În umbra imaginației

Din anii vitregi ai istoriei

Sub ochii noștri se arată

Scene reci și de mister

Formată dintr-o întreagă armată

De oameni cu vocație

Ce au ca destinație

Inima și mintea tuturor

Celor deschiși să primească

A umbrei cerească artă.

Nu este ușor jocul lor

Chiar dacă are uneori umor

Este dificil și tocmai asta-i dă savoare

Și nici după ce pleci din mintea ta nu moare.

Te vei gândi la ei mereu

Cum te-au cucerit, și nu foarte greu

Cu imagini ce vii ți-au rămas

Și nu știi de a fost vis sau un eveniment adevărat.

La o astfel de reprezentare

Ar vrea să meargă orișicare

Dar eu cu atât mai mult îmi doresc

Pentru ca imaginația să-mi îmbogățesc!

Despre ce visăm și ce simțim când avem un coșmar

Frica nu este singura emoție pe care o resimțim în timpul unui coșmar, au observat experții de la Universitatea din Montreal. Ei au descoperit o varietate de sentimente trăite în timpul unor vise înspăimântătoare, dar și cele mai frecvente teme ale acestora.

Timp de 2-5 săptămâni, aproape 600 de voluntari au fost rugați să scrie ceea ce au visat imediat după trezire. În urma demersului, experții au adunat aproape 10.000 de relatări ale viselor, dintre care 253 au fost coșmaruri și alte 431 vise urâte, furnizate de 331 de participanți.

Diferența dintre cele două tipuri de vise înspăimântătoare este produsă, în principal, de intensitatea trăirilor emoționale care sunt mult mai puternice în cazul coșmarurilor, în raport cu visele urâte. Din observațiile experților reise faptul că visele urâte sunt mai puțin agresive și mai puțin bizare decât coșmarurile.

Rezultatele au arătat că „cele mai frecvente teme ale coșmarurilor au fost agresiunile fizice, în timp ce conflictele interpersonale au predominat în visele urâte", scriu cercetătorii în studiul publicat în jurnalul Sleep. „Moartea, grijile legate de sănătate și amenințările sunt teme comune în coșmaruri", a declarat autorul principal al studiului, Geneviève Robert. Alte subiecte frecvent întâlnite în coșmaruri au fost urmăririle, accidentele sau evenimentele care implicau forțe malefice. De asemenea, experții au observat că intensitatea acestor vise înspăimântătoare putea crește atât de mult, încât reușeau să trezească individul din somn.

Totodată, ei au descoperit și diferențe între temele frecvente imaginate în coșmarurile bărbaților, față de cele ale femeilor. Cel mai adesea, visele înspăimântătoare ale bărbaților erau legate de război sau de calamități naturale (de exemplu, cutremure). În cazul femeilor, temele predominante ale coșmarurilor erau legate de conflicte interpersonale.

În ceea ce privește sentimentele trăite în timpul viselor înspăimântătoare, deși frica a fost cea mai frecventă emoție primară raportată, aproape jumătate din toate visele au trezit și alte emoții primare, precum dezgustul, vinovăția, tristețea sau confuzia.

Experții nu au reușit însă să răspundă la întrebările legate de motivele pentru care visăm sau de ce avem coșmaruri. Despre acest fenomen, mulți specialiști au încercat să ofere o explicație până în prezent. De exemplul, dr. psiholog Deidre Barrett, care studiază visele la Școala de Medicină Harvard, este de părere că „visele sunt un mod de gândire într-o stare biochimică diferită", citează TIME.

De asemenea, neurologul Patrick McNamara, de la Universitatea Boston, este de părere că visele contribuie la procesul de transfer al amintirilor emoționale în memoria pe termen lung. De aceea, ar putea reprezenta o „interacțiune complexă între informațiile emoționale și cele cognitive". Nivelul mare de hormoni de stres eliberat în urma evenimentelor tensionate ar putea juca un rol important în apariția coșmarurilor, blocând calea de legătură între două regiuni cerebrale cheie pentru stocarea amintirilor: hipotalamusul și amigdala. „Amintirile nu sunt integrate. Rămân pe loc. În cazul tulburărilor de stres post-traumatic, ele sunt re-experimentate la nesfârșit", explică McNamara, citat de TIME.

Sursa

Concurs: „Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj” de Haruki Murakami

Librărie.net vă oferă trei exemplare din cel mai recent roman al lui Murakami: Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj. Pentru a te număra printre câștigători, răspunde corect în comentarii la întrebarea de mai jos.

Tsukuru are 36 de ani și multe, multe amintiri, care nu-l lasă să-și trăiască prezentul. Gândurile îl poartă adesea la o gașcă aventuroasă din liceu, în care fiecare membru avea, în loc de nume, o culoare: fetele erau Neagra și Dalba, iar băieții Albastru și Roșu. Al treilea băiat din gașcă era el, Tsukuru, omul fără de culoare, al cărui nume înseamnă „cel care face”.Tsukuru are 36 de ani, este inginer și are un vis: să construiască gări. Are însă și o nefericire: se vede pe sine ca pe un vas fără conținut, părăsit de toți din pricina golului său launtric. El își trăiește viața în singurătate până în momentul în care o cunoaște pe Sara. Ea îl ascultă, îi află nefericirile și încearcă să-l ajute, îndemnându-l să plece în căutarea prietenilor din liceu și să se-mpace cu ei. Abia apoi se va întoarce la ea și o va iubi și va fi fericit.

Spune-ne titlul unui alt roman de Haruki Murakami și dă-ne link spre pagina lui de pe Librărie.net.

Câștigătorii vor fi desemnați prin tragere la sorți. Concursul va dura o săptămână. Mult succes!

Pentru concurs apasă AICI!

Intriga unei experiențe existențiale ieșite din comun

La vremea când Vladimir Ghika intra în comuniunea catolică, Ortodoxia în Occident era mai curând lumea exotică a aristocraților ruși sau greci care fondaseră capele după ritul lor în capitale, în orașele balneare sau în locurile de vilegiatură. Personalitate de amploare universală, de aleasă ținută intelectuală, sensibil la asumarea vie a credinței drept întâlnire cu Dumnezeu, lui Vladimir Ghika i-ar fi fost imposibil să aibă sentimentul împlinirii sufletești în locuri provinciale, tot așa cum încadrarea în Biserica Unită a românilor din Ardeal, unde ar fi putut păstra ritul bizantin, i-ar fi mărginit inspirația universală pe care o dobândise în primii ani ai secolului XX, studiind teologia la Roma, la Angelicum, facultatea părinților dominicani.

Vladimir Ghika a învățat să vadă încă din copilărie diversitatea și să aibă îndrăzneala de a asuma conflictul de interpretări, a se situa în mijlocul său ori în funcție de acesta. Ca orice om de studiu, ajutat de distincția staturii sale aristocratice – principiu evident la acea vreme – Ghika avea un fel de idealism care îl făcea să fie detașat de un anumit gen de mondenități. S-a bucurat astfel de șansa de a constata că schemele preconcepute trebuie privite cu circumspecție și tratate cu discernământ.

Conversiunea Monseniorului la Biserica catolică a fost în același timp un parcurs de istorie personală. S-a regăsit în acest gest rigoarea intelectuala a unui spirit neotomist mai degrabă decât a unuia cartezian, s-a regăsit onestitate, dar mai ales rugăciune sinceră și profundă. De aceea, pasul trecerii la creștinismul în varianta catolică nu l-a determinat niciodată pe Monseniorul Ghika să-și renege apartenența. Drumul său spre o asumare a credinței, decizională, liberă de strictețea identitară exclusivistă a fost practic dublată de dorința sa de a deveni preot, mijlocitor în Hristos. Și a devenit, într-adevăr, un excelent preot biritual – care putea celebra oricând în ritul său de origine sau în cel latin – încardinat în clerul arhiepiscopiei Parisului.

Gestul conversiunii Monseniorului la comuniunea catolică poate fi abordat din multe puncte de vedere. Pentru a aprecia azi gestul unui astfel de om care, din perspectiva confesionalismului clasic, creează confuzie, este nevoie de a ieși din logica strâmtă a diferendelor istorice. Și, mai ales, e necesar să vedem că nu suntem adevărați oameni de credință fără asumarea unei întâlniri directe, personale cu Hristos. Alexandru Paleologu, care l-a cunoscut personal pe Monseniorul, a spus că a învățat de la el că: „bunătatea este o formă mai subtilă a Justiției”[1]. A constata, prin urmare, în viața prințului prelat coordonatele unei decizii personale, existențial peremptorie și, prin urmare, creatoare de sfințenie, de bunătate, este mărturia clară a unui har excepțional – dincolo de apartenențe, de mofturi istorice sau polemici de prost gust și, mai ales, dincolo de frustrări sectare.

PS Mihai Frăţilă


Text pregătit pentru un volum colectiv pe tema convertirii Fericitului Mons. Vladimir Ghika.
                                           
[1]  Alexandru Paleologu, Breviar pentru păstrarea clipelor, București 2005, Humanitas, 171.

Sursa:www.vicariatbucuresti.ro

Cel mai vizionat film din istorie apare din nou, remasterizat

Cel mai cunoscut şi vizionat film timp de mai bine de 30 de ani, Iisus, apare din nou pe ecrane, de data aceasta remasterizat, adică îmbunătăţit din punct de vedere tehnic.

Odată cu aniversarea a 35 de ani de la lansare, filmul Iisus, a fost remasterizat HD şi cu sunet Dolby 5.1 surround. De asemenea, a fost adaptat pentru teatru, iar în luna martie vor începe cele 35 de reprezentări, care reprezintă cei 35 de ani de viaţă ai filmului.

Cu această ocazie, directorul proiectului The JESUS Film, Dr. Erick Schenkel, a declarat că, deşi acest film l-a făcut cunoscut pe Isus în faţa a miliarde de persoane, noua versiune remasterizată, Filmul lui IISUS, va oferi publicului o imagine mai exactă a Lui, pentru ca oricine să poată înţelege cine este şi de ce atâta lume de pe întreaga planetă a luat hotărârea de a-L urma, notează christianpost.com.

Filmul lui IISUS a fost introdus în mod oficial în Cartea Recordurilor, ca fiind „cel mai tradus film" din istorie. În prezent, el este tradus în 1.197 de limbi şi se estimează că mai bine de 200 de milioane de persoane au luat decizia de a-L urma pe Iisus după vizionarea filmului.

Realizatorii filmului au dorit ca acesta să ducă mesajul lui Iisus în întreaga lume, prin video. „Spre deosebire de alte filme creştine, care de multe ori nu se ajustează relatărilor Bibliei sau care conţin scene violente, acest film este o reprezentare fidelă, în stil cinematografic, a Sfintei Scripturi”, a declarat dr. Schenkel.  

Sursa

Vrei și tu?

Vrei să ai un zâmbet strălucitor?

Să fi un soare îmbucurător?

Să-i faci fericit pe cei triști?

Să fi un model pentru artiști?

Să poți zâmbi mereu fără să te înroșești?

Să fii privit atunci când vorbești?

Atunci fă-ți o programare

Și nu mai aștepta o chemare

La un cabinet stomatologic specializat

Și problemele ți le-ai rezolvat

Cu o consultație și o ortodonție

Să-ți pui dinții pe dreapta poziție

Și apoi să porți un timp ca dar

Un frumos aparat dentar

Și vei vedea că la sfârșit s-a meritat

Aparatul de l-ai purtat

Că ai toți dinții drepți și frumoși

Dar mai ales sănătoși!

Pentru cei intresați, puteți găsi mai multe informații (și chiar merită să intrați) pe site-ul http://www.cris-smile.ro sau pe pagina lor de facebook: https://www.facebook.com/CrisSmile.ro.