marți, 25 februarie 2014

Cu câtă acuratețe putem „citi” personalitatatea unui om după aspectul său fizic?

După doar câteva zeci de secunde de relaționare, ceilalți își formează o primă impresie despre noi, iar printre primele lucruri pe care ei le observă se numără și aspectul și atractivitatea noastră fizică. Dar cât de eficientă este această practică de a „judeca o carte după coperta sa"?

Foto: stockvault.net Experții de la Open University au inițiat un studiu pentru a observa influența atractivității unei persoane asupra modului în care va fi percepută personalitatea sa de către ceilalți. Totodată, ei au vrut să afle și dacă există anumite caracteristici pe care le putem intui, judecând după aspectul fizic al celuilalt.

În cadrul cercetării, 118 voluntari (femei și bărbați) au fost rugați să privească materiale video în care apăreau 118 femei care prezentau buletinul meteo. Ei au trebuit apoi să evalueze atât nivelul de atractivitate fizică, dar și să puncteze trăsăturile de personalitate și valorile femeilor care apăreau în respectivele imagini. De asemenea, participantele din videoclipuri au fost rugate anterior să își descrie trăsăturile de personalitate și valorile.

În urma experimentului, experții au observat că voluntarii-judecători nu au reușit să evalueze cu acuratețe trăsăturile de personalitate ale femeilor din materialele video, deși aceștia au declarat că imaginile i-au ajutat să deducă o serie de caracteristici ale acestora, scrie prof. Sam Sommers, cercetător la Universitatea Tufts, într-un articol pentru Psychology Today. Atât femeile, cât și bărbații au considerat că persoanele mai atrăgătoare sunt totodată mai deschise experiențelor, mai extrovertite sau mai conștiincioase.

Pe de altă parte, experții au observat o legătură între aspectul fizic și valorile declarate de femeile din materialele video. „Persoanele care au fost cosiderate mai atrăgătoare fizic au raportat faptul că pun o valoare personală mai mare pe tradiționalism și pe conformitatea cu așteptările societății", scrie prof. Sommers.

„În ciuda stereotipului «ceea ce e frumos este bun», acceptat pe o scară largă, descoperirile noastre sugerează că cei frumoși depun eforturi mai degrabă pentru conformitate, față de independență, și mai degrabă pentru autopromovare, față de toleranță", conchid autorii studiului.

De asemenea, prof. Sommers subliniază importanța de a nu „judeca o carte după aspectul ei" și de a descoperi prin conversație cine se ascunde, de fapt, sub aspectul fizic.

Studiile anterioare au arătat însă că aspectul fizic joacă un rol important și poate aduce avantaje semnificative individului. Jurnalistul Aaron Gouveia descrie câteva metode prin care trăsăturile exterioare pot influența valoarea salariului primit la locul de muncă. De exemplu, persoanele mai înalte, cele care practică sport, cele atrăgătoare din punct de vedere fizic și femeile cu părul blond și cele care se machiază vor primi mai mulți bani la sfârșitul lunii, potrivit dovezilor științifice citate de Gouveia. Frumusețea are însă și un preț. Femeile considerate foarte atrăgătoare și care își doresc să obțină un post considerat a fi o slujbă pentru bărbați riscă să se confrunte cu discriminarea.

Foto: stockvault.net 

Pericolele din ambalajele produselor alimentare

Pe lângă consultarea listei de ingrediente, cumpărătorii ar trebui să fie atenți și la ambalajul în care sunt împachetate produsele pe care le cumpără. Acestea ar putea conține substanțe chimice care pot contamina alimentele și, astfel, ar putea pune sănătatea consumatorului în pericol, arată un studiu publicat în Journal of Epidemiology & Community Health.

Foto: stockvault.net Cercetătorii atrag atenția asupra faptului că „oamenii care consumă alimente procesate sau ambalate sunt expuși în mod cronic unui nivel scăzut de chimicale sintetice de-a lungul vieții, inclusiv în cele mai sensibile perioade de dezvoltare". Ei susțin că pentru producerea ambalajelor sunt folosite circa 4.000 de chimicale.

Printre substanțele care ar putea periclita sănătatea consumatorilor se numără formaldehidele, regăsite în sticlele de plastic în care sunt ambalate apa și băuturile răcoritoare. Această chimicală poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea cancerului. Acestora li se adaugă anumite tipuri de ftalați, bisphenol-A (BPA), despre care un studiu recent a arătat că poate fi periculos pentru sănătate, tributil, triclosan sau nonilfenol, substanțe care ar putea provoca tulburări endocrine.

Cu toate acestea, experții punctează: „Consecințele directe asupra sănătății, prin expunerea la substanțele neotoxice prin materialele care intră în contact cu alimentele sunt încă necunoscute." Pentru că cel mai probabil întreaga populație a fost expusă chimicalelor din ambalaje, analiza situației devine dificilă, în lipsa unui eșantion neexpus, pentru comparație.

Există însă experți care au privit cu ochi critici studiul. Referindu-se la pericolul ingestiei de formaldehide, dr. Ian Musgrave, de la Universitatea din Adelaide, precizează că această substanță se regăsește în mod natural în alimente. „Evident, preocuparea cu privire la formaldehidele din ambalajele produselor alimentare este în mod semnificativ supraevaluată, afară de cazul în care suntem dispuși să plasăm autocolante care avertizează cu privire la potențiale pericole de cancer pe fructele și legumele proaspete", a declarat expertul pentru BBC.

Dr. Oliver Jnes, de la Universitatea din Melbourne, nu neagă importanța aprofundării problemei. Gradul de contaminare a măncârii cu chimicale din ambalaje este mai puțin important față de pericolul pe care îl presupune nivelul crescut de sare, zahăr și grăsimi din alimente, punctează expertul.

„Contaminarea alimentelor pe fondul ambalajului nu este o chestiune nouă și este deja un subiect pentru studiile europene și nu numai. Multe dintre chimicalele deja detectate sunt la un nivel atât de scăzut, încât sunt slabe șanse ca acestea să presupună un risc semnificativ pentru consumatori", a declarat prof. Andy Smith, cercetător la Unitatea Toxiologică MRC din Leicester, citat de The Guardian.


Foto: stockvault.net 

Ce mâncau sportivii olimpici din Antichitate?

Într-un mediu olimpic modern în care nutriția sportivilor este considerată esențială în cursa pentru medalii, în care federațiile sportive ale celor mai multe țări trimit nutriționiștii la competițiile cele mai importante înainte ca sportivii sa ajungă acolo, ne întrebăm, inevitabil, cum tratau aceste aspecte sportivii antici?
Din datele istorice pe care le avem în prezent, reiese destul de clar că nutriția era un aspect extrem de important încă din Antichitate. În fapt, o mențiune de la primele jocuri olimpice, cele din anul 776 î.Hr., susține că învingătorul din singura proba sportivă a jocurilor, cea de sprint, trebuia să aprindă un altar special construit cu ocazia acestui eveniment, alegând ulterior cele mai bune bucăți de carne din cele aduse pentru sacrificii.
„Atleții antici erau echivalentul starurilor rock de astăzi. Erau mândria unei comunități, modele pentru tineri, iar medicii erau extrem de interesați în alegerea unei diete optime care să îi mențină pe aceștia în formă. Este cert că exista un interes major asupra acestor aspecte, iar medicii și antrenorii sportivilor intrau deseori în conflict din astfel de motive. Nu era o mare diferență față de ceea ce se petrece în prezent”, susține Francine Segan, istoric specialist în gastronomia antică.
„Este adevărat că nu se vorbea despre carbohidrați, grăsimi și proteine. Însă dacă ar fi să traducem în termenii de azi ceea ce medicii antici recomandau sportivilor, este cert că se opta pentru o dietă bogată în proteine. Atât medicii cât și antrenorii testaseră atleții pentru a observa ce tip de alimentație le oferea acestora cea mai multă energie, rezistență sau masă musculară. În consecință, și mai ales pentru că era o ofrandă destinată zeilor, carnea constituia un element principal al dietelor. Este celebră povestea celui mai renumit campion olimpic al Antichității, luptătorul Milo din Croton, cel care se antrena purtând pe umeri un vițel, zi de zi, timp de 4 ani, până când acesta ajungea un taur matur. Apoi, după ce câștiga o nouă probă olimpică, Milo ucidea animalul și îl consuma pe tot. Cel mai probabil nu este adevărat că putea mânca un taur întreg la o singură masă, însă povestea ne spune cât de important era pentru un sportiv să mănânce cât mai multă carne”, adaugă istoricul britanic.
Fragmente ale unor documente antică indică faptul că atleții acelor vremuri consumau, pe lângă carne, pește, legume, măsline, brânzeturi și fructe uscate – ceea ce azi numim dietă mediteraneană. Extrem de important era, însă, uleiul de măsline, un aliment considerat benefic atât pentru interior cât și pentru exterior. În primele competiții olimpice, atleții care concurau nuzi își acopereau corpul cu ulei de măsline, considerând că această practică îi face mai eficienți. De asemenea, cu șase luni înainte de competiția oficială, li se interzicea să consume cereale și pâine.
„Interesantă este o rețeță prescrisă chiar de părintele medicinei, Hippocrate, în cazul inflamațiilor musculare”, afirmă Francine Segan. „Îmbată-te de două ori pe zi și fă cât mai mult sex, recomanda ilustrul medic antic. Am întrebat și eu medicul personal despre această bizarerie și mi-a răspuns: Ei bine, dacă, spre exemplu, ai avea dureri de spate, ți-as recomanda exact același lucru. Și alcoolul și activitatea sexuală au darul de a relaxa musculara. Hippocrate avea perfectă dreptate”.

Misiune imposibilă? Oamenii care vor să printeze Wikipedia

O companie germană doreşte să printeze întreaga versiune în engleză a Wikipedia. Potrivit iniţiatorilor proiectului, citaţi de TechCrunch, cele patru milioane de articole ar urma să fie grupate în 1.000 de cărţi.

Pentru acest efort, editura germană PediaPress a postat pe un site de crowfunding (site pe care persoanele pot dona diverse sume pentru proiecte care li se par interesante) un proiect, a cărui valoare estimată este de 50.000 de dolari.

Până acum, germanii au primit donaţii de 3.000 de dolari. Campania de strângere de fonduri va mai dura 50 de zile.

Dacă va primi banii necesari, PediaPress va transforma mai întâi toate articolel din ediţia în engleză a Wikipedia în PDF-uri. Apoi, conţinutul va fi distribuit pe trei coloane de text şi imagine.

Marele neajuns al unei Wikipedii printate este că nu poate ţine pasul cu actualizările din cea mai mare enciclopedie online a lumii. "Desigur, versiunea printată va fi veche imediat după tipărire. Dar vor putea tipări actualizări pe măsură ce apar", a explicat un reprezentant PediaPress.

Dacă va reuşi să printeze cele 1.000 de cărţi, lucrările vor fi expuse la Wikimania 2014, eveniment organizat în august la Londra. Cărţile ar urma să fie aşezată într-o bibliotecă gigant.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un simplu Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de Facebook.