22 Decembrie – Speranţă
Înainte de cucerirea Persiei, Alexandru cel Mare a împărţit generalilor şi prietenilor săi atenţii şi cadouri. Unul din generali îl întrebă:
-«Şi dacă împarţi totul, ce-ţi păstrezi pentru tine?»
Regele Macedoniei rămase un pic pe gânduri şi apoi răspunse:
-«Speranţa.»
Şi deoarece Alexandru îi oferea un cadou pe care îl avea păstrat pentru el, generalul îl refuză spunând:
-«A merge cu tine ca în cucerirea lumii este suficientă recompensă.»
A însoţi un mare om, a împărtăşi strădaniile şi eforturile sale „este suficientă recompensă”. Avea dreptate generalul Alexandru.
Şi Isus ne-a spus, câteva momente înainte de Înălţarea sa la Cer: „Să ştiţi că eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20). În lupta noastră pentru a fi fideli, în muncile noastre, în eforturile noastre de a face cunoscută Evanghelia celorlalţi, Domnul este cu noi. Nu este aceasta suficientă recompensă?
