17 Ianuarie – Aparenţele
Un tată i-l arată, orgolios, pe fiul său recent născut frăţiorului mai mare care avea deja cinci ani.
-Uite, Juanin, acesta este frăţiorul tău.
Juanin, decepţionat, spuse:
-Tată, dar… Aşa fără păr, fără dinţi, şifonat tot… Te-au păcălit… Ţi-au dat un bebeluş de mâna a doua.
Aparenţele înşeală. Juanin nu cunoştea potenţialul pe care-l ascundea acel bebeluş „şifonat”.
De câte ori nu judecăm viaţa şi lucrurile doar după aparenţe! Şi cum se schimbă toate atunci când sunt privite la lumina credinţei!
„Lumea are o viziune plană, pământească, în două dimensiuni. Când vei trăi viaţa supranaturală vei obţine de la Dumnezeu cea de-a treia dimensiune: înălţimea şi odată cu ea relieful, greutatea şi volumul”. (Camino 279).
Credinţa nu micşorează aspiraţiile nobile care există în inima omului. Ea le înalţă şi le măreşte.
Viaţa – la lumina credinţei – este pasionantă. Se transformă într-o nuvelă de aventuri.
Lucrurile cele mai obişnuite şi comune dobândesc o importanţă veşnică, o dimensiune infinită.
Ce păcat să rămâi într-o viaţă aplatizată şi rahitică!
