vineri, 28 februarie 2014

Misterul monoliților de la Stonehenge se adâncește

După aproape un secol de la prima ipoteză cu privire la originea pietrelor care au fost folosite la ridicarea misteriosului monument britanic Stonehenge, arheologii englezi au reușit să identifice locul din care acestea au fost transportate către actuala lor destinație. Însă modul în care acestea au fost aduse rămâne un mister, cu atât mai mult cu cât teoria conform cărora ele au fost transportate pe plute este din ce în ce mai puțin probabilă.
Majoritatea pietrelor „albastre” provin din zona dealurilor Preseli din Țara Galilor, dintr-o carieră de piatră aflată la circa 3 kilometri distanță față de locul din care se crezuse că fuseseră aduse. Chiar și așa, distanța de aproape 250 de kilometri până la locul în care acestea au fost transportate este una uriașă chiar și pentru tehnologia actuală, mai ales că monoliții cu pricina cântăresc, în medie, cel puțin 3 tone.
Dat fiind noul lor loc de origine, ipoteza transportului monoliților pe plute, de-a lungul canalului Bristol, devine din ce în ce mai puțin probabilă. „Cel mai probabil, blocurile de piatră au fost transportate pe gheață, până în vârfurile dealurilor și apoi, din nou, la vale. Nu era nevoie ca ele să ajungă până la cursul de apă. Însă și acest fapt trebuie dovedit”, susține Dr. Richard Bevins de la Muzeul Național de Istorie din Țara Galilor, unul dintre autorii studiului publicat în Journal of Archaeological Science.

Cea mai longevivă supraviețuitoare a Holocaustului și-a încheiat povestea la 110 ani

Alice Herz-Sommer, considerată cea mai longevivă supraviețuitoare a Holocaustului, a murit la vârsta de 110 ani, lăsând în urma ei povestea emoționantă a unei vieți salvate prin muzică și inspirație născută dintr-o bunătate fără margini.

Foto: Alice Herz-Sonner - Allegro Films / captură YouTube „Alice Sommer a murit liniștită în această dimineață, înconjurată de familie. S-au scris multe despre ea, dar pentru aceia dintre noi care am cunoscut-o bine, ea a fost draga noastră «Gigi». Ne-a iubit, a râs cu noi și a iubit muzica alături de noi. A fost o inspirație, iar lumea noastră va fi semnificativ mai săracă fără ea alături de noi", este anunțul făcut dumincă de nepotul lui Alice Sommer, Ariel, citat de Reuters.

Viața lui Alice Sommer este povestea unei existențe dureroase și chinuite. Muzica a fost cea care i-a alinat suferința atunci când moartea i-a furat, pe rând, pe cei dragi ei. Originară din Praga și născută într-o familie de evrei, ea și-a pierdut mama și soțul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Împreună cu fiul ei, Raphael, de numai șase ani, a ajuns în lagărul de la Theresienstadt, unde și-a petrecut doi ani din viață.

Ceea ce a ținut-o în viață acolo a fost talentul remarcabil și dragostea imensă pentru muzică. Iar măiestria cu care cânta la pian a alinat, măcar pentru o scurtă vreme, durerea deținuților care îi împărtășeau suferințele. „Muzica a încurajat inimile multor prizonieri, chiar dacă numai temporar. Retrospectiv, sunt sigur că a fost muzica cea care a consolidat optimismul meu înnăscut și a salvat viaţa mea şi a fiului meu. A fost hrana noastră, a hrănit literalmente sufletele noastre și ne-a ferit de ură. Acolo, în cele mai întunecate colţuri ale lumii, a îndepărtat temerile noastre şi ne-a amintit de frumusețea din jurul nostru", mărturisește Alice Sommer.

Chiar dacă experiența sa de viață a fost cumplită, Alice Sommer a privit mereu în trecut cu seninătate și fără un strop de ură sau regret. „Cred că sunt ultimele mele zile, dar nu prea contează, pentru că am avut o viață atât de frumoasă. Iar viața e frumoasă, dragostea este frumoasă, natura și muzica sunt frumoase. Tot ceea ce experimentăm este un dar pe care ar trebui să îl prețuim și să îl transmitem celor pe care îi iubim", spunea Alice Sommer.

Cu toate că i-a pierdut pe oamenii la care a ținut enorm și a trăit clipe de coșmar multă vreme, și-a păstrat optimismul și o privire pozitivă asupra vieții. „Am trecut prin multe războaie și am pierdut totul de multe ori — inclusiv pe soțul meu, mama mea și pe iubitul meu fiu. Și totuși, viața este frumoasă și am atât de multe lucruri de învățat și de care să mă bucur. Nu am loc și nici timp pentru pesimism sau ură."

Într-un interviu acordat cu trei săptămâni înainte de aniversarea a 108 ani de viață, ea a fost întrebată dacă nu îi urăște pe cei care au expus-o durerii cumplite în timpul vieții sale. Răspunsul ei surprinde prin simplitate și prin bunătatea sa nemărginită: „Niciodată nu urăsc. Cu toții suntem uneori buni, alteori răi."

Viața longevivă și experiențele au învățat-o câteva lecții pe care le-a împărtășit într-un material realizat de Allegro Films. „În primul rând, îi sunt recunoscătoare mamei mele că ne-a insuflat (eram cinci copii) să învățăm. Să știm, aceasta este baza. Iar apoi, să fim recunoscători pentru tot", indiferent de dimensiunea unui lucru, chiar și pentru oportunitatea de a vedea soarele, un zâmbet sau dovada unei „virtuți frumoase". În doar câteva cuvinte, Alice Sonner a adunat toată bunătatea, înțelepciunea și optimismul ei: „Totul este un dar."

Povestea emoționantă și inspirațională a celei mai longevive supraviețuitoare a Holocaustului a fost adunată în paginile unor cărți precum A Garden of Eden in Hell sau A Century of Wisdom: Lessons from the Life of Alice Herz-Sommer, the World's Oldest Living Holocaust Survivor. De asemenea, un scurt documentar despre viața ei, intitulat „The Lady in Number 6: Music Saved My Life", este nominalizat la Oscar anul acesta.


Foto: Alice Herz-Sonner - Allegro Films / captură YouTube 

Sursa
 

Concurs: „Iepurele mizantrop”

Librărie.net vă oferă trei exemplare din Iepurele mizantrop - Breaking the News. Mic atlas de realități de Mădălina Răileanu și Adrian Răileanu. Pentru a te număra printre câștigători, răspunde cu mult umor și fantezie la întrebarea de mai jos.
Ştiu că, de foarte multe ori, vă simţiţi derutaţi şi confuzi în faţa ciudăţeniilor universului cotidian. De multe ori, de foarte multe ori, priviţi lucrurile, oamenii, faptele şi nu reuşiţi să le înţelegeţi contemporaneitatea. Sunt foarte multe întâmplări care par a veni dintr-un trecut pe care îl credeaţi uitat, aşa cum sunt rasismul, sclavagismul, partidele comuniste sau fumatul, sau care vă sunt complet străine, picate parcă din fanteziile futuriste ale scriitorilor science-fiction din Republica Dominicană: veganismul, prinţul Henry, mişcarea Femen, ochelarii Google sau Dan Puric.
Pentru dumneavoastră, pentru o mai bună înţelegere a lumii şi pentru liniştea mea, am luat hotărârea de a explica pe scurt cine şi ce sunt aceste bizarerii care ne trăiesc.

Al dumneavoastră, iepurele mizantrop
Ce „fenomen” ai vrea să fie explicat de către iepurele mizantrop?
Câștigătorii vor fi desemnați prin tragere la sorți. Concursul va dura o săptămână. Mult succes !

Modelul familiei



Bergoglio pune problema convieţuirii şi a dialogului dintre diferitele generaţii

De Alfonso M. Bruno, F.I.

Papa a publicat documentul care conţine propunerile sale pentru următorul Sinod despre familie: coerent cu concepţia despre conducerea colegială a Bisericii, nu este vorba despre un soi de directivă menită să delimiteze sau să condiţioneze dezbaterea, ci despre o contribuţie pe care Bergoglio o transmite confraţilor întru episcopat ca "primus inter pares"; în fiecare adunare a lor este natural să găsească loc şi părerea episcopului de Roma.

Cu privire la document, merită să ne oprim acolo unde pune o problemă implicită în însuşi modelul de familie conjugală. În ea, convieţuirea, ca să nu vorbim despre împărtăşirea mijloacelor de întreţinere, este tot mai des limitată la soţ, la soţie şi la copii.

Izolarea bătrânilor, şi prin urmare izolarea de bătrâni, este determinată, în afară de emigrare şi de imposibilitatea de a se ocupa de ei, şi de tipul însuşi de locuinţe din oraşe, complet diferit de cel tradiţional de locuinţe agricole. Să ne gândim la faptul că alegerile făcute de marile societăţi imobiliare au fost uneori condiţionate de o convergenţă a lor de interese cu firmele care gestionează casele de odihnă private.

Atomizarea nucleelor familiale oricum constituie desigur una dintre cauzele - deşi nu unica, nici probabil cea mai importantă - ale crizei atâtor perechi, care ajung să considere ca exclusiv şi scop în sine însuşi raportul dintre soţ şi soţie.

Însă, mai ales absenţa bătrânilor, adică a bunicilor, din educaţia copiilor a făcut să dispară în noile generaţii transmiterea memoriei colective, care a constituit mereu un element esenţial fie al socializării, fie al educaţiei.

Dacă ne gândim la experienţa, la înţelepciunea, la umanitatea care ne-a derivat din contactul cu bătrânii şi din povestirea lor, ne dăm seama despre dauna suferită de noile generaţii, care sunt de acum lipsite de acestea.

Actuala criză economică şi socială a adăugat însă la această situaţie un alt element paradoxal: bătrânii îi susţin, graţie pensiilor lor şi necesităţilor personale minore, pe tineri, tot mai des şomeri sau sub-ocupaţi.

Dacă familia, înţeleasă ca nucleu economic, tinde din nou să se lărgească, după ce a ispăşit încă de la începutul industrializării tendinţa de a se restrânge, de ce să nu scoatem din această situaţie o oportunitate pentru a restabili şi un raport cu caracter cultural şi afectiv?

Monseniorul Paglia, comentând la televiziune intervenţia papei cu privire la actuala condiţie a nucleelor familiale, a descris-o în mod eficient ca un edificiu în care nu sunt nici scări, nici lifturi care leagă între ele diferitele etaje, înţelegând ca etaje diferitele generaţii. Să nu uităm că restabilind raportul dintre tineri şi bătrâni, se întăreşte şi cel dintre colaterali, care împărtăşesc una şi aceeaşi descendenţă.

Această nouă contribuţie a papei constituie o altă importantă manifestare a apartenenţei sale la o cultură extra-europeană, adică proprie unei realităţi în care amintirea familiei patriarhale este mai recentă, sau unde ea, cel puţin în parte, chiar supravieţuieşte.

Să nu uităm că există şi modele sociale în care antiteza dintre familia conjugală şi familia patriarhală nu este simţită în aceeaşi termeni complet alternativi pe care noi o cunoaştem. Tradiţia confucianistă, care se extinde la toate ţările din Extremul Orient, transferă raportul ierarhic propriu patriarhatului practic în toate agregările sociale, de la firme până la stat.

Acest lucru permite în primul rând o conflictualitate mai mică, o integrare şi colaborare mai mare între capital şi muncă, dar şi între guvernanţi şi guvernaţi, precum şi o capacitate mai mare de a rezista la reculurile crizei economice.

Se discută mult cu superficialitate şi provocare despre problema admiterii la sacramente a divorţaţilor recăsătoriţi şi dacă ea va fi pusă în Sinod, dar este la fel de neîndoielnic că situaţia în care ne aflăm poate să ducă şi la o întărire a legăturilor conjugale, şi mai în general a raporturilor familiale.

Biserica se confirmă capabilă să înfrunte contingenţa, dar în acelaşi timp să perceapă tendinţele istorice care în perioada lungă ar putea să permită depăşirea consecinţelor şi a manifestărilor sale cele mai extreme.

(După Zenit, 26 februarie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:ercis.ro

O hartă interactivă a pădurilor planetei

Cu ajutorul a câtorva clicuri puteți să urmăriți evoluția pădurilor terestre. Este suficient să accesați o hartă interactivă.
Această hartă, care a fost lansată în urmă cu o săptămână, o găsiți aici și a fost realizată de către World Resources Institute. Cu ajutorul ei puteți urmări evoluția pădurilor planetei, începând cu anul 2.000, până în zilele noastre. Deși acest interval de timp este unul relativ scurt, puteți să vă faceți rapid o idee despre ceea ce se întâmplă cu pădurile, inima verde a planetei noastre.
Pentru elaborarea acestei hărți au colaborat, timp de doi ani, agenții guvernamentale, grupuri de partizani ai protejărării mediului și oameni de știință. Au fost folosite o gamă largă de surse de informații, dintre care nu au lipsit datele obținute cu ajutorul sateliților. Oricare dintre cetățenii planetei sunt invitați, și încurajați, să comenteze și să ofere informații suplimentare referitoare la zone particulare.
Snapshot_2014-02-25_201709
Utilizarea hărții este relativ simplă. În partea stângă aveți un cursor care vă ajută să modificați scara la care este afișată harta. În partea dreaptă aveți posibilitatea să căutați o anumită zonă care vă interesează. În partea de jos a ecranului aveți posibilitatea să dați o comandă pentru a vizualiza evoluția pădurilor din 2000 încoace. Dacă doriți informații strict pentru o anumită zonă, în partea stângă aveți un simbol care seamănă cu un grafic (se află sub semnele + și – folosite pentru alegerea scării de afișare). După ce dați click pe acest simbol, forma cursorului se modifică și veți putea marca pe hartă un poligon, care reprezintă zona dv de interes.
Snapshot_2014-02-25_201831
Eu am intrat pe această hartă interactivă și am avut surpriza să constat că din anul 2000, până acum, pe o mare porțiune din România (am ales ca țintă munții Carpați), am pierdut circa 57.000 de hectare de păduri. 

Top 5 cele mai frumoase biblioteci din lume

Aceste biblioteci nu arată doar excepțional și sunt dotate cu cele mai moderne instrumente de lucru, dar adăpostesc și milioane de cărți, printre care se află tomuri rare și valoroase. În acest top găsim și Biblioteca Națională a Republicii Moldova.
Ar fi fost o încântare să ne bucurăm de o asemenea comoară și în România.
1 Biblioteca Congresului American - este cea mai mare bibliotecă din lume cu 22.19 milioane de cărți.
biblio 1





2 Biblioteca Trinity College – se află în cadrul Universității din Dublin
biblio 2





3 Biblioteca Națională din Republica Moldova
biblio 3








4 Biblioteca Kirby - din cadrul Colegiului Lafayette Pennsylvania, SUA.
biblio 4






5 Biblioteca Națională a Belarusului din Minsk
biblio 5





Sursa

Dublă sărbătoare pentru ANDREEA și DIANA


 




Ieri, 27 februarie 2014, la împlinirea frumoasei vârste de 12 ani fetițele ANDREEA și DIANA, de la Casa de Tip Familial din Blaj, au intrat în marea familie a Bunului Dumnezeu, primind sacramentele inițierii creștine, respectiv Botezul, Mirul și Împărtășania, în Catedrala ”Preasfânta Treime” din Blaj. A fost un moment de neuitat, care s-a încheiat cu o agapă frățească organizată de membrii Asociației ”Reuniunea Mariană” din Blaj.

Corespondent e-communio.ro

 

Sursa