duminică, 27 mai 2012

Cuvântul sculptează!

27 MAI

Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea DUMNEZEULUI celui viu?

1 Samuel 17.26

Timp de 40 de zile Goliat a rostit cuvinte de ocară şi prin aceasta s-a văzut cât de neputincios era poporul Israel în timpul acela. Saul, un om părăsit de Dumnezeu şi chinuit de un duh rău era incapabil de a se înfăţişa în faţa acestui uriaş. Chiar şi Ionatan, fiul lui Saul, care odinioară s-a bazat aşa de tare pe faptele credinţei în Dumnezeu nu a rezistat acestei probe. Totul conducea spre disperarea înfrângerii când a venit tânărul David îmbrăcat în puterea Aceluia care avea să zdrobească lăudăroşia vieţii filisteanului. Ce credinţă s-a arătat în el! David recunoaşte starea slabă şi plină de teamă a oştirii Dumnezeului Celui viu şi face din această situaţie o problemă a lui Dumnezeu şi a filisteanului. Aceasta este o mare învăţătură pentru noi. Pentru ochiul credinţei nici o împrejurare nu poate să înjosească pe poporul lui Dumnezeu. David a înţeles acest lucru. El a recunoscut în bieţii lui fraţi care tremurau înaintea duşmanului, pe aceia cu care Dumnezeu s-a unit şi care nu trebuia să fie ocărâţi de un filistean netăiat împrejur. Pentru ochiul credinţei nu era vorba de armata lui Saul ci de oştirea Dumnezeului Celui viu, care sta sub conducerea Aceluia cu care a străbătut Marea Roşie, pustia cea înfricoşătoare şi Iordanul.

Ce puţin este înţeleasă acţiunea credinţei atunci când starea poporului este decăzută! Aceasta se vede clar în zilele noastre. Calea îngustă şi simplă a credinţei şi dependenţei de Dumnezeu este departe de gândurile şi părerile oamenilor. La fel a fost şi cu David: când a luptat pentru cauza Celui Veşnic a stat singur şi a trebuit să suporte ocara celor mai apropiaţi ai familiei lui. Să ne gândim totdeauna la ce măreaţă lucrare am fost ridicaţi! Nimic nu este mai presus ca lucrarea de aducere a adorării Tatălui prin Fiul Său, prin Domnul nostru.


Sursa AICI