Improvizațiile muzicale activează regiuni ale
creierului asociate vorbirii și interpretării structurii propozițiilor
rostite, însă, în același timp, trec în stare inactivă zonele cerebrale
cu rol în interpretarea înțelesului frazelor spuse, au observat experții
de la Universitatea "Johns Hopkins".
„În
acest studiu, am arătat că există o diferență fundamentală între modul
în care sensul este procesat pentru muzică și pentru limbaj, de creier.
Mai exact, cheia către comunicarea muzicală este procesarea sintactică,
nu semnatică. Între timp, noțiunile convenționale de semantică nu se pot
aplica prelucrării muzicii în creier", a declarat autorul studiului,
prof. asociat Charles Limb.
La cercetare au participat 11
muzicieni profesioniști de jazz. „Jazzul este poate unul dintre cele mai
bune modele de studiere a creativității spontane", este de părere Limb,
citează Live Science.
Voluntarii au luat parte la un exercițiu de 10 minute, denumit trading fours.
Ei au improvizat fragmente muzicale solo ca răspuns la momentele
muzicale create pe loc de ceilalți participanți, „elaborându-le și
modificându-le pe parcursul prestației". În tot acest timp, activitatea
cerebrală a fost scanată prin intermediul tehnologiei de imagistică prin
rezonanță magnetică funcțională (IRMF).
În urma
rezultatelor, experții au observat o creștere a activității la nivelul
girusului frontal și girusului temporal superior posterior, în momentele
de improvizație purtate ca o conversație muzicală între voluntari.
Ambele regiuni din creier joacă un rol important în procesarea
sintactică a limbajului sau a structurii frazei. În același timp,
girusul unghiular și cel supramarginal, zone implicate în înțelegerea
cuvintelor, au fost dezactivate.
„Când doi muzicieni de
jazz par pierduți în gândurile lor în timpul unui trading fours, ei nu
își așteaptă doar rândul lor de a cânta. În schimb, folosesc zonele
sintactice ale creierului pentru a procesa ceea ce aud, astfel încât să
răspundă prin interpretarea unei noi serii de note care nu au mai fost
compuse ori practicate anterior", a explicat Limb.
Experiența
senzorială auditivă este receptată de creierul nostru într-un mod
extrem de complex, care crește activitatea în multe regiuni cerebrale.
De exemplu, versurile unei melodii sunt receptate prin intermediul
zonelor Wernicke (girus temporal superior) și Broca, scrie Discovery.
Sunetele activează lobii frontali și temorali, iar ritmul, înălțimea și
melodia sunt receptate, cel mai probabil de celulele din emisfera
dreaptă a creierului. Activitatea cortexului motor va crește, de
asemenea, dacă îți vei mișca corpul în timp ce asculți muzică (prin
dans, de exemplu).
Citește și: Cum procesează creierul sunetele vorbirii
Foto: stockvault.net