Secretele celei mai lungi căsătorii, de 81 de ani: iertarea şi recunoştinţa

Un cuplu din statul american Connecticut a fost numit cuplul cu cea mai lungă căsătorie din Statele Unite: 81 de ani. Secretul? Iertarea şi recunoştinţa exersate în fiecare zi.

Ann şi John Betar, acum 98, respectiv 102 ani, s-au cunoscut în 1932, atunci când el avea 21 de ani, iar ea numai 17. Au fugit şi s-au căsătorit în secret, deoarece tatăl lui Ann o promisese unui bărbat cu 20 de ani mai mare. După 81 de ani de căsătorie, niciunul dintre ei nu regretă pasul făcut.

„Suntem foarte norocoşi şi binecuvântaţi că avem parte de iubire necondiţionată unul faţă de celălalt. Dacă ar fi să dăm sfaturi, atunci practicaţi iertarea şi fiţi recunoscători pentru tot ceea ce aveţi", a declarat John.

Familia Betars a crescut cinci copii, un băiat şi patru fete, şi au acum 14 nepoţi şi 16 strănepoţi.

Sursa: ABC News

Studiu: Expunerea regulată la ştiri negative ne „imunizează” împotriva tristeţii

Nu doar că nu ar trebui să ne ferim să citim ştiri negative, dar se pare că acestea ne sunt de folos şi a trebui să le citim până la capăt. Cel puţin aşa susţine o echipă de cercetători israelieni, într-un studiu recent, care relevă că ştirile negative ne imunizează împotriva tristeţii.

Expunerea repetată la informaţiile negative le va permite oamenilor să îşi continue ziua „într-o stare de spirit mai bună şi fără efecte nocive", a afirmat Moshe Shay Ben-Haim, coordonatorul studiului.

Specialiştii au verificat teoria folosind testul Stroop, în cadrul căruia subiecţilor li se arată un număr de termeni, scrişi în culori diferite, iar aceştia trebuie să indice culoarea în care sunt scrise cuvintele respective. Cercetătorii au descoperit că, atunci când subiecţilor li s-a arătat acelaşi cuvânt negativ o dată, aceştia au identificat mai greu culoarea termenilor neutri. În schimb, dacă acelaşi cuvânt le-a fost arătat de minimum două ori, aceştia au putut să identifice imediat culoarea termenilor.

Oamenii de ştiinţă au concluzionat că lista de cuvinte negative arătată voluntarilor pentru evaluarea emoţiilor le-a dat o stare de proastă dispoziţie, dar că, prin repetiţie, cuvintele îşi pierd puterea afectivă.

Sursa: AFTAU

Cum să te transformi într-o persoană matinală

„Cine se trezește de dimineață departe ajunge", însă pentru a deveni o persoană matinală, este nevoie de multă disciplină. Află care sunt pașii pe care trebuie să îi faci pentru ca alarma ceasului deșteptător să nu îți mai diminueze bucuria de a începe o nouă zi.

Publicația Greatist a alcătuit o metodă simplă prin care te poți desprinde de obiceiul de a dormi până târziu și pentru a te ajuta să renunți la replica deja consacrată: „Mai stau cinci minute în pat".

Primul pas este să îți asiguri cele mai bune condiții pentru un somn odihnitor, de la ritualul de dinainte de culcare și până la condițiile în care dormi. Acest lucru presupune alocarea unui timp suficient pentru dormit (experții recomandă în jur de 8-9 ore de somn pe noapte), îndepărtarea dispozitivelor tehnologice din dormitor și evitarea folosirii lor cu o oră înainte de culcare. Dacă te-ai obișnuit să folosești tableta sau smartphone-ul, ori să te uiți la TV înainte de a dormi, poți să înlocuiești aceste obiceiuri cu cititul unei cărți sau cu un duș. Nu în ultimul rând, fii atent la alimentele consumate seara, înainte de culcare. Află ce produse ar trebui să eviți.

Următorul pas presupune stabilirea unor ritualuri matinale care să te ajute să te „desprinzi" de pat dimineața. În primul rând, micșorează treptat, din 15 în 15 minute, ora la care te trezești. Dacă, de regulă, ora ta de trezire este 8:00, încearcă să te trezești la 7:45 în dimineața următoare. Micșoreză cu încă 15 minute ora de trezire după câteva zile. Totodată, pentru a deveni o persoană matinală, trebuie să îți respecți ora de trezire stabilită zilnic, indiferent dacă este o zi lucrătoare sau nu. Evită, de asemenea, tentația de a apăsa butonul Snooze. Dacă ai reușit să te trezești mai devreme decât o făceai de obicei, înseamnă că ai câștigat timp pentru tine.

Cel de-al treilea pas este să îți rezervi o parte din timpul câștigat pentru a face mișcare, o metodă nemaipomenită de a te încărca cu energie și de a te menține în formă în același timp. Totodată, activitatea fizică sporește performanța creierului, lucru care te va ajuta să devii mai productiv pe parcursul zilei. Jurnalistul Gregory Ferenstein mărturisea recent că secretul său pentru dezvoltarea abilităților cognitive stă în doar 30 de secunde de activitate fizică.

Penultimul pas se referă la cea mai importantă masă a zilei, micul dejun. Masa de dimineața trebuie să conțină alimente bogate în nutrienți, fibre și vitamine care să îți crească performanța, energia și randamentul pentru prima parte a zilei. Află mai multe motive pentru care micul dejun ar trebui să fie cea mai bogată masă a zilei.

Singurul pas pe care trebuie să îl mai faci după ce ai bifat toate etapele de mai sus este să te recompensezi în fiecare zi pentru efortul depus. Pe lângă faptul că te vei automotiva să continui practica de trezire matinală până când „îți va intra în sânge", vei transforma întreaga rutină într-un ritual pe care abia aștepți să îl parcurgi.

Sursa 

Prima ninsoare la Blaj!

Ieri, 6 decembrie, peste Blaj a căzut prima ninsoare. M-a inspirat.
De la 1 decembrie am început un nou roman. Astăzi l-am completat. Iată și fragmetul de început... :)

            „6 decembrie, peste oraș cade prima ninsoare. Lină precum o perdea de catifea acoperă pământul cu o plapumă pufoasă.

            Printre fulgi Soarele apune și-l privesc prin geam de la înălțime cum se stinge ușor în zare. Uneori astfel se sting și visele noastre pentru a răsări altele, multe, luminoase precum stelele ce încep acum să clipească. Parcă ar fi mii de ochi ce ne privesc și încearcă să ne înțeleagă; de acolo din depărtări, ne privesc de miliarde de ani și totuși le suntem străini.

            Viața mea nu are sens, nu-i găsesc scopul. Citesc sute de cărți, îmi iau notițe pagini întregi și încerc să compun din ele o nouă carte care să mă caracterizeze, să fie o prelungire a mea, o carte de identitate. Un scop, dați-mi un scop de sprijin și voi muta Pământul din loc.

            Toți căutăm ceva pentru care să trăim, un cineva, un scop, ceva; numai eu simt că fac umbră pământului în van.

            În blocul în care locuiesc, înalt de 17 etaje, trăiesc 577 de persoane minus una.

            Minus vecina de la șapte care a împlinit zilele trecute șaptesprezece ani și despre care caut acum să citesc mai multe prin ziare. Îi privesc chipul luminos, zâmbitor, dornic de aventură. Era o elevă eminentă, carnetul ei era o comoară, oricine o invidia. Eu nici măcar nu știam că îmi este vecină, nu mergeam la aceiași școală și ne despărțeau zece etaje”.

Cum îți imaginezi că va continua?

PAX!