sâmbătă, 22 februarie 2014

Regretele lui Bill Gates, după 20 de ani de succes

Fondatorul Microsoft, Bill Gates, într-un interviu recent, a vorbit despre lucrurile pe care şi-ar fi dorit să le fi făcut diferit acum 20 de ani, prin prisma experienţei şi a cunoştinţelor pe care le are în prezent.

Foto: flikr.comBill Gates de acum 20 de ani era foarte diferit de cel de azi. În perioada aceea, singura sa preocupare era dezvoltarea Microsoft-ului, iar în prezent îşi dedică timpul pentru una dintre cele mai importante fundaţii caritabile. Într-un interviu preluat de site-ul qz.com, Bill Gates explică ce ar fi făcut diferit sau ce şi-ar fi dorit să facă, cu experienţa şi cunoştinţele pe care le-a dobândit de-a lungul timpului.

Dacă ar putea să dea timpul înapoi şi să retrăiască anii studenţiei, s-ar concentra asupra tehnologiei învăţării automate. Învăţarea automată este unul dintre domeniile inteligenţei artificiale, care se ocupă cu dezvoltarea de algoritmi şi metode ce îi permit unui sistem informatic să înveţe date, reguli şi chiar algoritmi. Ţinând cont de progresele făcute în ultimii trei ani în cadrul acestei tehnologii, Bill Gates crede că, într-o zi, se va ajunge la dezvoltarea unui sistem de învăţare automată care va putea să citească o carte şi să o înţeleagă.

În prezent, Bill Gates îşi petrece majoritatea timpului lucrând pentru fundaţia sa, iar o mică parte din timp o dedică pentru Microsoft, însă, înainte de a face această schimbare, şi-a investit tot timpul în ridicarea şi dezvoltarea companiei sale. Fiind întrebat cum se poate obţine un echilibru între dezvoltarea afacerilor şi activităţile caritabile, Gates a răspuns că ambele lucruri sunt importante. Dezvoltarea unei companii care se bazează pe inovaţie reprezintă o contribuţie relevantă adusă omenirii, însă ideal ar fi ca antreprenorii să îmbine afacerile cu binefacerea cât mai devreme. În acest sens, Gates în menţiona pe Mark Zuckerberg, creatorul reţelei Facebook, care a donat anul trecut, la vârsta de 29 de ani şi la puţin timp după începerea carierei sale, suma de aproximativ un miliard de dolari, mare parte din ei pentru Fundaţia Silicon Valley Community.

Un alt lucru pe care şi-ar dori să-l fi făcut este să fi petrecut mai puţin timp la locul de muncă. Cu 20 de ani în urmă, ar fi stat în biroul său zile întregi fără să dea vreo importanţă acestui lucru, pentru că avea energie suficientă şi naivitatea tipică vârstei. În prezent însă, datorită experienţei de viaţă şi înţelepciunii pe care aceasta i-a oferit-o, ar schimba lista priorităţilor şi ar investi mai mult timp în persoane decât în lucruri.

Sursă foto: Mohammad Jangda

Sursa 

Călătorie fantastică prin Satul biblic (București)

Parcul Titan din Capitală va îmbrăca straiele unui sat biblic autentic, în cadrul unui proiect cultural și educativ inedit, care își propune să ofere o experiență unică și memorabilă celor care îi vor călca pragul. Gospodăriile și atelierele meșteșugărești tradiționale, cetățenii în porturi specifice perioadei, animale amintite în istorisirile biblice și activități menite să readucă la viață „taine aproape uitate" sunt doar câteva dintre elementele care vor recrea atmosfera timpurilor biblice.

Foto: SatulBiblic.roSatul biblic va fi amenajat pe o suprafață de 3.000 de metri pătrați, în zona Tortul Miresei din parcul Titan (Alexandru Ioan Cuza), în perioada 7-17 aprilie. „Intrarea în istoria acelor vremuri va începe odată cu deschiderea marii porți de la intrare cu turn de veghere și soldați. O nouă lume, plină de surprize, așteaptă să fie redescoperită prin intermediul tuturor simțurilor și să creeze amintiri de neuitat în mintea copiilor, tinerilor și a oricărui vizitator", dezvăluie organizatorii pe site-ul dedicat evenimentului.

Învierea unei lumi de mult apuse

1052Odată intrați în Satul biblic, vizitatorii vor putea „gusta" din viața autentică a locuitorilor din secolele antice, participând la activitățile tradiționale din acea perioadă. Meșteșugarii în olărit, fierărit și tâmplărie, țesătorii și brutarii le vor oferi lecții gratuite tuturor celor care vor să le afle tainele. Vizitatorii vor învăța să mânuiască arcul de la soldații din garnizoanele romană și iudaică, iar participarea la sinagoga amenajată îi va iniția în vechile taine ale scrisului și ale alfabetelor grecesc și ebraic și le va dezvălui exponate originale de origine iudeo-creștină.

Totodată, doritorii vor putea face o plimbare pe lacul din Titan în bărcile aduse special din Deltă, se vor delecta cu pildele Noului Testament sau vor putea vizita minigrădina zoologică, cu animale specifice zonei și timpului respectiv. În plus, Muzeul Crucii va oferi experiența unică de a păși pe urmele Mântuitorului, în ultima sa săptămână petrecută pe pământ, trăind episoadele menționate în Scriptură, printre care intrarea în Ierusalim, participarea la Cina cea de Taină, urcarea dealului Golgotei, intrarea în mormântul lui Iisus sau primirea veștii învierii.

„Meniul biblic", cu specialități de post din vremurile Antichității, și spectacolele tematice vor întregi experiențele senzoriale trăite de toți cei care vor călca pragul expoziției.


O invitație la simplitate

„Despre proiect aș putea spune un singur lucru, ca o apreciere personală, și anume că generația noastră suferă de sofisticare. Așa e lumea în care trăim. Iar Satul biblic înseamnă o invitație la simplitate, la redescoperirea unui Dumnezeu care ni se adresează foarte direct și, cum s-a mai amintit deja, foarte personal și foarte rațional", a declarat Teodor Huțanu, președintele Bisericii Adventiste, în cadrul dineului de strângere de fonduri pentru proiectul Satul biblic.

De asemenea, Silviu Szentesi, subsecretar de stat în Ministerul Educației, a subliniat importanța mesajului pe care îl transmite acest proiect inedit. „La ora actuală, societatea nu are repere morale destul de clare. Într-o societate destul de bulversată, oamenii nu fac deosebire între bine și rău. Și Biblia este cea care poate să ajute la asanarea morală a societății. (...) Pentru copii, pentru tineri este foarte important să vadă acest sat biblic de vacanță. E important și pentru viitorul lor. E important nu doar pentru ei, ca persoană, ci și pentru noi, ca și națiune. Dacă vrem să fim o națiune fericită și împlinită, trebuie să avem la bază principiile morale și creștine", a declarat Silviu Szentesi pentru Semnele timpului.

Fostul Ministru al Culturii și actualul senator Daniel Barbu, subliniază faptul că inițiativa de a readuce în prezent un sat biblic tradițional are înțelesuri mult mai profunde, care se ascund dincolo de latura educațională sau recreațională. „Cred că e foarte oportun să ni se reamintească că Dumnezeu e viu și s-a manifestat în istorie, în istoria oamenilor concreți, în istoria unor oameni care, la prima vedere și începând cu Avraam, nu păreau destinați unei cariere publice, în termenii noștri de astăzi, cu totul excepționale. Dumnezeu le-a vorbit oamenilor, a stat mereu în legătură cu ei (...). E un Dumnezeu al istoriei, nu numai al fiecăruia dintre noi", a declarat Daniel Barbu în cadrul dineului.

Satul biblic, locul care reunește culturi inseparabile

Daniel Barbu a punctat, de asemenea, că acest demers „aduce împreună ceea ce a fost împreună", referindu-se la culturile iudaică, evreiască și la cea creștină. Despre acestea, oficialul afirmă că „sunt inseparabile, au fost inseparabile la începuturile lor, pe care acest sat le va ilustra și vor fi, din nou, de neseparat, în Ziua Judecății".

Victor Opaschi, secretarul de stat pentru Culte, a subliniat, de asemenea, această reuniune inedită a culturilor monoteiste. „Cred că acest proiect este absolut superb, este minunat, este chiar emoționant. Și cineva a avut ideea aici, extrem de interesantă: de ce nu un sat al celor trei religii monoteiste", a declarat Victor Opaschi pentru Semnele timpului, punctând rolul important jucat, în acest sens, de Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România.

Aurel Vainer a explicat pentru Semnele timpului motivele pentru care a dorit să se implice în cadrul proiectului Satul biblic. „În primul rând, mă interesează Biblia și conceptul de a găsi în Biblia aceasta iudaică, evreiască, valori cu totul speciale, care izvorăsc din Vechiul Testament." Nu în ultimul rând, acesta a precizat că proiectul acumulează caracteristici care, în viziunea sa, merită susținute: „Ideea este extrem de generoasă și foarte utilă în vremurile noastre. Să trăim într-o simbioză, într-un sat modern și cu Biblia antică, dezvoltată la valorile care au fost".

Foto: satulbiblic.ro 

Lumea iubește tot mai mult, dar doar pe sine

Iubirea exagerată de sine, cultul pronunțat pentru propria personalitate și sentimentul că totul ni se cuvine sunt câteva dintre aspectele care caracterizează „epidemia de narcisism" ce se răspândește, în special printre tineri. De ce? „Noi am crescut într-o vreme în care viața se învârte doar în jurul sinelui", este de părere scriitorul Andrew Cohen, comparând generația sa (baby-boom) cu cele anterioare.

Foto: dreamstime.comÎncă de când era copil, cei din jurul său i-au insuflat această atitudine centrată asupra propriei persoane, povestește Cohen pentru Big Think. De la părinții care i-au oferit libertatea de a face orice îi crea plăcere și fericire până la profesorii din școală, „niciunul nu mi-a spus că poate am o obligație de a-i ajuta pe cei mai puțin avantajați decât mine".

Cohen consideră că narcisismul poate fi descris ca o „epidemie culturală", iar persoanele caracterizate de această trăsătură „se uită întodeauna la imaginea lor în oglinda propriei minți".

Milenialii — generația cea mai „lovită" de microbul narcisismului?

Experții au observat că Generația milenialilor sau Generația Y (persoanele născute în perioada anilor '80 și '90), se distinge prin personalitatea narcisistă, concentrată asupra cultului propriei persoane. Potrivit cifrelor publicate de Insititutul Național de Sănătate din SUA, persoanele de 20 și ceva de ani au un risc chiar și de trei ori mai mare de a dezvolta tulburări de personalitate narcisistă, în raport cu cei care au peste 65 de ani, scrie TIME.

Și alte studii au scos în evidență faptul că Generația milenialilor este tot mai concentrată asupra sinelui și mai puțin interesată de lucrurile din jur și de binele colectiv. O cercetare publicată în Journal of Personality and Social Psychology arăta că implicarea în acțiuni caritabile sau cauze sociale, politice sau ecologice ori aspirarea către o profesie centrată pe ajutorare sunt lucruri care nu prezintă un interes crescut pentru tinerii Generației Y. Pe de altă parte, interesele lor se concentrează în jurul imaginii, a bunurilor materiale și a faimei.

Consecințele acestui mod de gândire se văd mai târziu, susține prof. Paul Harvey, de la Universitatea din New Hampshire. El este de părere că acest „sentiment de umflare în pene a sinelui", care caracterizează tânăra generație se va transforma în „așteptări nerealiste" și „dezamăgire cronică".

Cine e de vină pentru răspândirea narcisismului?

„Creșterea narcisismului pare că s-a accelerat aproximativ după 2005 sau 2006, ceea ce corespunde perioadei apariției site-urilor de socializare", a declarat pentru Catalyst prof. Jean Twenge, autoarea cărții Generation Me: Why Today's Young Americans Are More Confident, Assertive, Entitled--And More Miserable Than Ever Before.

Legătura dintre mediul online și cultul personalității pare îndreptățită, dacă luăm în considerare popularitatea de care s-a bucurat termenul „selfies" anul trecut, când a fost desemnat „cuvântul anului" de Oxford Dictionaries. Trendul este privit de mulți drept o expresie a vanității. Mulți văd selfie-urile ca acte de egocentrism și ca strigăte după atenție", a declarat dr. Pamela Rutledge, directorul Organizației Media Psychology Research Centre din Boston, pentru BBC. Alții o percep însă ca o formă de exprimare și un mod de a spune o poveste. „Este mai degrabă legat de un moment și de o poveste decât de o fotografie. Nu are legătură cu a fi frumos", a declarat Frédéric della Faille, fondatorul serviciului de photo-sharing Frontback, pentru NY Times.

Prof. asistent Shawn Bergan, de la Universitatea de Stat Appalachian, care a analizat asocierea dintre personalitatea narcisistă a tinerilor Y și utilizarea rețelelor sociale, nu este însă de acord că aceste canale online au încurajat atitudinea narcisistă între tineri. „Cercetarea noastră sugerează că folosirea rețelelor de socializare nu este un indicator al narcisismului, ci un produs al timpurilor", susține Bergan, citată de Discovery.

Pe baza dovezilor existente din domeniul psihologiei, cu privire la dezvoltarea psihică a copiilor, ea a explicat că personalitatea este instaurată la vârsta de 7 ani. Totodată, ea argumentează că un individ își poate crea un cont pe Facebook doar după 13 ani, iar majoritatea userilor acestei rețele au peste 18 ani. În plus, experta adaugă că „ceea ce nu este luat în considerare e faptul că acel copil tăcut și umil întâlnit pe stradă folosește, de asemenea, Facebook".

Nu numai evoluția tehnologică are putere de influență asupra dezvoltării narcisismului. Prof . Twenge este de părere că atitudinea centrată asupra propriei persoane a fost promovată și de alți factori, precum modelele promovate de media, educația de acasă sau accesibilitatea creditelor bancare.

Părerea sa este împărtășită și de David French, consilier senior la Centrul American de Drept și Justiție din SUA, într-un articol pentru Christian Post. El pune atitudinea egoistă și narcisistă a tinerilor pe seama învățăturilor oferite de părinți, dar și pe fondul creșterii creditelor la bănci, un fenomen care le-a arătat că oricine poate obține cu ușurință ceea ce-și dorește, chiar dacă nu își permite.

Deși este important ca fiecare dintre noi să învețe să se accepte și să fie fericit cu el însuși, experții în domeniu subliniază pericolele pe care le ascunde depășirea granițelor acestei iubiri de sine, către narcisism. Așa cum sublinia Andrew Cohen, tendința de a considera că toate lucrurile se învârt în jurul propriei persoane poate conduce la crearea unor „relații materialiste" atât cu cei din jur, cât și cu viața. 

Iubind vei dobândi... fericirea!

Dragostea îi arată omului cum ar trebui să fie. Când iubeşti, descoperi în tine o nebănuită bogăţie de tandreţe şi duioşie şi nici nu‑ţi vine să crezi că eşti în stare de o astfel de dragoste[1].
A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, înseamnă a face ca toate sentimentele omeneşti: teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singura fiinţă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nici o limită simţirii, a‑ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu trăieşti şi să nu gândeşti decât pentru a o face fericită; a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere; adică a întruni în sine toate contradicţiile[2].
A fi îndrăgostit de cineva înseamnă mult mai mult decât a fi stăpânit de un sentiment copleşitor, înseamnă a lua o hotărâre, a face un calcul, a te angaja printr‑o promisiune. Dacă dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n‑ar exista nici o bază pentru făgăduinţa de a iubi pe cineva pe toată durata vieţii. Sentimentele vin şi se duc. Cum aş putea promite statornicie dacă m‑aş baza numai pe ele, fără să mă bizuiesc pe judecata minţii şi pe voinţa caracterului?[3]
Iubirea este o prietenie care a luat foc, iar „când iubeşti puternic, găseşti întotdeauna ceva nou în persoana iubită“[4].
Iubirea trebuie să fie o jertfă de dedicare, slujire unuia altuia şi nu o unire pentru a păcătui. Într‑un cuplu iubirea trebuie să călăuzească pe cei doi în luarea tuturor deciziilor. Dar această iubire trebuie să fie o iubire reciprocă, autentică, generoasă, care poate ajunge până la sacrificiu de sine dacă e necesar; nu este un egoism propriu mascat sub numele de iubire.
Iubeşte‑i celuilalt mai întâi sufletul! Dacă te vei îndrăgosti de suflet, Dumnezeu va binecuvânta relaţia voastră şi nimic nu poate interveni pentru a o destrăma în afară de păcat. Nu te lăsa ispitit, căci fericit va fi acela care îndură ispita, deoarece, pus la încercare, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit‑o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El[5].

Iubiţi‑vă mult, dar nu uitaţi de Dumnezeu!

Și oare în ce piesă iubirea încearcă să treacă granițele dacă nu în Romeo și Julietawww.masca.ro/teatru/romeo-si-julieta/ și www.facebook.com/masca.teatru



[1] Anton Pavlovici Cehov (1860‑1904).
[2] Honoré de Balzac (1799‑1850).
[3] Erich Fromm (1900‑1960).
[4] Blaise Pascal (1623‑1662), om de ştiinţă şi gânditor francez. O carte extraordinară a lui ar fi Cugetările şi o alta, după ce s‑a întors la Dumnezeu: Misterul lui Isus.
[5] Iacob 1, 12.

Prejudecățile care avansează lupta dintre credință și știință

Prejudecățile, nu natura argumentelor, sunt cele care îi separă ideologic pe oamenii religioși de oamenii de știință. Dacă membrii celor două tabere ar avea imagini mai realiste unii despre alții, colaborarea și completarea ar fi posibile. Acesta este concluzia unui studiu prezentat recent la conferința anuală a Asociației Americane pentru Avansarea Științei și o teză susținută mai demult de Elaine H. Ecklund, profesor de sociologie și director al programului Religion and Public Life de la Universitatea Rice.

„Religia nu ar trebui abordată cu o atitudine combativă", declară Ecklund, „ci, mai degrabă, având în minte colaborarea". Oamenii de știință au obiceiuri religioase surprinzător de asemănătoare cu cele ale publicului general, a demonstrat studiul, bazat pe un sondaj cu 10.241 de respondenți.

Statisticile obținute de cercetătoare arată că 18% dintre oamenii de știință participă săptămânal la servicii religioase, comparativ cu 20% din populația generală a Statelor Unite. Apoi, 15% dintre ei se consideră foarte religioși, comparativ cu 19% din populația generală. Nu mai puțin de 13,5% citesc texte religioase săptămânal, comparativ cu 17% din populația generală, iar 19% se roagă de mai multe ori pe zi, comparativ cu 26% din populația generală. Problema, așa cum o vede Ecklund, este că în media circulă un volum „enorm de stereotipuri pe tema aceasta și informație de calitate slabă."

Concluziile studiului prezentat anul acesta vin să susțină și să completeze cercetările anterioare făcute de profesorul de la Rice. Un studiu publicat în anul 2011, și bazat pe interviuri cu 275 de oameni de știință de la 21 de universități cu departamente de cercetare în biologie, chimie, ştiinţe sociale, ştiinţă politică şi economică, din Statele Unite a arătat că doar 15% dintre respondenţi cred că religia şi ştiinţa sunt întotdeauna în conflict. Nu mai puțin de 15% dintre ei au spus că cele două nu sunt niciodată în conflict, majoritatea (70%) declarând că religia şi ştiinţa intră în conflict doar câteodată.

În sprijinul ideii că prejudecățile guvernează deseori impresiile publicului larg despre tagma oamenilor de știință, studiul a arătat că ateul militant Richard Dawkins — care se bucură de o popularitate crescută în rândul publicului general — nu este privit cu ochi buni de comunitatea științifică. „Cercetătorii nu apreciază impactul pe care Dawkins îl are asupra felului în care publicul îi percepe pe oamenii de ştiinţă. Ei sunt foarte îngrijoraţi din cauza asta, mai ales acum, când nu se mai alocă atâtea fonduri pentru cercetări", spunea, în 2012, Ecklund.

Tot în 2011, aceeași cercetătoare descoperea că peste 20% dintre oamenii de știință intervievați, care se declarau atei, erau de fapt persoane spirituale. „Aceşti oameni de ştiinţă atei şi spirituali caută miezul unui sens al adevărului prin intermediul spiritualităţii", a declarat Ecklund. Spiritualitatea şi ştiinţa sunt pentru aceşti cercetători atei forme de căutare individuală a unui sens, fără ca să ajungă vreodată la un sens absolut. Ei resping religia pentru că aceasta, în general, vine cu adevăruri şi afirmaţii absolute, în timp ce spiritualitatea este preferată pentru că „este deschisă pentru explorarea ştiinţifică".

Studiul, care a fost publicat în jurnalul Sociology of Religion, a arătat că, pentru cei mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă intervievaţi, religia este asociată cu ceva „organizat", „de grup", „unificat", în timp ce spiritualitatea este conexată mai degrabă cu ceva „individual", „personal", „rezultat al unei proiecţii/căutări personale".

Cu un an înainte de publicarea acestui studiu, Ecklund a mai întreprins o cercetare, cu rezultate și mai surprinzătoare. Intervievând nu mai puțin de 1.700 de oameni de știință, sociologul a notat că jumătate dintre aceștia cred în Dumnezeu, chiar dacă preferă să vorbească mai puțin despre convingerile lor religioase. În plus, unii dintre oamenii de știință atei sau agnostici merg la biserică de dragul partenerului de viaţă, al copiilor sau al prietenilor. „Ateii şi agnosticii înţeleg că oamenii care merg la biserică au o înaltă ţinută morală, prin urmare, ei îşi doresc ca propriii copii să crească şi să se dezvolte într-un mediu optim", declara Billy McCormack, membru al Coaliţiei Creştine Americane, într-un comentariu pe Christian Post.

În 2009, Pew Research Center şi American Association for the Advancement of Science au realizat un sondaj care a arătat că 1 din 3 oameni de ştiinţă americani cred în Dumnezeu, conform The Christian Post

:)

:)