Iubiții mei,
Vă scriu în această așa zisă ,, zi a îndrăgostiților ”, nu pentru că așa este un obicei mai
nou ,, de
import”(
ca multe alte nimicuri și basme) ci pentru că eu sincer vă iubesc. Și
dacă spun că vă iubesc,nu o spun pentru că este ,, ziua
îndrăgostiților”, nici nu o spun la ,, vrăjeală” ca să vă câștig pentru o
zi inima,ci CHIAR VĂ IUBESC, și mă doare să văd cum vă lăsa-ți așa ușor
păcăliți și ,, vrăjiți” de cel ce vrăjește cu iscusință,care niciodată
nu va putea spune – te iubesc,din inimă, pentru că nici nu mai are inimă
– de cel ce urăște de moarte – IUBIREA. de aceea o pervertește, o
schimonosește. Nu intrați în jocul lui meschin acceptând să
vă-ndrăgostiți la comandă, pentru o zi. Nu vă lăsați murdăriți viața,
mintea și mai ales conștiința cu aceste basme. Citiți și voi pe
net
și vedeți de unde și cum a venit aceasta „sărbătoare’’. Numai iubirea
adevărată îl face pe om frumos, dar mai mult decât putem noi gândi, îl
face dumnezeu. Pe când ,, îndrăgosteala” în ,,joacă” îl transformă pe om
în individ (de la latinul individum, adică singur – nedivizibil). Numai
o persoană are inimă și sentimente și nu poate trăi decât cu și prin
alții, că altfel la ce iar mai trebui sentimente dacă nu are față de
cine să și le manifeste. Și iubirea o simți, cu inima. Și dacă nu mai ai
sentimente, nu mai ai inima simțitoare ci o bucată de
carne. De aceea joaca ,, de-a iubitul” îl coboară pe om sub ființele necuvântătoare.
Iubirea nu-i tot una cu sexul. Nici măcar animalele nu fac
sex, ele se reproduc conform unui ,,
program”, unei
legi
bune foarte pe care Creatorul a așezat-o în ființa lor. Ele își urmează
instinctul și porunca de a se înmulții și perpetua specia ( pentru că
fiecare-și are locul și rolul ei în ,, Programul ” desăvârșit al
Universului).
Dar noi, oamenii înzestrați cu rațiune, cu sentimente și mai ales cu
voință liberă ( și nu instincte animalice), noi suntem creați să devenim
dumnezei după Har, iar vrăjmașul vrea să facă din noi – din ură și
pizmă – nici măcar
animale.
Uitați-vă în oglindă și căuta-ți pe chipul vostru acea strălucire
divină, care ne aseamănă cu Creatorul nostru. Sunte-ți toți frumoși
pentru că Tatăl nostru este frumusețea absolută. Frumosul se descoperă
numai când iubești sincer, din inimă și cu toată ființa.
Ce săracă este lumea fără Dumnezeu, fără IUBIRE. Și-a inventat și ea o zi pe care a intitulat-o ,, Ziua îndrăgostiților”.
Dar noi, copiii lui Dumnezeu – copiii Dragostei adevărate, noi nu avem
nevoie de o zi anume în care să ne spună cineva ,, te iubesc”, pentru că
noi ne trezim în fiecare dimineață mângâiați de
dragoste.
Dacă nu crezi, uită-te în oglindă și ascultă-ți inima, vei auzi la
fiecare bătaie,te iubesc, te iubesc, te iubesc......Este glasul lui
Dumnezeu, Singurul care ne spune în fiecare zi te iubesc, în fiecare
clipă și nu obosește și nu se plictisește, și mai ales nu-L plictisim
orice am face. De ce ? Pentru că El nu are
dragoste, EL ESTE
dragoste.
Să nu mai spune-ți niciodată ,, am făcut
dragoste”căci este o blasfemie. A face
dragoste înseamnă a crea viață. Bunăoară putem spune că părinții noștrii au făcut
dragoste,cand
ne-au făcut pe noi, pe care ne numeau –iubirea mea, dragul meu sau
draga mea. De aceea iubirea este o acțiune ,, cosmogenetică” adică
făcătoare de
cosmos.
Omul este un microcosmos, o lume mică. Azi fizica cuantică spune că în
fiecare om este cosmosul întreg și că noi toți defapt nu suntem decât
UNUL. Aceasta a spus-o religia și mai ales
Hristos demult timp.
Iubirea este față către față,persoană către persoană. In ,,iubire,omul
face pentru prima oară cunoștință cu sine însuși, și aceasta prin
intermediul unui celălalt- adică nu se poate cunoaște decât într-o
relație cu alt om, altă persoană ( prosopon in lb.greacă, adică față,
chip).
1.În iubire – omul constată, nu doar cu
titlu
informativ, ci existențial că celălalt există. Adică până acum te
interesa doar persoana ta, eu-l personal. Tu erai lumea. În iubire
descoperi că nu ești singur, că lumea nu este numai eu, ci lumea devine
Eu și Tu.
2. În iubire – omul își dorește foarte mult ca celălalt să existe.
3. În iubire – faptul că celălalt există devine mult mai important, mai
semnificativ, decât faptul că el însuși există.” * Asta înseamnă că nu
mai trăiești tu, ci celălalt trăiește în tine și tu în el. Aceasta este
iubirea, nu mai ai nevoie de zile, sărbători sau tradiții populare
păgâne ( vezi Dragobetele la noi) ca să spui te iubesc, căci în iubire
celălalt trăiește în tine. Știind aceasta luați aminte că ,, Iubirea
nu-i totuna cu ,,îndrăgosteala”. ,, Pe amorez nu-l interesează celălalt
ca persoană, ci ale celuilalt ( bunăoară părul, ochii, șoldurile,
banii sau chiar și calitățile intelectuale, ca bunuri de consum, pe care vrea să și le achiziționeze, ca și un
telefon nou .”** Nu vă lăsa-ți nici
fetele
nici băieții, transformați în bunuri de consum, târâte și uitate în
ograda ,, iubiților” de ocazie. Dacă o să vă jucați mereu de-a ,,
iubirea” o să rămâneți
copii, incapabili de a avea și de a-și asuma răspunderea unei relații serioase, incapabili de a înțelege vreodată ce este iubirea.
De aceea cu
dragoste
vă scriu, nu vă amăgiți cu aceste zile surogat gen ,, Valentine’s day”,
zile mediatizate și ,, create” special pentru pervertirea ființei
umane, de o întreagă
societate de consum pusă-n
slujba celui rău. Asculta-ți ce spune despre aceasta, acum 2000 de ani Sf.Ap.Pavel scriindu-i unui tânăr ,, Va fi
vreme
când învățătura cea sănătoasă nu o vor primi ; ci după poftele lor își
vor alege loruși învățători, gâdilându-i la urechi ; Și de la adevăr
auzul își vor întoarce, iar la basme (
DEX, basm = s.m. născocire, minciună, scorneală) se vor pleca” 2Timotei 4,3- 4
Vă scriu și eu vouă, tinerii mei iubiți, nu vă lăsați amăgiți, ci
învățați cu adevărat să iubiți - ca să fiți fericiți. Căci
iubire-adevărată, nu vine și pleacă-n dată. Ea crește odată cu sufletul
și cu ființa voastră, până pe Cruce, adică până la Jertfă. Pentru că
măsura iubirii este măsura jertfirii și măsura jertfirii este măsura
iubirii. Măsura în care renunți la tine pentru un celălalt este măsura
în care-l iubești.
Vă doresc din tot sufletul să învățați să vă jertfiți, ca să-nvățați să
iubiți. Și atunci când veți iubi cu adevărat nu mai există nici spațiu,
nici timp sau zile anume, ci doar .....Veșnica Iubire – Dumnezeu în
toate și în toți.
Părintele Dionisie de la Albac