joi, 31 mai 2012

Cuvântul sculptează!

31 MAI

De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!

Plângeri 3.39

Care e cauza pentru care se aud atâtea plângeri printre oameni? Păcatele şi urmările lor. Binecuvântat este acel om care şi-a plâns păcatele în prezenţa lui Dumnezeu. Pe când fiul risipitor îşi plângea păcatele sale în prezenţa tatălui său i-a fost dăruită iertarea şi pacea. Când oameni credincioşi ca: Ezra, Neemia şi Daniel au recunoscut păcatele poporului lor şi s-au făcut una cu ele, aşa cum citim în capitolul 9 al cărţilor scrise de cei trei, ei au primit un răspuns dumnezeiesc şi o mare mângâiere. Ce diferenţă mare este între un credincios şi un necredincios chiar şi în felul de a primi necazul. Necredinciosul vociferează, se mânie, sau chiar Îl înjură pe Dumnezeu. El vorbeşte de un Dumnezeu nedrept. Ce tristă este starea unei astfel de inimi care în loc să-şi plângă păcatele îşi plânge necazurile.

Credinciosul însă prin necazurile prin care trece este un obiect în mâna lui Dumnezeu pentru educare şi creştere. El poate recunoaşte că în toate împrejurările este mâna lui Dumnezeu, Tatăl său şi poate fi liniştit în conştiinţa sa că şi firele de păr din cap îi sunt numărate. Acesta este un gând măreţ, care odihneşte inima şi o ţine liniştită chiar dacă trebuie să treacă prin furtuni şi el va trăi experienţe măreţe pe care psalmistul le redă prin cuvintele: „Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-ţi cânte şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea te voi lăuda!" (Ps. 30.11-12). Dumnezeu vrea să-i vadă pe copiii Săi fericiţi şi de aceea trebuie să le ia ceea ce s-a încleştat de inima lor. Câteodată trebuie să fie foarte aspru cu ei deoarece carnea şi toată firea este împotriva Duhului Său.

Credinţa stă deasupra împrejurărilor şi se îndreaptă către Dumnezeu; necredinţa îl pierde din vedere pe Cel Atotputernic şi nu este preocupată decât de împrejurări.

Sursa AICI

miercuri, 30 mai 2012

Un pic de magie:
http://davidblaine.com

Cuvântul sculptează!

30 MAI

Acest Ezra venit din Babilon: era un cărturar iscusit în Legea lui Moise, dată de DOMNUL, DUMNEZEUL lui Israel... Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea DOMNULUI, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile.

Ezra 7.6-10

Ezra era din seminţie preoţească. În el se găsea stimă şi respect pentru legea lui Dumnezeu. Este foarte lesne de înţeles că ar fi putut ajuta la scrierea cărţii „CRONICI" care a fost scrisă potrivit cu 1 Cronici 9.1 după exilul din Babilon. Se pare că a scris şi cartea Ezra care îi poartă numele. La fel se crede că ar fi fost acela care a orânduit cărţile Vechiului Testament. Cunoaşterea şi umblarea sa a fost exemplară, după Sfânta Scriptură. Aceasta a fost pricina cuceririi stimei şi respectului din partea împăratului Artaxerxe: „Artaxerxe, împăratul împăraţilor către Ezra preotul şi cărturarul iscusit în legea Dumnezeului cerurilor." Voinţa sa era „să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile si poruncile" care au avut pe vremea aceea o influenţă motrică pe tot cuprinsul ţării. Dumnezeu a răsplătit cu binecuvântări în tot timpul fidelitatea şi interesul faţă de Cuvântul Său. Nu degeaba a vorbit lui Israel prin Moise astfel: „Porunca aceasta pe care ţi-o dau eu azi nu este mai pe sus de puterile tale, nici departe de tine. Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti” (Deut. 30.11,14).

Acest Cuvânt este în orice situaţie un ajutor măreţ, o mângâiere şi o îmbărbătare pentru toţi cei ce cred în Dumnezeu şi care L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor. Acest Cuvânt sfânt vrea să fie pentru fiecare om un îndreptar, o candelă, o lumină, un reazem, un ocrotitor pe drumul acesta mărginit până la glorioasa veşnicie.

Să mergem pe urmele Marelui învăţător pe acest pământ uscat.


Sursa AICI

marți, 29 mai 2012

Descarca gratuit nr.3 al revistei Science Focus

Am intrat astazi pe site-ul revistei Science Focus, unde am gasit un banner pe care scria : “Descarca nr.3 al revistei Science Focus”.

L-am incercat si chiar merge, puteti descarca gratuit nr.3 al revistei :

Sursa: http://blogulcolectionarului.net/2012/05/descarca-gratuit-nr-3-al-revistei-science-focus/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+BlogulColectionarului+%28Blogul+Colectionarului%29

Cuvântul sculptează!

29 MAI

Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.

Evrei 2.18

Câte o inimă credincioasă priveşte cu multă durere şi necaz în viitorul apropiat şi aceasta nu numai din cauza lipsurilor materiale în ceea ce priveşte cele necesare corpului, ci mai mult din cauza ispitelor zilnice care ameninţă omul din lăuntru. Un credincios care-L urmează pe Domnul Isus cu fidelitate şi supunere îşi înalţă privirea spre Domnul slavei, care ne-a arătat cea mai desăvârşită dependenţă şi a umblat prin această lume plină de ispite şi dureri. El a fost ispitit în toate ca şi noi dar fără păcat. Acum El este Marele Preot care are milă de noi şi ori când şi în orice fel poate să ne ajute. Da, El poate să ne ajute. Cât de mult şi cât de des a fost ajutorul Său în trecut? Poate cineva să enumere? În câte clipe de necazuri şi de dureri nu ne-a ajutat? De aceea, stimate cititor te rog să ai ca temelie a vieţii tale viitoare acest cuvânt: „EL POATE SĂ VINĂ ÎN AJUTOR" şi lasă acest cuvânt să-ţi fie un îndemn zilnic care să te călăuzească. El este Acela care înţelege în toate necazurile, când ne simţim fără putere. De aceea să ridicăm ochii ţintă spre Acela care ne-a chemat în lucrare, care ne-a dat credinţa, căci numai El poate să ne ajute, să ne întărească. Numai El însuşi este în stare să ne călăuzească în bune condiţii spre o viaţă de biruinţă. „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie" (Evr. 4.16).

Suferinţa de pe cruce a Domnului Isus este temelia oricărei binecuvântări; ea este slava Domnului Isus Cristos şi a celor răscumpăraţi. Patimile şi durerile Lui alcătuiesc temelia slavei Adunării lui Dumnezeu, a binecuvântării poporului Israel şi a întregii creaţiuni. Totul atârnă de suferinţa de pe cruce a Domnului Isus Cristos.


Sursa AICI

luni, 28 mai 2012

Bookfest 2012

Scris de Andreea Chebac


Cea de a VII-a ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest va avea loc în perioada 30 mai-3 iunie 2012 în pavilioanele C1, C2, C3, C4, C5 din Complexul Expozițional Romexpo. Anul acesta, țara invitată ca oaspete de onoare este Franța. Intrarea este liberă în toate cele cinci zile ale târgului. Programul de vizitare: pe 30 şi 31 mai 10:00 – 20:00, pe 1 şi 2 iunie 10:00 – 22:00, iar pe 3 iunie – 10:00 – 20:00.

La standul dedicat oaspetelui de onoare îi veți putea întâlni pe producătorul și moderatorul de emisiuni culturale Bernard Pivot, autorii Michel Houellebecq, Nedim Gürsel, Sylvie Germain, Yasmina Khadra și Yann Apperry, editorul Jean Mattern (responsabilul cu literatura străină al Editurii Gallimard) și academicianul Dominique Fernandez (autorul volumului „Rapsodia română”).

Principalele edituri românești vă așteaptă cu noutăți, reduceri și numeroase evenimente. Mai jos puteți vedea ce surprize v-a pregătit fiecare editură în parte.

Editura All vă așteaptă joi, 31 mai, ora 18:00 la o primă lansare de carte și anume Nepovestitele trăiri ale templierilor români, cartea a II-a, de Adrian Voicu. Sâmbătă, 2 iunie, ora 17:00, are loc lansarea cărții Rătăciri, de Horaţiu Mălăele. Lansarea va fi urmată de o sesiune de autografe. Iar duminică, 3 iunie, ora 11:30, colecţia Strada Ficţiunii se îmbogățește cu un nou titlu: Nono, de Renata Carageani.

Editura Spandugino vă va bucura la târg cu prezența autorilor Yasmina Khadra (Lansarea cărții Ceea ce ziua datorează nopții are loc sambată, 2 iunie, ora 12:00), profesorul Mihai Dinu ( Cartea Chronosophia - chipuri ale timpului este lansată miercuri, 30 mai, ora 16:00), medicul, profesorul si traducătorul C.D.Zeletin (tot miercuri, 30 mai, de la ora 14:00 este lansat volumul I din Scrieri) și profesorul Giancarlo Repetto (O călătorie printre cărţile mele - joi, 31 mai, ora 16:00).

Editura Humanitas vă așteaptă cu peste 100 de noi titluri, promoții și numeroase lansări. Vineri, 1 iunie de la ora 17:00 are loc lansarea cărții Spectacolul rezonanței. Eseuri, evocări, sinteze, de Dinu Pillat. Sâmbătă, 2 iunie, de la ora 12:30 veți avea ocazia să-l întâlniți pe Neagu Djuvara într-o dublă lansare de carte. În aceeași zi de la 14:30 va avea loc lansarea cărții Estul naivităților noastre. Oare ne putem apăra prin cuvinte?, de Gabriel Liiceanu. Iar de la 15:30 Dan C. Mihăilescu lansează I.L. Caragiale si caligrafia plăcerii.

Editura Art v-a pregătit numeroase surprize şi noutăţi, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Titluri precum Maus, de Art Spiegelman, Cuba continuă, de Cosmin Bumbuţ şi Elena Stancu (lansare miercuri, 30 mai, la ora 18:00), Jazz, de Toni Morrison, Corespondenţa, de James Joyce, adresate adulţilor, cât şi cele destinate celor mici, cum ar fi cel mai nou volum al seriei Jurnalul unui puşti, de Jeff Kinney (lansare vineri, 1 iunie , de la ora 18:00), Alice în Ţara din Oglindă, de Lewis Carroll, Pulbere de stele, de Neil Gaiman, vă aşteaptă în standul editurii. Sâmbătă, 2 iunie, de la ora 13.00, vă puteți întâlni cu câţiva dintre autorii antologiei Ce poţi face cu două cuvinte, coordonată de Liviu Papadima, în cadrul unei sesiuni de autografe.

a pregătit reduceri între 15 și 50 %, o tombolă cu peste 30 de premii atractive (pentru ei care cumpără cărți de minim 50 de lei) și un proiect intitulat „Cititori de Curtea Veche” dedicat cititorilor pasionați. Miercuri, 30 mai, de la ora 18:00 va avea loc o sesiune de autografe cu Mihaela Bilic, autoarea cărților Sănătatea are gust și Trăiesc, deci mă abţin. Sâmbătă, 2 iunie, de la ora 12:00 are loc lansarea cărții Eu și timpul. Viață, vocație,viziune de Margareta Pâslaru, urmată de o sesiune de autografe. Iar de la 16:30 are loc lansarea cărții În apărarea piețelor de Lucian Croitoru.

Grupul Editorial Corint oferă reduceri între 25% şi 70% din preţul de catalog şi preţuri unice - 5 lei, 10 lei, 15 lei şi 25 lei. Sâmbătă, 2 iunie 2012, ora 17:00 are loc lansarea cărţii Noaptea de Elie Wiesel. Duminică, 3 iunie 2012, ora 12:00 sunteți invitați la lansarea cărţii Cum să fii as în creșterea și îngrijirea copilului de Louise Heren & Susan McMillan. Iar sâmbătă, 2 iunie 2012, ora 12:00 puteți participa la lansarea cărţii Cele treisprezece motive, de Jay Asher.

Grupul Editorial Trei v-a pregătit numeroase noutăți: Ierusalim. Biografia unui oraș, de Simon Sebag Montefiore; Nevroza balcanică, de Vasile Dem. Zamfirescu; Haralamba, de Ion Mărculescu; Cele 50 de vicii ale domnului Grey, de E. L. James; Cronoliții, de Robert Charles Wilson; Goana după bani, de Oliver Harris; Inchizitorul, de Mark Allen Smith; Copilul german, de Camilla Läckberg.

Editura CH Beck va oferi reduceri la cele mai noi apariţii editoriale cu tematică juridică şi economică și promoţii la abonamentele revistelor C.H. Beck. De asemenea, Legalis, prima bibliotecă juridică online, va fi prezentă în cadrul târgului. Dintre titlurile pe care le veți putea găsi la târg, amintim: Noul Cod civil.Comentariu pe articole, coordonatori Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei; Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă. Ediția 5, autor Ciobanu Viorel Mihai, Boroi Gabriel, Briciu Traian Cornel; Procedura penală. Partea generală. Partea specială. Ediția 2, autor Udroiu Mihail.

Editura Litera a pregătit mai multe evenimente: joi, 31 mai, la ora 17:00 are loc lansarea Biografiei Principesei Margareta; Femeia albă pe bicicleta verde, de Bedros Horasangian va fi lansată sâmbătă, 2 iunie, de la ora 14:00; Sport, dieta si vedete de Florentina Opris va fi lansat duminică 3 iunie, de la ora 14:00.

Editura Nemira aduce la târg peste 700 de titluri, o reducere generală de 25%, oferta 2+1 cadou (la trei cărți alese, cartea cu prețul cel mai mic va fi oferită cadou), zeci de pachete cadou și cărţi la 5 şi 10 lei. Sâmbătă, 2 iunie, ora 11:00-12:00, va avea loc lansarea cărții , Fiicele lui Allah, de Nedim Gursel. Iar de la ora 15:00 Ana-Veronica Mircea va lansa cartea Floarea de loldilal. Programul se va încheia la 15:45 cu cartea Genunea cu îngeri, de Dan Şanta.

Editurile Polirom și Cartea Românească vor oferi o reducere de 25% cititorilor și titluri la prețul unic de 9,99 lei. La târg va fi lansată seria de autor „Andrei Oişteanu”, Cartea fiului, Seria de autor „Norman Manea”, O zi din viaţa mea fără durere, Seria de autor „Marta Petreu”, Monologul polifonic, Seria de autor „N. Steinhardt” etc.

Sursa: http://www.bookblog.ro/evenimente/bookfest-2012/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+bookblogro+%28bookblog.ro%29

Câtă încredere ai în oameni?

Să fie vreun an de când, în cadrul formării de psihoterapie, am făcut cel mai grăitor exercițiu de testare a încrederii de până acum. Eram invitați să ne lăsăm pe spate, pe rând, cu ochii închiși, după alegerea unui partener pe care l-am considerat suficient de puternic a ne ține. Cei mai mulți dintre noi am primit cu emoție și scepticism provocarea. Cel puțin eu, îmi amintesc că m-am uitat de câteva ori în spate și am țipat la cel ce urma să mă susțină în cursul căderii mele: ”-Ai grijă, că ți-o iei dacă nu mă ții!”. Majoritatea a avut grade variabile de examinare a susținătorului. La sfârșitul probei respective, ne-am recunoscut cu toții: ușurința de a ne lăsa pe spate corespundea cu lejeritatea cu care ne încredem în oameni, iar măsura evaluării celui angajat să ne prevină prăbușirea era în acord cu nivelul estimării responsabile a celor pe care-i alegem drept prieteni pe care ne bizuim. Un singur coleg s-a lăsat pe spate fără a verifica. A recunoscut, singur, fără a fi direcționat la un răspuns anume, că, și-n existența sa de zi cu zi, se bizuia pe oameni fără a se uita cu băgare de seamă la ei.

Încrederea necondiționată în ceilalți, atunci când nu ține de prostie, apare în contextul unei dinamici narcisice spre care virează ceva dinlăuntrul nostru. Dar, despre acest subiect, voi scrie în reflecția de mai sus. Ceea ce aș vrea să subliniez aici este că ne poate costa mult încrederea nelimitată în oameni. Mulți dintre cei pe care i-am întâlnit ca pacienți, în decursul puținei mele activități într-ale psihicului, au trecut prin același scenariu: și-au încredințat viețile lor indivizilor dubioși, neverificați atent în prealabil. Astăzi, sunt undeva căzuți, răniți, muribunzi din punct de vedere psihologic și spiritual. Puțini au fost vigilenți în asocierea cu oamenii. Mai bine de 90% dintre ei nici măcar n-au privit în spate. S-au lăsat cu toată puterea pe brațele doar aparent puternice ale altora.

Preaiubiților, nu vă îndemn la lipsă de încredere în oameni! Avem nevoie de ceilalți, credința e o dimensiune semnificativă a noastră; fără ea, nu putem trăi. Fără relații întemeiate pe încredere, suntem suspicioși, deprivați de energia și bucuria vieții. Eu vă chem, așa cum mă chem și pe mine, să vă aruncați o privire în spate, înainte de a vă încredința curajos pe voi înșivă celor aparent binevoitori în a vă fi prieteni, parteneri, confidenți. Gândiți-vă că sunteți flori nespus de strălucitoare, fiecare dintre voi, și aveți responsabilitatea să nu lăsați pe nimeni să vă zdrobească petalele și să vă întineze mireasma. Iar cei care vă regăsiți în cele scrise de mine, răniți, culcați la pământ și zdrobiți, nu închideți fereastra prieteniei! Deschideți-o însă treptat, iar Soarele pe care l-ați căutat, cu ale lui blânde și tămăduitoare raze, nu va întârzia să răsară și pentru voi!

Eu vă prețuiesc și sunt aici, aproape de voi, oricând vă pot asista pe cărarea devenirii voastre!

Sursa: http://patrincaandrei.wordpress.com/2012/05/28/cata-incredere-ai-in-oameni/

Cuvântul sculptează!

28 MAI

S-a încrezut în DUMNEZEU: să-l scape acum DUMNEZEU, dacă-L iubeşte. Căci a zis: Eu sunt Fiul lui DUMNEZEU!

Matei 27.43

Ce dispreţuitor răsună această ocară a fariseilor care o aduceau Domnului Isus când era pe cruce. Nu era El Fiul lui Dumnezeu? Acest adevăr a fost demonstrat de El în mare măsură atât prin cuvânt cât şi prin lucrări. Duşmănia şi lucrarea lor a fost arătată prin lucrările care le făceau. Fariseii credeau că şi-au ajuns scopul dacă îi dau la o parte pe Domnul Cristos. Dar Domnul Isus a mers de bună voie pe această cale, deplin conştient că îşi dă viaţa ca să o ia iarăşi. „NIMENI nu o ia de la Mine, ci o dau de bună voie. Am putere ca să o dau şi am putere ca să o iau iarăşi." Domnul a adus rugăciuni înaintea Celui care îl putea scăpa de la moarte. El a fost ascultat dar nu ca să nu moară ci a fost salvat din moarte. Domnul Isus a trebuit să meargă pe drumul morţii. Şi în felul acesta a fost ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce. Chiar şi ultima încercare a lui Satan: „Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu dă-te jos de pe cruce" nu a avut efect asupra Lui. El a luat paharul din mâna Tatălui pentru a-l proslăvi. El a purtat judecata asupra păcatului şi a gustat moartea ca să ne salveze. Toate acestea ne îndeamnă pe toţi credincioşii la o adorare în duh şi adevăr, căci astfel de adoratori doreşte Tatăl. Noi avem dreptul ca să ne aducem adorarea noastră şi acest lucru îl facem la Masa Domnului. Aici suntem strânşi laolaltă ca să aducem adorarea noastră Mielului junghiat. Când suntem strânşi la această Masă trebuie să înceteze orice daruri. La Masa Domnului singura ŢINTĂ este NUMAI Cristos şi adorarea Lui. Cine aşteaptă aici să audă pe cineva vorbind frumos sau rugându-se bine, NU cunoaşte ţinta măreaţă a Mesei Domnului şi nu vrea să ţină seama de locul pe care i l-a dat Domnul însuşi. Darurile vor înceta, dar Mielul junghiat va fi şi în cer ţinta adorării noastre (Apoc. 5). Se cuvine să începem de aici această înaltă slujbă de adoratori.


Sursa AICI

duminică, 27 mai 2012

Cuvântul sculptează!

27 MAI

Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea DUMNEZEULUI celui viu?

1 Samuel 17.26

Timp de 40 de zile Goliat a rostit cuvinte de ocară şi prin aceasta s-a văzut cât de neputincios era poporul Israel în timpul acela. Saul, un om părăsit de Dumnezeu şi chinuit de un duh rău era incapabil de a se înfăţişa în faţa acestui uriaş. Chiar şi Ionatan, fiul lui Saul, care odinioară s-a bazat aşa de tare pe faptele credinţei în Dumnezeu nu a rezistat acestei probe. Totul conducea spre disperarea înfrângerii când a venit tânărul David îmbrăcat în puterea Aceluia care avea să zdrobească lăudăroşia vieţii filisteanului. Ce credinţă s-a arătat în el! David recunoaşte starea slabă şi plină de teamă a oştirii Dumnezeului Celui viu şi face din această situaţie o problemă a lui Dumnezeu şi a filisteanului. Aceasta este o mare învăţătură pentru noi. Pentru ochiul credinţei nici o împrejurare nu poate să înjosească pe poporul lui Dumnezeu. David a înţeles acest lucru. El a recunoscut în bieţii lui fraţi care tremurau înaintea duşmanului, pe aceia cu care Dumnezeu s-a unit şi care nu trebuia să fie ocărâţi de un filistean netăiat împrejur. Pentru ochiul credinţei nu era vorba de armata lui Saul ci de oştirea Dumnezeului Celui viu, care sta sub conducerea Aceluia cu care a străbătut Marea Roşie, pustia cea înfricoşătoare şi Iordanul.

Ce puţin este înţeleasă acţiunea credinţei atunci când starea poporului este decăzută! Aceasta se vede clar în zilele noastre. Calea îngustă şi simplă a credinţei şi dependenţei de Dumnezeu este departe de gândurile şi părerile oamenilor. La fel a fost şi cu David: când a luptat pentru cauza Celui Veşnic a stat singur şi a trebuit să suporte ocara celor mai apropiaţi ai familiei lui. Să ne gândim totdeauna la ce măreaţă lucrare am fost ridicaţi! Nimic nu este mai presus ca lucrarea de aducere a adorării Tatălui prin Fiul Său, prin Domnul nostru.


Sursa AICI

sâmbătă, 26 mai 2012

Cuvântul sculptează!

26 MAI

Să nu semeni în ogorul tău două feluri de seminţe.

Leviticul 19.19

Este foarte bine şi important să ştim că prima parte a versetului nostru corespunde vieţii noastre aici pe pământ unde e o semănare continuă după care va veni şi strângerea roadelor. Nu se poate strânge altceva de pe ogor decât ceea ce s-a semănat. Aceasta să ne dea şi mai mult de gândit în umblarea noastră de toate zilele. Vine RECOLTA! Câte unuia dintre credincioşi nu poţi să-i negi credincioşia dar totuşi multe din lucrurile care le face nu sunt la locul lor. Altul are în afară o purtare ca de credincios, dar în ascuns însămânţează ogorul cu sămânţa cea rea a păcatului. Oare nu va rodi sămânţa aceasta? Oare nu-i va fi ruşine când alţii vor descoperi că este un om duplicitar, jumătate pentru Dumnezeu şi jumătate pentru firea păcătoasă? „Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ce seamănă omul aceea va şi secera" chiar dacă secerişul vine mai târziu. „Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică” (Gal. 6.7-8).

Sămânţa aceasta felurită ne mai vorbeşte şi de „temeiuri amestecate." Aceasta îi priveşte în mod deosebit pe copii lui Dumnezeu. Ei aparţin cu duh, suflet şi trup Domnului lor, ei au Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu. În Domnul Isus avem oglindite temeiurile dumnezeieşti după care ne putem ghida viaţa noastră practică. Cu regrete trebuie să recunoaştem că duşmanul a adus relele lumii în mijlocul multor copii ai lui Dumnezeu. O simplă recunoaştere a acestei realităţi nu este suficientă. Noi trebuie să avem o poziţie clară faţă de acest amestec subtil de temeiuri: „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege." „...Depărtează-te de oamenii aceştia” (2 Tim. 2.19; 3.1-5).

Să nu ne lăsăm robiţi de sistemele şi sectele acestei lumi. Cerul este patria noastră şi acolo este nădejdea noastră. Noi am fost scoşi din lume ca să fim lumini în întuneric.

Sursa AICI

vineri, 25 mai 2012

Cuvântul sculptează!

25 MAI

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

Psalmul 90.8

Acest Psalm este o rugăciune a lui Moise, omul după inima lui Dumnezeu. Pe calea pustiei a putut să cunoască poporul în diferite şi multiple lucrări, dar L-a cunoscut şi pe Dumnezeu în slava, dreptatea şi harul Său. A fost o cumpănă serioasă la Cades-Barnea când poporul întreg a ascultat iscoadele necredincioase. Numai Iosua şi Caleb s-au bizuit pe Dumnezeu şi pe promisiunile Lui. Poporul a vrut să-l ucidă pe Moise cu pietre şi apoi să se întoarcă în Egipt. Moise, slujitorul credincios a îngenunchiat cu faţa la pământ mijlocind pentru popor şi Dumnezeu l-a auzit. Dar în temeiul conducerii drepte a lui Dumnezeu trebuia să fie distruşi toţi care au fost necredincioşi faţă de El. Pe baza aceasta Moise spune în Psalmul 90.11 despre această judecată astfel: „Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine, să se teamă de Tine?"

Moise nu se înfricoşa. El cunoştea pe Dumnezeu în mila Sa, şi se ocupa neobosit de popor.

La fel şi Domnul nostru mijloceşte în faţa tronului de har pentru noi. Ca Mare Preot împlineşte slujba în Locul Prea Sfânt pentru noi, pentru a găsi har Ia vreme de nevoie şi să fim păziţi de cel rău. Ca Mijlocitor îşi arată activitatea atunci când din neatenţie am greşit, El ne iartă ca din nou să fim aduşi în părtăşie cu Tatăl. El ne cunoaşte prea bine şi chiar şi intenţiile noastre şi lucrurile ascunse îi sunt cunoscute şi El este interesat să ne aducă în lumina Sa, ca să ne abatem de la rău şi să nu cădem într-o stare de mulţumire de noi înşine. El doreşte ca să ne vedem starea noastră în lumina Sa şi să ne judecăm aşa cum ne judecă El. Ce mare este dragostea Sa care nu cunoaşte odihna până când noi nu ne-am predat în totul şi pe deplin!

Religia neadevărată a căutat totdeauna să fie bine văzută în lume. Când adevărul a strălucit, lumea l-a dispreţuit.


Sursa AICI

joi, 24 mai 2012

Cuvântul sculptează!

24 MAI

Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui CRISTOS. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.

2 Timotei 2.3-4

Călătorim printr-o lume plină de duşmănie şi lipsită de frica de Dumnezeu. Toţi cei care vor să trăiască cu evlavie simt duşmănia şi mânia acestei lumi. Aceasta a simţit-o în cea mai mare măsură Domnul Isus. A venit în lumea care-I aparţinea şi care era proprietatea Lui, în sânul poporului Său prea iubit, dar acesta nu L-a primit. El a venit să mântuiască ce era pierdut. El a vestit cea mai minunată solie de har ce se putea propovădui vreodată şi şi-a arătat dragostea, puterea şi îndurarea la mii şi mii, dar oamenii nu s-au liniştit până nu L-au răstignit.

În tot timpul istoriei se vede ura înverşunată a omului faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Său. Îndeosebi cei aleşi de Dumnezeu pentru vestirea Evangheliei şi a Cuvântului Său divin au fost ţinta mâniei şi prigoanei. Care era viitorul lui Timotei? Fără îndoială că întristări de orice natură. De aceea apostolul îl îmbărbătează ca să nu deznădăjduiască, ci să fie tare în credinţă şi să sufere întristări împreună cu cei întristaţi. Ca un slujitor credincios al lui Dumnezeu şi ca un ostaş bun al lui Isus Cristos, Timotei trebuia să fie înştiinţat de toate necazurile, greutăţile şi împotrivirile. Este un mare privilegiu să stai în slujba Domnului şi să suferi ocara din pricina Numelui Său. Domnul însuşi este gata oricând să întărească pe slujitorii Lui, dându-le îmbărbătarea necesară pentru a nu le scădea moralul şi a nu da înapoi din lupta în care s-au înrolat pentru Domnul Isus Cristos. O, Doamne lucrează continuu prin Duhul Tău ca nădejdea Ta să ne învioreze în fiecare zi.

Nu trebuie să încetăm de a stărui în înfăptuirea a ceea ce este Adunarea lui Dumnezeu - ca Trup al Domnului Isus în cer. Dacă uităm lucrul acesta vom alege una din numeroasele secte din creştinătate. Tristă alegere!

Sursa AICI

miercuri, 23 mai 2012

http://g.co/doodle/tka4dv

Cuvântul sculptează!

23 MAI

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.

Matei 18.15

David în Psalmii lui spune: „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună” (Ps. 133.1). Da, ce lucru plăcut este ca, într-o lume plină de ură şi pizmă, familia lui Dumnezeu să-şi ocupe locul ei de dragoste şi de curăţie. Dar trăind în această lume unde locuieşte Satana şi păcatul, intervin chiar şi între credincioşi câte o neînţelegere, câte o greutate. Intenţiile Satanei de a dezbina inimile şi de a distruge mărturia lui Dumnezeu nu ne sunt necunoscute.

De ce însă să discut cu fratele meu care a păcătuit împotriva mea despre lipsurile lui? Ca să-l câştig pe fratele meu. Pentru a ajunge la ţelul acesta, este foarte important să mă deplasez la el şi să-l mustru numai între patru ochi. La Domnul Isus avem pilda cea mai bună. Oare nu merge El pe urma fiecărui rătăcit şi nu-l caută până-l găseşte şi îl readuce pe cale? „Du-te şi mustră-l între tine şi el." Este foarte interesant că în acest capitol din care e versetul de astăzi se vorbeşte de osteneala Domnului Isus pentru oaia rătăcită şi de bucuria găsirii ei. Prin aceasta El vrea să ne arate ce valoare mare are fiecare oaie din turma Sa. Da, El în dragostea Lui şi-a jertfit viaţa pentru noi. Vedeţi ce plini de valoare suntem în faţa Sa? De aceea să ne cufundăm în dragostea Lui şi în felul acesta nu vom leza nici vreo oiţă din turma Domnului.

Chiar şi în vechime Dumnezeu vorbeşte mult de conlucrare, de părtăşie, de unitate: „Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta, să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui” (Lev. 19.17). Astfel de versete găsim multe în Vechiul Testament, dar pentru noi creştinii născuţi din nou „legătura frăţească" să fie la înălţimea la care ne-a chemat Marele nostru Mântuitor.

Simţămintele omeneşti sunt foarte şubrede şi trebuie să le cercetăm totdeauna foarte de aproape ca să nu ne rătăcim.


Sursa AICI

marți, 22 mai 2012

Cuvântul sculptează!

22 MAI

El (David) a domnit acolo şapte ani şi şase luni, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.

1 Cronici 3.4

Hebronul care este la o depărtare de vreo 40 km de Ierusalim este astăzi sub stăpânire musulmană. Aici se găseşte peştera Macpela în ogorul lui Efron unde au fost înmormântaţi Avraam, Isaac şi Iacov. Hebronul este locul morţii. Acolo a început domnia lui David, aşa cum ne aminteşte textul nostru de azi. Marea majoritate a poporului nu l-a recunoscut în timpul acela ca împărat deşi a fost uns de proorocul Samuel. Numai unii credincioşi s-au strâns în jurul său. Dar a venit şi ziua în care el a intrat victorios în Ierusalim şi a fost recunoscut de toţi ca stăpân, conducător de oşti, împărat. Toate acestea vorbesc despre Acela cu privire la care David era numai o slabă imagine, la Domnul nostru Isus Cristos. El este împăratul împăraţilor. Acum se află proslăvit în cer şi în curând stăpânirea Lui se va întinde peste tot pământul. Acum sunt puţini cei care îl recunosc. Pentru lume, El este încă Cel Răstignit, Cel lepădat. Jertfa de la cruce este punctul de referinţă al tuturor binecuvântărilor împărăţiei, la fel cum Hebronul era punctul acesta pentru David. Odinioară Domnul Isus a fost lepădat şi înjosit până la moarte dar în curând va fi „Domn al domnilor şi împărat al împăraţilor." Atunci toţi duşmanii Lui vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Lui.

Stimate cititor al acestor rânduri azi este încă ziua când poţi să te HOTĂRĂŞTI pentru Domnul Cristos, ca apoi să şi domneşti împreună cu El. Dacă nu vrei să te decizi pentru El, atunci vei rămâne mai departe un împotrivitor şi un lepădător a lui Dumnezeu şi al Fiului Său Preaiubit. În felul acesta vei fi considerat un duşman şi astfel vei primi răsplata ca atare.

Toţi care slujesc în Adunarea lui Dumnezeu să aibă grijă să propovăduiască Cuvântul în toată curăţenia şi simplitatea lui, să-l dea aşa cum l-au primit de la Dumnezeu.


Sursa AICI

luni, 21 mai 2012

Cuvântul sculptează!

21 MAI

TATĂ, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!

Ioan 12.27

Ca omul să fie mântuit a trebuit ca Cristos să stea în locul omului înaintea lui Dumnezeu. Şi din această pricină, Dumnezeu a trebuit să-L părăsească pe Domnul Isus. Numai aşa putea omul păcătos să fie mântuit iar păcatele să-i fie îndepărtate. Acest lucru îl putem înţelege mai bine din strigătul Domnului: „Tată, izbăveşte-mă din ceasul acesta." Cât de mari au fost suferinţele Domnului din partea oamenilor, totuşi nu L-au făcut să scoată un astfel de strigăt. Era în acest strigăt suferinţa din partea lui Dumnezeu pentru omul încărcat de păcate şi aceasta stătea în faţa sufletului Său. Domnul Isus a trebuit să fie în „coarnele bivolului" deoarece a vrut să fie Salvatorul şi Mijlocitorul omului în faţa lui Dumnezeu. Inima omului era în duşmănie cu Dumnezeu şi pe acest om, Domnul trebuia să-l înlocuiască în faţa judecăţii Lui.

La fel auzim şi strigătul: „Scapă-mă din gura leului!" DA, putem să-I mulţumim Domnului căci după ce a trecut dincolo de moarte, putea să spună: „Da, Tu m-ai izbăvit din coarnele bivolului." Lucrarea era desăvârşită! TOT ce era împotriva omului a fost lămurit. Înlocuitorul nostru a suportat mânia lui Dumnezeu, a băut paharul amar, a suportat crucea. El a fost Cel ce a suferit şi noi suntem aceia care tragem foloasele. Dreptatea lui Dumnezeu este pe deplin satisfăcută. TOATE cerinţele ei sunt îndeplinite, de aceea noi, cei ce credem, suntem slobozi. Pecetea a fost ruptă, epistola a fost deschisă şi citită iar păcatele noastre au fost aruncate în marea uitării. Dreptatea dumnezeiască nu mai are nici un fel de cerinţe şi pe temeiul dreptăţii, Dumnezeu poate să se apropie de cei ce erau păcătoşi odinioară. Dumnezeu poate dărui oricui darul fără plată a Fiului Său cel Sfânt. Oricui poate să-i ierte păcatele, să-l facă fericit şi să-i dea viaţa veşnică pe calea cea dreaptă a credinţei în Isus cel răstignit de oameni, dar înviat în puterea Sa şi a Tatălui.

În Domnul Cristos toţi care cred găsesc TOTUL DEPLIN!


Sursa AICI

duminică, 20 mai 2012

Cuvântul sculptează!

20 MAI

DUMNEZEU este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în DUMNEZEU, şi DUMNEZEU rămâne în el.

1 Ioan 4.16

Este un mărgăritar de mare preţ pentru orice suflet care a putut să-L recunoască pe Dumnezeu plin de dragoste. Noi eram pierduţi şi fără nici o nădejde, eram morţi în păcate şi nelegiuiri. Aceasta era starea noastră naturală, aşa cum citim în Efeseni 2. Nu aveam nici cea mai mică înclinaţie spre Dumnezeu. „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit pe când eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos, prin har sunteţi mântuiţi” (Efes. 2.4-5). Îndurarea, dragostea şi harul ne întâmpinau pe când noi eram în starea amintită. Nu ar trebui să ne copleşească această dragoste? Dacă acest act măreţ ne stă în faţă şi în adâncă mulţumire ia locul de frunte în inima noastră, atunci rămânem în dragoste, ÎN Dumnezeu însuşi. In practică nu există o binecuvântare mai mare decât să ne odihnim în această măreaţă dragoste. În felul acesta va fi proslăvit Dumnezeu prin noi şi în noi. Binecuvântările prezenţei lui Dumnezeu vor fi puse în practică acolo unde dragostea Lui va fi recunoscută şi savurată în întreaga viaţă de credinţă.

Câtă odihnă, câtă mângâiere şi câtă bucurie avem, când ştim şi ne gândim că Făcătorul lumii, Acela care o ţine, ne iubeşte veşnic sufletele, ne iubeşte în totul. Ochiul Iui veghează necurmat asupra noastră, inima Lui e totdeauna îndreptată spre noi şi El a luat asupra Sa grija pentru nevoile noastre trupeşti şi duhovniceşti! Noi avem totul deplin ÎN Cristos. El este, ca să zicem aşa, cămara de lucruri scumpe a cerului şi magazia lui Dumnezeu pentru noi. Să nu-i rănim dar inima iubitoare şi să nu-i necinstim slăvitul Nume întorcându-ne faţa de la El! Să rămânem cât mai aproape de izvor, să rămânem în dragostea Lui.

Sursa AICI

sâmbătă, 19 mai 2012

Cuvântul sculptează!

19 MAI

Fiindcă şi CRISTOS a suferit pentru voi, .... Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.

1 Petru 2.21-23

O asistentă de la un spital s-a plâns unui credincios, că pacienţii sunt nemulţumiţi de ea şi ca urmare o tratează foarte rău. El i-a răspuns: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru această situaţie." „Cum credeţi că aş putea face aceasta?" a întrebat asistenta. „Dacă transportaţi un vas plin cu un lichid şi vă atinge cineva s-ar putea să se verse conţinutul. Dacă noi suntem atinşi de cineva, întristaţi, batjocoriţi; ... atunci se va vărsa ceea ce este în noi. Dacă suntem plini de dragostea Domnului Isus vom arăta în orice împrejurare caracterul Domnului Isus."

Ce chip minunat şi desăvârşit este Domnul nostru Isus Cristos! El a fost batjocorit dar nu batjocorea pe nimeni. El a suferit dar nu ameninţa. El însuşi S-a predat Celui ce judeca drept. Ca să fim urmaşii Lui trebuie să ne ghidăm după chipul Său şi să-l imprimăm adânc în inimile noastre. Poate în diferite acţiuni ne putem stăpânii într-o formă conştientă, dar poate încleştăm pumnii în buzunare sau strângem din dinţi. O, de-am arăta chipul minunat al Domnului Isus şi caracterul Său împrejurul nostru, ca oamenii să vadă ceea ce este nou în noi. Aceasta o să aducă mai multe roade decât o frumoasă predică scrisă ori citită. „Când suntem ocăriţi binecuvântăm, când suntem prigoniţi, răbdăm, când suntem vorbiţi de rău ne rugăm” (1 Cor. 4.12-13).

Păziţi-vă inima cu toată sârguinţa! Păziţi-vă de orice influenţă religioasă falsă, de orice formalism! Ţineţi seama că trăiţi într-o lume a cărei atmosferă este ucigătoare pentru viaţa duhovnicească. Cu o pătrundere necruţătoare înlesnită prin cunoaşterea inimii omeneşti, timp de mai bine de şase mii de ani vrăjmaşul şi-a întins în jurul nostru mrejele şi numai o legătură neîntreruptă cu Dumnezeu ne poate păzi.


Sursa AICI

vineri, 18 mai 2012

Cuvântul sculptează!

18 MAI

Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului.

Luca 17.26

Unii caută să explice că înainte de a se arăta Fiul Omului în văzduh va îmbrăca pământul de la un pol la altul cu haina frumoasă a dreptăţii. Ei caută să înveţe că va veni o împărăţie a dreptăţii şi a păcii ca rezultat al luptei oamenilor pentru colaborare. Dar versetul nostru de azi pune capăt unei astfel de idei şi de ideal. Cum era în zilele lui Noe? Acoperea dreptatea pământul atunci, cum acoperă apa fundul mării? Oare dreptatea lui Dumnezeu cârmuia pământul? Oare a fost atunci înzestrat pământul cu recunoaşterea lui Dumnezeu?

Răspunsul Scripturii este astfel: „Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ” (Gen. 6.11-12). „Tot aşa va fi şi în ziua când se va arăta Fiul Omului” (Luca 17.30). Cât de clar este acest adevăr! Omenirea merge în mod inevitabil spre destrămare iar civilizaţia şi tehnica nu au posibilitatea de a îmbunătăţii inima omului. Anticrist se va arăta cu putere dându-i-se proslăviri. Credinciosul îl aşteaptă mai întâi pe Domnul Isus din cer pentru slavă. Prin venirea Sa propovăduieşte întregii lumi necesitatea pregătirii pentru lucrurile din urmă. Îndurarea lui Dumnezeu este mântuire şi de aceea El mai aşteaptă ca şi în zilele lui Noe. La fel cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi în zilele noastre până când se va auzi: „Apoi Domnul a închis uşa după el” (Gen. 7.16). Ca să scapi de judecată şi să primeşti viaţa veşnică, VINO AZI la Isus căci El singur poate mântui.

Albert Einstein a spus: „Religia mea constă din umila admiraţie a nemărginitului Spirit superior, care se revelează pe Sine în amănuntele neînsemnate pe care noi suntem în stare să le pricepem cu mintea noastră slabă, neputincioasă. Adânca convingere a prezenţei unei Forţe superioare în Univers formează ideea mea despre Dumnezeu."

Sursa AICI

joi, 17 mai 2012

Cuvântul sculptează!

17 MAI

Taie-l! La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?

Luca 13.7

Aici este vorba de un smochin neroditor. Ce pildă tristă ne înfăţişează un pom înalt, frumos, cu multe frunze, dar fără roade! Ce rost mai are un astfel de smochin? Nici unul. Dimpotrivă ocupă zadarnic locul unui pom bun, încurcându-i şi pe ceilalţi în creştere. Vierul respectiv în a cărui vie se găsea pomul avea multă răbdare. Trei ani la rând a venit şi a căutat roade. La fel şi Domnul Isus, trei ani la rând a slujit zi de zi în mijlocul poporului Său Israel în har, dragoste şi răbdare, mărturisind prin semne şi minuni că El este Mesia, dar a fost lepădat. Israel a fost neroditor şi Dumnezeu a orânduit judecata pentru acest popor. Dar vierul a cerut încă un an de îndurare pentru acest popor. Şi această osteneală a fost însă în zadar, poporul împotrivindu-se dragostei dumnezeieşti. Ca urmare Ierusalimul a fost distrus, iar Israel a fost lepădat ca popor a lui Dumnezeu.

Din ziua Cincizecimii, Dumnezeu se îngrijeşte de un alt popor; adică de neamuri. Este cutremurător faptul că multora dintre neamurile care se cred poporul lui Dumnezeu ales, trebuie să li se spună: „Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort” (Apoc. 3.1). Milioane de creştini au numai numele de creştini şi se mulţumesc numai cu o credinţă exterioară dar nu au o lucrare a lui Isus înăuntrul lor, şi niciodată nu sunt pregătiţi să facă pasul adevăratei credinţe prin pocăinţă şi cu atât mai puţin să fie folositori Domnului Isus în lucrarea Sa. Ce înveţi tu, stimate cititor, din toate acestea? Eşti tu de folos Marelui Mântuitor? Sau trebuie să te cutremure versetul: „Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba."

Ritualismul, necredinţa, şi credinţa deşartă se răspândesc mereu in jurul nostru. În ce situaţie te afli, cititorule? „Socotiţi-vă morţi" faţă de aceste ispite religioase şi despărţiţi de orice sectă să ne alipim cu toată tăria de Adunarea lui Dumnezeu a cărei UNIC CONDUCĂTOR este Isus.

Sursa AICI

miercuri, 16 mai 2012

Cuvântul sculptează!

16 MAI

BUCURAŢI-VĂ TOTDEAUNA ÎN DOMNUL!

Filipeni 4.4

Când binecuvântatul apostol Pavel a scris această epistolă se găsea în închisoarea din Roma, loc de unde, în mod firesc nu se putea scrie despre bucurie. Dar Domnul a fost cu el, şi în felul acesta inima lui era plină de bucurie.

Este mult mai uşor în zilele de fericire şi bunăstare să ne bucurăm ÎN Domnul ca în zilele de mare necaz, căci necazurile ne alipesc mai mult de El.

Este mai primejdios pentru noi dacă nu trecem prin necazuri decât atunci când avem parte de ele. Bucuria ÎN Domnul este şi îndepărtarea de sub influenţa şi de sub puterea lucrurilor pământeşti. Noi nu trebuie să ne încredem în ajutorul lucrurilor din lume. Să nu ne bazăm pe ele. Dacă suntem sinceri, vedem uneori că ne-am bazat pe astfel de lucruri; şi din această pricină, Dumnezeu a luat aceste lucruri de la noi, ca să ne înveţe că trebuie să ne bazăm NUMAI pe El SINGUR. De aceea prea iubiţilor, să nu ne mai bazăm pe lucrurile vizuale care ne înconjoară şi să nu ne mai lăsăm ispitiţi de ele!

Bucuria se măreşte cu cât inima trebuie să treacă prin necazuri şi încercări. Noi Îl cunoaştem pe „Păstorul cel Bun" şi milostenia Lui care totdeauna are pentru noi păşuni verzi şi ape de odihnă. Şi chiar dacă ar fi să pierd legătura cu turma, tot El este Acela care îmi readuce sufletul înapoi. Dacă trebuie să stau în faţa morţii, iarăşi nu mă tem căci El este cu mine. Dacă mă înconjoară duşmani uriaşi pot să spun: „El îmi întinde o masă înaintea lor!" Domnul însuşi mă călăuzeşte prin TOATE necazurile şi încercările şi astfel voi putea spune: „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (Ps. 23.6).

Credinciosul are pe Domnul Isus şi puterea sângelui Său nu-i va lipsi niciodată. Domnul va aduna şi va pune în siguranţă pe vecie pe toţi răscumpăraţii Săi. Aceasta generează în toţi credincioşii o mare bucurie. Tu o ai?

Sursa AICI

Din suflet leapada durerea
Caci nu ai cum sa traiesti cu ea
Desi te ispiteste rau parerea
Ca trebuie sa existe-n viata ta!

Numai de ai incerca o clipa
Sa o departezi si sa zambesti
Ai vedea ca nu-i risipa
Viata-n pace s-o traiesti.

Ai fii mereu in Paradis
Totul ti s-ar parea o minune
Si chiar daca acum ti se pare vis
Ai credinta: exista multe zile bune!

marți, 15 mai 2012

Cuvântul sculptează!

15 MAI

Dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.

Proverbe 1.33

Înţelepciunea dumnezeiască vorbeşte în felul acesta iar credinciosul face bine dacă ascultă glasul ei. Cine o ascultă trebuie să se desprindă de înţelepciunea sa şi să se încredinţeze (să se supună) înţelepciunii lui Dumnezeu care ne este revelată în întregime în Cuvântul Său. Peste toată neliniştea şi frământarea acestei lumi stă Dumnezeul nostru Atotputernic. El se uită la noi, ne păzeşte şi ne ocroteşte în toate împrejurările noastre. El ordonează fiecare situaţie la momentul potrivit. El nu a spus că nu ne vor mai atinge dureri, dar la El se găseşte puterea, pentru ca prin credinţă, să le biruim în aşa fel încât fiecare întristare şi necaz să conţină o comoară ascunsă pentru omul nostru lăuntric. Siguranţa înţelepciunii de care vorbeşte textul nostru nu se referă la scăparea fără excepţie de orice primejdie trupească. Siguranţa, pacea şi liniştea inimii sunt în directă legătură cu „pacea LUI Dumnezeu."

„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Rom. 8.28). Chiar dacă răul ar veni peste noi ca un val copleşitor şi chiar dacă şi-ar concentra înzecit forţele, Stânca pe care stau copiii lui Dumnezeu nu va putea fi niciodată clintită. Ei pot să fie siguri, deoarece siguranţa lor este dată de dragostea atotbiruitoare asupra tuturor puterilor şi instrumentelor folosite de Satana.

„Şi când se rup temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul îşi are scaunul de domnie în ceruri" (Ps. 11.3-4).

Oare se poate zdruncina scaunul de domnie al lui Dumnezeu prin ceva de pe pământ? Niciodată.

Suntem porniţi să ne depărtăm mereu de la mărturia lămurită a Cuvântului. Suntem gata să primim păreri fără să le cercetăm. Să ascultăm mai mult de Cuvânt şi vom fi păziţi de orice rău.


Sursa AICI

luni, 14 mai 2012

Cuvântul sculptează!

14 MAI

Voi vesti Numele Tău fraţilor mei...

Psalmul 22.22

Aceste cuvinte stau în strânsă legătură cu versetul anterior: „Da, Tu M-ai scăpat din coarnele bivolului!" care vorbeşte în chip profetic despre învierea Domnului Isus. In Ioan 20 găsim împlinirea acestei profeţii. Când a înviat din morţi Domnul Isus a vestit Numele lui Dumnezeu, care învie şi morţii. Când S-a întâlnit cu Maria Magdalena a spus către ea; „Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20.17). Niciodată înainte nu i-a numit pe ucenicii Săi „fraţi". A mai spus: „Nu Mă ţinea." El nu avea în vedere acţiunea zidirii împărăţiei. Aceasta o va face mai târziu. Dar avea în plan ceva mult mai măreţ. A vrut să se înalţe la Tatăl Său şi acum şade la dreapta, ca Acela care a proslăvit pe Dumnezeu în ce priveşte păcatul. El are o îndoită îndreptăţire să se afle pe acest loc; mai întâi fiindcă este Fiul lui Dumnezeu şi apoi fiindcă, El Fiul Omului a efectuat această lucrare. Dreptatea lui Dumnezeu i-a conferit locul „la dreapta măririi în ceruri." El poate acum prin puterea lucrării Sale efectuate ca Fiu al Omului să unească pe fraţii Săi cu El însuşi. În dumnezeirea Sa rămâne „singurul născut din Tatăl" - noi niciodată nu putem să fim înălţaţi la această stare dumnezeiască. Dar ca Fiul Omului uneşte pe toţi fraţii Săi cu El. Le dă în faţa lui Dumnezeu poziţia slăvită de a fi mădularele unei familii dumnezeieşti. Credinţa se bucură de pe acum de această stare minunată, de această legătură care s-a înfăptuit. Cu ochiul credinţei îl vedem pe El acolo, la dreapta Tatălui, dar îl simţim zi de zi cu noi îmbărbătându-ne cu cuvintele Sale. E minunat acest adevăr, că ştim că acolo unde e El suntem şi noi şi eu personal şi ceea ce îi aparţine Lui îmi aparţine şi mie.

Este nevoie să ne împotrivim nu numai relelor din trecut, dar şi stricăciunii din vremea de faţă, când multele abateri ale lumii păgâne au ajuns la maturitate şi se împodobesc cu haine creştineşti.


Sursa AICI