duminică, 13 februarie 2011

Din 14 februarie 2011, Gazeta Sporturilor ne ofera 3 filme istorice grandioase.

Ziar + dvd : 14.99 lei.

Filmele oferite in februarie 2011 de catre Gazeta Sporturilor sunt :

  • 14 februarie 2011 – Tristan si isolda
  • 21 februarie 2011 – Arn, cavalerul templier
  • 28 februarie 2011 – Misterul unui Papă
Sunt (cel puțin ultimele două) câteva filme controversate. Nu că le-aș recomanda... însă pentru cei interesați de istorie și care cunosc adevărurile, nu ar trebui să fie o problemă. Depinde de fiecare!

Șocant...

Dies Domini - partea 10

Celebrare ce angajează o participare activă

51. Este de asemenea necesar să se facă cele mai mari eforturi pentru ca toate persoanele prezente, tineri şi adulţi, să se simtă vizaţi, şi pentru a promova implicarea credincioşilor în modalităţile de participare pe care le sugerează şi le recomandă liturghia.[90] Desigur, doar celor care exercită preoţia ministerială în slujba fraţilor lor le revine împlinirea Jertfei euharistice şi oferirea acesteia lui Dumnezeu în numele întregului popor.[91] Pe acest fapt se întemeiază distincţia, care este mai mult decât de natură disciplinară, dintre funcţiile proprii celebrantului şi cele care revin diaconilor şi credincioşilor nehirotoniţi.[92] Cu toate acestea, credincioşii trebuie să fie convinşi că, în virtutea preoţiei comune primite la botez, "participă la Jertfa euharistică".[93] "Ei oferă lui Dumnezeu Victima divină şi pe ei înşişi odată cu Ea. Astfel, atât prin oferire cât şi prin sfânta Împărtăşanie, toţi, nu în mod identic, ci fiecare în felul său, îşi împlinesc rolul propriu în acţiunea liturgică";[94] ei primesc astfel lumina şi puterea necesare pentru a-şi trăi preoţia primită la botez prin rugăciune şi prin mărturia sfinţeniei vieţii lor.

Alte momente ale duminicii creştine

52. Deşi participarea la Euharistie constituie inima duminicii, ar fi totuşi incomplet să reducem doar la atât datoria de "sfinţire" a acestei zile. Ziua Domnului este cu adevărat bine trăită dacă este marcată în întregime de amintirea activă şi plină de recunoştinţă a faptelor minunate ale lui Dumnezeu. Aceasta îi angajează pe fiecare dintre ucenicii lui Cristos să dea şi altor momente ale zilei, trăite în afara contextului liturgic ! în viaţa de familie, în relaţiile sociale, în momentele de relaxare !, o notă care să favorizeze exprimarea păcii şi a bucuriei Celui Înviat dincolo de ţesătura obişnuită a vieţii. De exemplu, părinţi şi copii, regăsindu-se în linişte, pot să profite de această zi, nu numai pentru a se deschide ascultării reciproce, ci şi pentru a trăi împreună clipe de formare şi de mai profundă reculegere. De ce n-ar putea fi prevăzute, chiar şi în viaţa laică atunci când este posibil, perioade de timp consacrate rugăciunii, cum ar fi, în mod deosebit, celebrarea vesperelor, precum şi eventuale întâlniri pentru cateheză, care, în seara anterioară sau în după-amiaza duminicii, pregătesc şi completează în sufletele creştinilor însuşi darul Euharistiei?

Această formă destul de tradiţională de "sfinţire" a duminicii a devenit poate, în multe locuri, mai dificil de aplicat; însă Biserica îşi manifestă credinţa în prezenţa activă a Celui Înviat şi în puterea Duhului Sfânt arătând, astăzi mai mult ca oricând, că nu se mulţumeşte cu propuneri minimale sau mediocre în ceea ce priveşte credinţa, şi ajutându-i pe creştini să împlinească tot ceea ce este desăvârşit şi plăcut Domnului. De altfel, în afara acestor dificultăţi, nu lipsesc nici semnele pozitive şi încurajatoare. Mulţumită darului Duhului Sfânt, se poate vedea, în multe medii ale Bisericii, apariţia unei aspiraţii înnoite spre rugăciune în multiplele ei forme. Sunt, deasemenea, redescoperite şi formele vechi de exprimare a sentimentului religios, cum este pelerinajul, şi mulţi credincioşi profită deseori de odihna duminicală pentru a se duce în locuri sfinte şi a trăi preţ de câteva ore, poate chiar împreună cu familia, o experienţă mai intensă de credinţă. Acestea sunt momente de har, care se cuvine să fie hrănite printr-o vestire evanghelică corespunzătoare şi să fie orientate cu o corectă înţelepciune pastorală.

Adunările duminicale în lipsa preotului

53. Rămâne problema parohiilor în care nu se poate asigura prezenţa unui preot care să celebreze Liturghia duminicală. Acest fapt se întâmplă deseori în Bisericile tinere, unde un singur preot are în responsabilitate pastorală credincioşi răspândiţi într-un teritoriu foarte extins. Situaţii de urgenţă pot fi întâlnite şi în ţări cu tradiţii creştine de secole, atunci când reducerea numerică a clerului împiedică asigurarea prezenţei unui preot în fiecare comunitate parohială. Biserica, luând în considerare cazurile de imposibilitate a celebrării euharistice, recomandă convocarea unor adunări duminicale în lipsa preotului,[95] potrivit indicaţiilor şi directivelor date de Sfântul Scaun, a căror aplicare este încredinţată Conferinţelor episcopale.[96] Totuşi, obiectivul central trebuie să rămână celebrarea jertfei Liturghiei, singura actualizare veritabilă a Paştelui Domnului, singura realizare completă a adunării euharistice pe care preotul o prezidează in persona Christi, frângând Pâinea Cuvântului şi a Euharistiei. La nivel pastoral, se vor lua deci toate măsurile necesare astfel încât credincioşii care, în mod obişnuit, sunt lipsiţi de aceasta, să poată beneficia de ea cât mai des posibil, favorizându-se prezenţa periodică a unui preot, sau profitând cât mai bine de toate ocaziile pentru a organiza o adunare într-un loc central, accesibil diferitelor grupuri îndepărtate.

Transmisii radiofonice sau televizate

54. În sfârşit, credincioşii care, datorită bolii, infirmităţii sau altor motive serioase, sunt împiedicaţi să participe, se vor strădui să fie în comuniune de la distanţă, cât mai bine cu putinţă, cu celebrarea Liturghiei duminicale, de preferinţă prin citirea lecturilor şi rugăciunilor prevăzute pentru Liturghia zilei respective, precum şi prin dorinţa de a se împărtăşi.[97] În numeroase ţări, televiziunea şi radioul le dau posibilitatea de a se uni cu o celebrare euharistică în momentul în care aceasta are loc într-un sanctuar.[98] Acest tip de transmisii, în sine, nu permite, evident, satisfacerea preceptului duminical; căci acesta cere participarea la adunarea frăţească ce se află reunită într-un acelaşi loc şi care face posibilă împărtăşania euharistică. Însă, pentru cei care sunt împiedicaţi să participe la Liturghie şi sunt scutiţi aşadar de împlinirea preceptului, transmisia televizată sau radiofonică constituie un ajutor preţios, mai ales dacă ea este completată de slujirea generoasă a slujitorilor extraordinari care duc Euharistia celor bolnavi, aducându-le salutul şi solidaritatea întregii comunităţi. Astfel, şi pentru aceşti creştini, Liturghia duminicală aduce roade bogate, iar ei pot trăi duminica cu adevărat ca pe o "zi a Domnului" şi "zi a Bisericii".

Note



[90] Cf. Conc. Ecum. Vat. II, Sacrosanctum Concilium, nn. 14 şi 26; Ioan Paul al II-lea, Scris. apost. Vicesimus quintus annus (4 decembrie 1988), nn. 4, 6 şi 12: AAS 81 (1989), pp. 900-901; 902; 909-910.

[91] Cf. Conc. Ecum. Vat. II, Lumen Gentium, n. 10.

[92] Cf. Instr. interdicasterială privind unele probleme legate de colaborarea credincioşilor laici la slujirea preoţilor Ecclesiae de mysterio (15 august 1997), nn. 6 şi 8: AAS 89 (1997), pp. 869; 870-872.

[93]Conc. Ecum. Vat. II, Lumen gentium, n. 10: "in oblationem Eucharistiae concurrunt".

[94] Ibid., n. 11.

[95] Cf. Codul de Drept Canonic, can. 1248, ' 2.

[96] Cf. S. Congr. pentru Cultul Divin, Directoriu pentru celebrările duminicale în lipsa preotului Christi Ecclesia (2 iunie 1988): La Documentation catholique 85 (1988), pp. 1101-1105; Instrucţiune interdicasterială privind unele probleme legate de colaborarea credincioşilor laici la slujirea preoţilor Ecclesiae de mysterio (15 august 1997): AAS 89 (1997), pp. 852-877.

[97] Cf. Codul de Drept Canonic, can. 1248, ' 2; Congr. pentru Doctrina Credinţei, Scrisoarea Sacerdotium ministeriale (6 august 1983), III: AAS 75 (1983), p. 1007.

[98] Cf. Comisia pontif. pentru Comunicaţii Sociale, Instrucţ. Communio et progressio (23 mai 1971), nn. 150-152; 157: AAS 63 (1971), pp. 645-646; 647.


© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti
www.arcb.ro



Sfaturi practice în Biserică: Ce este perioada Triodului?

Duminica Vameşului şi a Fariseului marchează un nou început în viaţa liturgică a Bisericii, adică perioada Triodului, pentru că din această duminică până la Duminica Învierii se foloseşte la strană cartea de cult numită Triod.

Cu duminica Vameşului şi a Fariseului începe de fapt perioada pregătitoare pentru Postul cel Mare, perioadă care numără patru duminici: a Vameşului şi a Fariseului, a Fiului risipitor, a Lăsatului sec de carne sau a Înfricoşătoarei Judecăţi şi a Lăsatului sec de brânză sau a Izgonirii lui Adam din Rai. Din seara acestei din urmă duminici se lasă secul pentru Postul cel Mare.

Denumirea de Triod este legată de o particularitate a slujbei Utreniei zilelor de rând ale Postului Mare, care la canoane au doar trei ode sau cântări. De aici şi denumirea cărţii, aceea de Triod, adică trei cântări sau trei ode.

Triodul cuprinde toate slujbele săvârşite de Biserică în perioada Postului Mare, pe săptămâni şi zile, rânduind viaţa lăuntrică a creştinilor. În sensul acesta, Triodul nu trebuie privit doar ca o simplă carte de cult, folosită în cadrul slujbelor din acest răstimp al anului bisericesc, ci trebuie văzut ca un îndrumar duhovnicesc, prin intermediul căruia strădaniile omului sunt canalizate către o înnoire duhovnicească, către o schimbare a vieţii lăuntrice.

Perioada aceasta a Triodului, prin slujbele săvârşite, urmăreşte să-l întoarcă pe om din moartea pricinuită de păcatul celor dintâi oameni, către viaţa împreună cu Hristos, în Împărăţia Sa. În sensul acesta, Triodul devine un ghid duhovnicesc de înălţare a creştinului, oferindu-i călăuzirea necesară pe întreg parcursul Postului Mare. În acelaşi timp, prin conţinutul slujbelor pe care le cuprinde, Triodul îl sprijină pe creştin în strădaniile sale duhovniceşti.

Aşadar, perioada Triodului, departe de a însemna doar o schimbare a structurii şi a conţinutului slujbelor Bisericii, ne integrează într-un nou mod de existenţă: vieţuirea desăvârşită din Rai, adică reîntoarcerea la modul de a fi al celor dintâi oameni, înainte de căderea în păcat. Calea Triodului este aşadar cale către Împărăţia cerească. Majoritatea textelor din slujbele cuprinse în Triod au în centrul lor preocuparea de a îndrepta atenţia noastră duhovnicească către această redobândire prin pocăinţă a Împărăţiei veşnicelor bunătăţi, pierdută prin neascultarea celor dintâi oameni.

Dacă înţelegem să ne raportăm în modul acesta la Triod, atunci el nu va reprezenta pentru noi doar simpla carte de cult întrebuinţată la strană în vremea Postului Paştilor, ci va deveni un adevărat îndrumar de viaţă duhovnicească, la al cărui conţinut luând aminte ne îmbogăţim, întărindu-ne puterile sufleteşti în lupta cu patimile şi ajungând la sfârşitul acestei perioade să ne facem biruitori împreună cu Hristos, prin Învierea Sa din morţi. Numai aşa, Învierea lui Hristos va însemna şi propria noastră înviere, împreună cu Hristos, din întunericul păcatului şi al morţii, în care ne-a aşezat păcatul neascultării de Dumnezeu.

Sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;1516;1;52315;0;Sfaturi-practice-in-Biserica-Ce-este-perioada-Triodului.html