luni, 1 ianuarie 2018

Rugăciune la începutul noului an

Dumnezeule, încredințez în mâinile Tale anul care a trecut.
Îți mulțumesc, pentru că a fost o oportunitate de a te întâlni
și de a mă realiza ca persoană.
Sunt sigur că vei privi cu îndurare asupra păcatelor mele.
Încredințez în mâinile Tale noul an.
Tu, care depășești timpul și spațiul
vei fi întotdeauna cu mine. Sunt sigur de acest lucru.
Ajută-mă să descopăr prezența Ta pretutindeni.
Sporește-mi credința.
Dă-mi putere și perseverență în încercări.
Sunt sigur că nimic nu mi se va putea întâmpla
și nimic nu mă va putea birui, dacă Tu ești lângă mine.
Dumnezeule, ajută-mă ca în fiecare zi a anului care a început
să fac ceea ce este plăcut Ție
și ceea ce îi face fericiți pe cei care împart viața cu mine.
Amin.

Traducere: Liviu Ursu



Sursa:it.aleteia.org

De ce ne botezăm copiii?

Deși nu există o vârstă indicată pentru a intra în Biserică și a devenit creștin, Biserica Catolică are o lungă tradiție de a boteza copiii în primele săptămâni după naștere. Această practică este uneori contestată de cei care văd în această acțiune impunerea credinței unei persoane care nu își poate manifesta în mod voluntar dorința sau exprima credința.
Am auzit de mai multe ori următorul raționament: "Eu nu-mi botez copiii deoarece nu sunt conștienți. Vor decide ei mai târziu, în cazul în care doresc". Mi se pare un raționament nu tocmai bun din două motive:
1) Înscriem copiii la școală, chiar dacă ei nu ne-au cerut-o, crezând că educația dobândită le va face bine. Îi hrănim de mici chiar dacă ei nu cer de mâncare deoarece știm că astfel vor crește și vor trăi. Ca părinți, trebuie să ne întrebăm de ce nu am aplica același raționament și pentru botez, dacă o facem cu convingerea că prin botez se vor mântui.
2) Unii oameni văd botezul ca ceva ce încheie o etapă. Dar botezul este mai degrabă un punct de intrare în viața lui Cristos și a Bisericii. Niciodată nu este prea devreme pentru a începe. Doar astfel copiii vor avea toată viața lor să-și aprofundeze viața de credință susținuți de harurile baptismale. Botezul fiind „izvorul vieţii celei noi în Cristos, din care curge întreaga viaţă creştină” (CBC 1254).

În cele ce urmează, din dorința de a da mărturie despre credința care ne animă, propun pentru cei interesați câteva citate ale Sfintei Scripturi pe care se bazează practica străveche a Bisericii Catolice de a boteza copiii încă de mici.

Necesitatea botezului
Înainte de toate trebuie amintit că “a boteza (în greacă baptizein)înseamnă "a cufunda, a scufunda"; "cufundarea" în apă simbolizează înmormântarea catehumenului în moartea lui Cristos, de unde iese prin învierea împreună cu El ca făptură nouă" (2 Cor 5, 17; Gal 6, 15). Acest sacrament mai este numit "baia renaşterii şi înnoirii în Spiritul Sfânt" (Tit 3, 5), fiindcă simbolizează şi înfăptuieşte acea naştere din apă şi din Spirit fără de care "nimeni nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu" (In 3, 5)”. (CBC 1214-1215)
Apostolul Pavel afirmă în epistola sa către Romani că:  „printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el”. Dacă citim Biblia în integralitatea sa, vom descoperi că: „nimeni nu e curat de întinăciune, chiar dacă viața lui ar fi o singură zi” (Iov 14, 4) și:„întru fărădelegi m-am zămislit și întru păcate m-a născut maica mea” (Ps. 50,6), precum și: „Ceea ce este născut din trup, trup este” (Ioan 3,6). Fapt pentru care, pe bună dreptate Catehismul Bisericii Catolice afirmă că: “născându-se cu o natură umană decăzută şi întinată de păcatul strămoşesc, copiii au şi ei nevoie de naşterea cea nouă prin Botez ca să fie eliberaţi de puterea întunericului şi să fie strămutaţi în Împărăţia libertăţii fiilor lui Dumnezeu, la care toţi oamenii sunt chemaţi”. (CBC 1250)
În scrisoarea sa către Coloseni, Sfântul Apostol Pavel compară botezul cu circumcizia: „În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos. Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi. Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greşelile” (Coloseni 2, 11-13). Așa cum circumcizia a fost realizată în a 8-a zi după naștere și a însemnat întrarea în legământ cu Dumnezeu, Botezul prin care se intră în legământ cu Cristos se acordă și copiilor.

Sfânta Scriptură și botezul copiilor
Întâi de toate trebuie menționat că nicăieri în Sfânta Scriptură nu este scris că botezul copiilor ar fi interzis, fapt pentru care cei care interzic acest lucru nu au un fundament biblic. E adevărat că nu sunt nici mențiuni explicite în care un copil e botezat, dar sunt nenumărate exemple de familii întregi, printre care și copii, care primesc Botezul. De aceea Biserica Catolică învață că „orice fiinţă umană încă nebotezată, şi numai ea, este capabilă să primească botezul (CBC 1246)”.
Iată câteva exemple. Petru botează toată casa sutașului Corneliu, fără a se face mențiunea ce apare deseori în Sfânta Scriptură: „în afară de femei și de copii” (Faptele Apostolilor 10, 44-48). Un alt exemplu este cazul Lidiei care s-a botezat în urma predicării lui Pavel împreună cu întreaga sa familie (Faptele Apostolilor 16, 14-15).
Temnicerul care-i păzea pe Pavel și pe Sila la Tiatira s-a botezat împreună cu toată casa lui (Faptele Apostolilor 16, 33); Crispus, mai-marele sinagogii din Corint, împreună cu toată casa sa (Faptele Apostolilor 18, 8); Pavel le scrie corintenilor că a botezat și casa lui Ştefana (1 Corinteni 1,16).
În aceste texte citim cum toți cei din casă sunt botezați. După cum cuvântul "casă" înseamnă o familie sau chiar o realitate puțin mai mare, este mai mult ca sigur că și sugarii au fost botezați.

Condiții premergătoare botezului
În unele pasaje biblice, putem vedea cum credința unui adult este îndeajuns pentru mântuirea întregii sale familii. Temnicerul care-i păzea pe Pavel și pe Sila la Tiatira îi întreabă pe aceștia: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc? Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta (...) și s-a botezat el şi toţi ai lui îndată” (Faptele Apostolilor 16, 30-33).  Deci, un copil poate fi botezat (și salvat) prin credința părinților săi, până când el ar putea să înțeleagă. Astfel conştiinţa şi libertatea copilului vor putea, începând cu trezirea lor, să dispună de forţele revărsate în suflet prin harul baptismal.
Credința și pocăința ca și condiții premergătoare botezului se cer numai adulților, nu și copiilor, pentru aceștia putând fi mărturisită de o persoană adultă, de nașii lor. Sfânta Scriptură este presărată de nenumărate exemple de reversibilitate a credinței: pentru credința unora au primit ajutor alții. “Pe când Isus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca” (Matei 8,5). Femeii cananeence Isus îi îndeplinește cererea de a-i salva fica: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela” (Matei 15, 28).

Gratuitatea harului lui Dumnezeu
Mântuitorul nostru Isus Cristos și-a manifestat intervenția sa salvatoare și față de persoane care nu au cerut sau și-au exprimat credința în prealabil. Un exemplu în acest sens este vindecarea soacrei lui Petru, care primid harul vindecării a început să-i slujească Domnului: „Şi venind Isus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri. Şi S-a atins de mâna ei, şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat şi Îi slujea Lui” (Matei 8,14-15). Acest exemplu de gratuitate a Mântuitorului dă mărturie despre faptul că Isus Cristos nu ne cheamă pentru ceea ce suntem ci pentru ceea ce el vrea să facă din noi.
Apostolul Pavel exprimă gratuitatea harului lui Dumnezeu, care s-a împăcat cu noi din iubire. El ne amintește că „cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăște cineva să moară. Dar Dumnezeu Își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoși” (Romani 5,7-8). Acel Dumnezeu care în imensa Sa iubire ne-a creat, și care tot din iubire ne-a destinat pentru comuniunea deplină cu El prin Botez.
Pura gratuitate a harului mântuirii se arată în chip deosebit în Botezul copiilor”, învață Catehismul Bisericii Catolice. (CBC 1250) „Înţeleasă astfel, - afirmă Instrucţiunea cu privire la Botezul copiilor, redactat de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei şi aprobat de Papa Ioan Paul al II-lea - practica Botezului copiilor este autentic evanghelică, pentru că are valoare de mărturie; manifestă de fapt iniţiativa lui Dumnezeu cu privire la noi şi gratuitatea iubirii Sale, care cuprinde întreaga noastră viaţă: „Nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci El ne-a iubit… Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi” [1In 4,10.19]. Şi în cazul adultului, exigenţele legate de primirea Botezului nu trebuie să ne facă să uităm că Dumnezeu „ne-a mântuit nu prin faptele pe care le-am făcut noi în dreptate, ci după îndurare, prin baia renaşterii şi reînnoirii Spiritului Sfânt” [Tit 3,5]”.

Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi
Părinții creștini sunt invitați să răspundă, fără a se împotrivi în vreun fel, cuvintelor lui Isus din evanghelia de la Matei capitolul 19, 14: "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor".
Sfinții Părinți ai Bisericii, înțelegând invitația Domnului, ne dau mărturii depre practica bisericii primare în privința botezului copiilor. Astfel, Sfântul Irineu al Lyonului zice: „Isus a venit să mântuiască prin sine pe toți, adică pe cei ce se renasc prin El pentru Dumnezeu: pe copii, pe tineri și pe bătrâni”; Origen afirmă cu tărie: „Biserica a primit de la Apostoli tradiția de a împărtăși și pruncilor botezul”; iar Sfântul Augustin spune că Biserica a administrat totdeauna botezul copiilor. O hotărâre a sinodului de la Cartagina (418) condamnă pe cei care neagă necesitatea botezului copiilor nou născuți.
Iată de ce Biserica Catolică în Catehismul ei învață că: „Biserica şi părinţii l-ar priva pe copil de harul inestimabil de a deveni fiu al lui Dumnezeu dacă nu i-ar conferi Botezul la puțin timp după naştere.
Părinţii creştini vor recunoaşte că această practică este în concordanţă şi cu rolul de hrănitori ai vieţii pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o” (CBC 1250-1251).

Părinții buni întotdeauna doresc să comunice copiilor lor marile valori ale vieții, prin Botez copiii primesc însăși Viața; iată de ce ne botezăm copiii.

ACC

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Trei moduri simple pentru a face ziua de Crăciun cu adevărat sfântă

Este destul de ciudat faptul că una dintre zilele din an pe care ne este cel mai dificil să o facem sfântă este chiar ziua de Crăciun. Dacă ea reprezintă o zi plină de bucurie pe care o petrecem în familie, o considerăm mai degrabă o petrecere decât o zi sfântă. Suntem copleșiți foarte ușor de emoția cadourilor și pierdem din vedere motivul real al sărbătorii.
Iată câteva moduri simple care să ne ajute să sfințim cu adevărat ziua de Crăciun și să ne păstrăm sufletul concentrat asupra lui Cristos.
1. Nu uita de Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun
V-ar putea părea evident, dar acest lucru merită repetat. Participarea la Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun reprezintă o modalitate de a rămâne concentrați asupra adevăratului eveniment care se celebrează. Biserica ne oferă lecturi minunate și imagini care ne amintesc de noaptea sfântă din urmă cu două mii de ani și ne învață că sărbătoarea Crăciunul reprezintă mult mai mult decât cadourile și petrecerile. Prin participarea la Sfânta Liturghie îi oferim Domnului ființa noastră și acceptăm darul Lui cel mai mare pentru noi: Sfânta Euharistie. În timpul Liturghiei, El vine la noi sub forma pâinii și a vinului și nu dorește să locuiască într-o iesle, ci în inimile noastre.
După participarea la Sfânta Liturghie, este bine să îngenunchem și să rămânem câteva momente în rugăciune. Acest lucru ne ajută să dăm adevăratul ton Crăciunului și să rămânem concentrați asupra Pruncului Isus.
2. Începe ziua în solitudine și rugăciune
Treziți-vă înaintea copiilor și rămâneți într-un moment de liniște. Și această modalitate ajută la promovarea unui spirit de rugăciune în ziua de Crăciun. În Psalmul 45 Dumnezeu ne spune: „Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu”. Știm cu toții că, odată ce se trezesc copiii, începe haosul. De aceea, este bine să începeți ziua de Crăciun în „camera interioară” a tăcerii și a rugăciunii, concentrându-vă atenția asupra lui Cristos.
3. Încheie ziua în solitudine și în rugăciune
Începutul și sfârșitul zilei sunt adesea asemănate cu două „coperți”. Ce se întâmplă între aceste două coperți este adesea de necontrolat, iar găsirea unui moment de respiro nu este un lucru ușor. De aceea, este întotdeauna bine ca ziua să fie încheiată așa cum a fost începută: în liniște și în rugăciune.
Ziua de Crăciun este o zi minunată din mai multe motive, iar încheierea ei cu o mulțumire reprezintă o modalitate foarte bună de a păstra spiritul Crăciunului, de a-ți concentra atenția asupra lui Dumnezeu și de a fi recunoscător pentru ceea ce ai, decât să te oprești asupra cadourilor primite.
În cele din urmă, aceste modalități pot părea simple și evidente, dar uneori nu reușim să le punem în practică. Sfințirea zilei de Crăciun nu trebuie să fie un mare eveniment orchestrat în care toți să fie forțați să recite o mulțime de rugăciuni înainte să deschidă cadourile. Poate fi mai utilă imitarea simplității și a umilinței Nașterii lui Cristos. Faceți lucruri mici, dar cu o inimă mare.
Cristos nu a venit în lume cu fanfare și spectacole de lumini. A venit în mijlocul nopții, în tăcere. Acolo îl vom găsi pe Isus, în ziua de Crăciun.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:it.aleteia.org

vineri, 22 septembrie 2017

Tu ce preferi?

Prefer să stai cu mine câteva minute cât trăiesc, în loc de o noapte întreagă când deja am murit.
Prefer să-mi strângi uşor mâna acum cât trăiesc, în loc să te apleci copleşit peste trupul meu când am murit.
Prefer să mă suni măcar o dată, acum când trăiesc, în loc să pleci într-o călătorie neaşteptată, după ce am murit.
Prefer să-mi dăruieşti o singură floare acum, cât trăiesc, în loc să-mi aduci flori la mormânt.
Prefer să înălţăm către ceruri o rugăciune acum, cât trăiesc, decât o slujbă ţinută la moartea mea.
Prefer să-mi spui câteva vorbe de consolare acum, cât trăiesc, decât un poem sfâşietor la înmormântare.
Prefer să mă bucur de cele mai mici detalii acum, cât trăiesc, și nu de manifestări importante la moartea mea...!
Vitamine pentru suflet

vineri, 15 septembrie 2017

Știați că...

Ceapa are numeroase beneficii pentru organismul nostru. Această legumă este o sursă bogată de fier (previne anemia), fibre, potasiu, vitaminele A (protejează pielea şi mucoasele), B (ajută la creşterea metabolismului, îmbunătăţirea sistemului imunitar și a celui nervos şi menţinerii sănătăţii pielii şi muşchilor) şi vitamina C (creşte rezistenţa sistemului imunitar). În plus, ceapa are proprietăţi antibiotice, antiinflamatoare (de efect pentru gută şi artrită), antiseptice (luptă împotriva bacteriilor, inclusiv E. Coli şi Salmonella, infecţii la nivelul tractului urinar), antimicrobiene şi carminative (de efect pentru constipaţie şi balonări).
Este bine de știut și faptul că această legumă poate să acumuleze seleniu din sol, o substanță protectoare împotriva apariției cancerului. Un studiu realizat de cercetătorii italieni a demonstrat că mâncatul cepei reduce mult riscul de apariție a mai multor tipuri de cancer – amintim câteva dintre ele: bucal, esofagian, colo-rectal, laringian, de sân, ovarian, de prostată, renal. În plus, consumul zilnic de ceapă (crudă) reduce cu cel puțin 50% riscul de apariție a cancerului de stomac și a celui de sân.
Pe de altă parte, ceapa conține sulfura de alil, un compus cunoscut pentru calităţile lui ce protejează vasele de sânge împotriva problemelor cauzate de colesterol. Cercetătorii cred că aceşti compuşi sulfuroşi din ceapă, împreună cu quercetina (un antioxidant) pot fi responsabili pentru o mai bună densitate osoasă.
Aceste legume ajută digestia prin intermediul unui carbohidrat special numit fructooligozaharid. Acesta serveşte ca aliment pentru bacteriile bune prezente în tractul intestinal şi combate bacteriile rele. Pe de altă parte, fructooligozaharidul îmbunătăţeşte funcţiile digestive prin acţionarea la nivelul tranzitului intestinal.

vineri, 8 septembrie 2017

NAŞTEREA SFINTEI FECIOARE MARIA

În omilia sa, „La Naşterea Maicii Domnului”, Sfântul Andrei, episcop din Creta, spunea: „Sărbătorirea de astăzi cinsteşte naşterea Maicii Domnului, dar însemnătatea şi scopul acestui eveniment decurg din întruparea Cuvântului dumnezeiesc. De fapt, Maria se naşte, este alăptată şi creşte pentru a fi Mama Regelui nemuritor al veacurilor, Mama lui Dumnezeu. Tot pentru acest motiv, Biserica sărbătoreşte şi ziua venirii în lume a Mariei – aşa cum face numai pentru Ioan Botezătorul şi, natural, pentru Cristos –, spre deosebire de ceilalţi sfinţi, pe care-i sărbătoreşte de ziua «naşterii pentru cer»”. Naşterea Mariei este minunată şi sublimă, nu prin ceea ce cărţile apocrife istorisesc cu bogăţie de amănunte şi cu naivitate, ci prin faptul că reprezintă un moment hotărâtor în realizarea planului de mântuire urmat de iubirea veşnică a lui Dumnezeu. Mulţi Sfinţi Părinţi au cinstit sărbătoarea naşterii Maicii Domnului cu sublime cântări de laudă izvorâte din cunoaşterea adâncă a Bibliei, din sensibilitatea şi elanul lor poetic. Să citim câteva frânturi din a doua Predică despre Naşterea Mariei a Sfântului Petru Damian:

„Dumnezeu atotputernicul, mai înainte de căderea omului în păcat, a prevăzut această cădere şi a hotărât, înaintea tuturor veacurilor, mântuirea omului. A hotărât deci să se nască din Maria. Astăzi este ziua în care Dumnezeu începe să realizeze planul său veşnic, deoarece este necesar să fie construită casa, mai înainte ca Regele să coboare şi să locuiască în ea. Casă frumoasă, căci, aşa precum înţelepciunea şi-a construit o locuinţă cu şapte coloane splendid ornamentate, la fel, acest palat al Mariei se sprijină pe cele şapte daruri ale Duhului Sfânt. Solomon a sărbătorit în modul cel mai solemn inaugurarea unui templu de piatră; cum nu vom sărbători şi noi naşterea Mariei, templul Cuvântului Întrupat? «În ziua aceea, mărirea Domnului a coborât asupra templului din Ierusalim sub forma unui nor, care l-a întunecat. Domnul, care face să strălucească soarele pe cer, drept locuinţă a lui între noi şi-a ales întunericul» (1Regi 8, 10-12), spunea Solomon în rugăciunea înălţată de el către Domnul. Noul Templu, Maria, se va vedea umplut de însuşi Dumnezeu, care vine să fie lumina tuturor neamurilor.

După întunericul păgânismului şi lipsa de credinţă a iudeilor, reprezentate de templul lui Solomon, urmează lumina zilei în templul Mariei. Se cuvine deci să înălţăm cântări de laudă pentru această zi şi pentru Acela care se naşte într-însa. Dar cum o vom putea lăuda cu vrednicie? Nu este cu putinţă să arătăm faptele eroice ale unui martir sau virtutea unui sfânt, deşi sunt omeneşti. Şi cum ar putea cuvântul muritor, vremelnic şi trecător să o preamărească pe Aceea care a adus la lumina zilei Cuvântul care rămâne în veci? Cum să îndrăzneşti a spune: Creatorul se naşte din creatură?”

Sursa: calendarcatolic.ro

miercuri, 6 septembrie 2017

Pixul timpului!

Ani de zile am căutat formula magică... aceea care te ajută să călătorești în timp...
Apoi am croșetat un covor cu ață binecuvântată... nici ea nu m-a dus înapoi sau înainte în timp...
Am evoluat și m-am gândit că ar fi potrivită o mașină... chiar și Wells m-a ajutat...
Am rămas blocat în timp... în prezent... și nu puteam face nimic... până într-o zi!

Era o stradă lungă și puțin luminată. Nu mergeam aproape niciodată pe acolo, dar în seara aceea, ceva parcă mă chema. Am înaintat speriat ca de fiecare dată când întâlneam noutatea. Undeva pe la mijloc, o mantie încălzea sau acoperea un om bătrân. Barba îl trăda! M-a privit a chemare și apoi, pentru că eu rămâneam în continuare crispat, a dat la o parte o mică parte a mantiei și o mână aproape scheletică îmi făcea un semn de apropiere. Temător m-am mișcat dar am rămas la distanță. El mi-a spus cu o voce ca un susur de râu: „Știu ce cauți. Îți citesc inima! Eu am ceea de ce ai nevoie!” Mâna lui schilodă mi-a întins un pix și mi-a spus: „Tot ce vei scrie cu acest pix, va avea un efect în viața reală. Dacă vrei să schimbi ceva, puterea lui o va face. Dar ai grijă, orice schimbare aduce o schimbare, bună sau rea. În tine sau în alții. Aici sau acolo. Cândva sau în prezent. Folosește-l cu înțelepciune!” Apoi s-a luat și a plecat, dispărând parcă mâncat de pământ.
Stăteam sub lumina palidă a Lunii și mă întrebam tâmp ce voi face în continuare. Deciziile mele trebuiau luate cu înțelepciune... puteam (re)scrie istoria!

Anii au trecut și mai aveam încă suficientă pastă în pix... știam să scriu mai bine de mână, chiar caligrafic. Și acest timp m-a învățat câtă responsabilitate este pe umerii unui om care poate controla timpul. Mi-am dat seama că nu te va face mai fericit un câștig la loto și nici bogățiile lumii acesteia. Le poți avea toate și tot să te simți gol pe dinăuntru. Așa că am învățat să fac bine, să mă întorc în timp și să le spun oamenilor despre anumite calamități ce vor urma (mă credeau nebun!), să le spun despre bolile grele ce le vor purta (se uitau bizar la mine!) să-i sfătuiesc să le de-a altfel de povețe copiilor lor pentru a nu ajunge criminali (mă întrebau de ce mă bag în viața lor!) sau să le fiu alături acelor persoane care în viitor s-au sinucis... timpul m-a înțelepțit și mi-am dat seama că lucrarea aceasta nu poate fi a unui singur om... mi-am cheltuit viața și timpul pentru a realiza mai multe exemplare ale acelui pix dar nu am reușit... am îmbătrânit atât de mult încât, când m-am uitat într-o dimineață în oglindă, mi-am dat seama că eu eram bătrânul de altădată de pe strada aceea lungă și puțin luminată... sfârșitul îmi era aproape... știam ce am de făcut...



Un astfel de pix există și astăzi, în prezent... el nu te poate ajuta să călătorești în timp, dar te poate ajuta să-ți schimbi un gând... un gând care poate era rău (Te urăsc!) într-unul bun (Te iubesc!). Ai scris, dar poți șterge și rescrie... pixurile din gama Frixion distribuită de Dacris cu care poți șterge și rescrie ce vrei tu!