2 Octombrie – Vedere dublă
Un tată îi spuse fiului său, care suferea de vedere dublă:
-«Fiule, tu vezi două lucruri în loc de unul.»
-«Dar, cum poate fi astfel» – răspunse băiatul – «pentru că dacă ar fi aşa, atunci aş vedea patru luni în loc de două. »
Toţi suntem expuşi acestui risc: a crede că realitatea este tocmai ceea ce credem. Băiatul întotdeauna a văzut două luni şi credea că aceasta este realitatea.
Iar când cineva crede că realitatea este ceea ce el crede, nici măcar nu se gândeşte la posibilitatea că el ar greşi. E nevoie de o atitudine de umilinţă în viaţă pentru a nu ţine morţiş la propriile convingeri.
Ceea ce Dumnezeu a voit să ne înveţe ajunge la noi prin intermediul persoanelor pe care el le-a desemnat ca să ne transmită. Iar Dumnezeu, pe lângă faptul că le-a încredinţat această misiune, îi asistă în momentul în care îşi exercită misiunea şi, tocmai datorită acestei asistenţe divine, am eu mai multe posibilităţi de a greşi decât ei.
- Părinte, de ce duminica este ziua în care trebuie să venim la biserică?
- Pentru ca să vă răspund la această întrebare, doresc să pornim de la numele fiecărei zile a săptămânii. Primele cinci zile ale săptămânii şi-au păstrat numele corpurilor cereşti sau al planetelor care se află în apropierea Pământului: luni de la Lună, marţi de la Marte, miercuri de la Mercur, joi de la Jupiter şi vineri de la Venus. Din şapte zile, ne-au mai rămas două: sâmbăta şi duminica; acestea nu şi-au luat denumirea de la corpurile cereşti, ci de la două zile importante din istoria mântuirii: “Shabatul” – la origini a fost a şaptea zi a Creaţiei, devenind mai apoi ziua în care evreii se adunau în sinagogile lor pentru a citi şi a interpreta Legea lui Moise; şi “Dies Domini”, în latină, care în traducere în limba română înseamnă Ziua Domnului – este ziua de după Shabat, ziua a opta, în care femeile mironosiţe s-au dus de dimineaţă la mormântul lui Isus, pe care l-au găsit gol; este Ziua Învierii Domnului.
Biserica sărbătoreşte o dată pe an Duminica Învierii sau Paştele, dar fiecare duminică din an ne aminteşte şi ne invită să retrăim bucuria apostolilor şi a femeilor mironosiţe care au aflat că Isus Cristos a înviat, călcând cu moartea pe moarte. Aşadar, noi venim la biserică duminica pentru a sărbători Ziua Domnului, zi în care Isus, prin învierea Sa, a rupt toate lanţurile păcatului şi ale morţii. Participarea noastră la Sfânta Liturghie în fiecare duminică este semnul mulţumirii pe care i-o aducem lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut şi va realiza în viaţa fiecăruia dintre noi. Duminica este ziua în care ne întrerupem activităţile din timpul săptămânii şi ne dăruim cu totul lui Dumnezeu şi aproapelui.
[Întrebare pusă de copii duminica, înainte de Liturghia de la ora 12.]
Sursa: http://www.manastur1vest.cnet.ro/2008/11/de-ce-duminica
