vineri, 2 octombrie 2015

Familia, baza de apărare în fața ideologiilor

Familia voită de Dumnezeu, care l-a creat pe om bărbat și femeie, are o dimensiune universală; o nouă alianță între bărbat și femeie dobândește o importanță strategică pentru emanciparea popoarelor față de colonizarea banului: a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, în Piața Sf. Petru, ultima dedicată familiei și căsătoriei. La saluturile finale, Suveranul Pontif a cerut credincioșilor să-l însoțească cu rugăciunea pe parcursul apropiatei sale călătorii apostolice pe care o efectuează în Cuba și Statele Unite ale Americii, de la 19 la 27 septembrie, cu ocazia celei de-a VIII-a Întâlniri mondiale a familiilor.

«Dragi frați și surori - a spus Pontiful - suntem la ultima reflecție despre căsătorie și familie. Ne aflăm în apropierea unor evenimente frumoase și angajante, legate direct de această mare temă: Întâlnirea mondială a familiilor la Philadelphia și Sinodul Episcopilor, aici, la Roma. Ambele au un orizont mondial, care corespunde dimensiunii universale a creștinismului, dar și dimensiunii universale a acestei comunități umane fundamentale și de neînlocuit care este, întocmai, familia».

Pontiful a subliniat la cateheză faptul că ”actuala schimbare de civilizație” este ”marcată de efectele pe termen lung” impuse de o ”societate administrativă caracterizată de tehnocrația economică”. ”Subordinarea eticii la logica profitului dispune de mijloace impunătoare și de un sprijin mediatic enorm”.
• «În acest context, o nouă alianță între bărbat și femeie devine strategică și pentru emanciparea popoarelor de colonizarea banului. Această alianță trebuie să înceapă din nou să orienteze politica, economia și conviețuirea civilă. Ea hotărăște trăsătura locuibilă a pământului, transmiterea sentimentului vieții, legăturile memoriei și ale speranței».

Comunitatea conjugală-familială a bărbatului și femeii, a reluat Sfântul Părinte, este ”gramatica generativă” a acestei alianțe, este ”nodul ei de aur”. Credința o primește din înțelepciunea creației lui Dumnezeu, care ”a încredințat familiei nu grija unei intimități ca scop în sine ci emoționantul proiect de a face «domestică» lumea. Chiar familia care este la începutul, la baza acestei culturi mondiale, este cea care ne salvează; ne salvează de atâtea și atâtea atacuri, de atâtea distrugeri, de atâtea colonizări, precum cea a banului, sau de acele ideologii care amenință lumea. Familia este baza pentru a se apăra”.

Referindu-se mai departe la paginile biblice despre facerea lumii, papa Francisc a subliniat că acestea sunt sursa de inspirație pentru ”meditațiile de miercuri despre familie” și la acestea trebuie să revenim mereu pentru a cunoaște mai bine familia.
• «Ne așteaptă o muncă foarte vastă dar și entuziasmantă. Creația lui Dumnezeu nu este o simplă premisă filosofică: este orizontul universal al credinței. Nu există un plan dumnezeiesc diferit de creație și de mântuirea ei. Dumnezeu s-a făcut om pentru mântuirea creaturilor, a tuturor creaturilor: ”pentru noi oamenii și pentru mântuirea noastră”, cum spune Crezul. Și Isus este ”primul născut dintre toate făpturile” (Col 1,15)».

Dumnezeu a încredințat bărbatului și femeii lumea creată. Ceea ce s-a întâmplat între ei doi a pus amprenta pe toate celelalte. Refuzul lor de a primi binecuvântarea lui Dumnezeu ajunge în mod fatal la un delir de atotputernicie care ruinează totul. Este ceea ce noi numim ”păcatul originar”. Și toți venim pe lume moștenind această maladie.
• «Cu toate acestea, nu suntem blestemați, nici lăsați în voia noastră. Antica relatare despre prima iubire a lui Dumnezeu față de bărbat și femeie, avea deja pagini scrise cu foc în această privință. ”Voi pune dușmănie între tine și femeie, între seminția ta și seminția ei” (Gn 3,15a). Sunt cuvintele pe care Dumnezeu le adresează șarpelui înșelător. Prin intermediul acestor cuvinte Dumnezeu marchează femeia cu o barieră de protecție împotriva răului, barieră la care ea poate face recurs, dacă vrea, în orice generație. Aceasta înseamnă că femeia poartă o binecuvântare secretă și specială pentru apărarea creaturii ei în fața Celui rău. Asemenea femeii din Apocalips, care fuge ca să-și ascundă copilul din fața dragonului. Și Dumnezeu o ocrotește (cf Ap 12,6)».

În această privință papa Francisc a denunțat ”numeroasele locuri comune, care uneori sunt chiar jignitoare, despre femeia ispititoare care inspiră la rău. În schimb, a remarcat, există spațiu pentru o teologie a femeii care să fie la înălțimea acestei binecuvântări a lui Dumnezeu pentru ea și pentru generare”.
• «Ocrotirea milostivă a lui Dumnezeu față de bărbat și femeie, în orice caz, nu încetează niciodată pentru amândoi. Să nu uităm aceasta! Limbajul simbolic al Bibliei ne spune că înainte de a-i îndepărta din grădina Edenului, Dumnezeu a făcut bărbatului și femeii tunici de piele și i-a îmbrăcat (cf Gn 3,21). Acest gest de bunătate înseamnă că și nici în urmările dureroase ale păcatului nostru Dumnezeu nu vrea să rămânem goi și abandonați destinului nostru de păcătoși. Această bunătate dumnezeiască, această grijă față de noi, o vedem întrupată în Isus din Nazaret, fiul lui Dumnezeu ”născut din femeie” (Gal 4,4). Și tot Sfântul Paul ne amintește: ”În timp ce eram încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi” (Rm 5,8). Cristos, născut din femeie, dintr-o femeie. Este mângâierea lui Dumnezeu asupra rănilor noastre, a greșelilor noastre, a păcatelor noastre. Dar Dumnezeu ne iubește așa cum suntem și vrea să ne ducă mai departe cu acest proiect, iar femeia este cea mai puternică, care duce înainte acest plan».

”Făgăduința pe care Dumnezeu o face bărbatului și femeii, la începutul istoriei, cuprinde toate ființele umane, până la sfârșitul istoriei. Dacă avem credință suficientă, familiile popoarelor pământului se vor recunoaște în această binecuvântare. În orice caz, toți cei care se simt mișcați de această viziune, indiferent de poporul, națiunea și religia de apartenență, să pornească la drum cu noi. Va fi fratele nostru și sora noastră, fără a face prozelitism. Să mergem împreună sub această binecuvântare și sub acest scop al lui Dumnezeu de a ne face pe toți frați în viață, într-o lume care merge înainte și care se naște tocmai dintr-o familie, din uniunea dintre bărbat și femeie. Dumnezeu să vă binecuvânteze, familii din orice colț al pământului”.

Salutând pelerinii din diferite țări, papa Francisc a subliniat, în cuvântul adresat polonezilor, tema aleasă de episcopii din patria lui Ioan Paul al II-lea pentru actuala ”Săptămână a educației”: ”A educa la plinătatea umanității”. Făcând trimitere la Sfântul Ioan Bosco episcopii polonezi au ținut să amintească actualitatea și eficacitatea metodelor sale de educație. ”Cuvintele pe care Sfântul le spunea tinerilor – «pentru voi trăiesc, pentru voi muncesc, pentru voi sunt gata să-mi dau viața» – să fie un imbold pentru toți educatorii!”, a încheiat papa Francisc.

Sfântul Părinte a menționat, de asemenea, beatificarea, sâmbătă, 19 septembrie, în Italia, a episcopului de San Miniato, ”călăuză plină de râvnă și dascăl înțelept al poporului care i-a fost încredințat”.

În fine, un anunț care privește direct agenda Suveranului Pontif:
• «Sâmbăta viitoare voi pleca pentru o călătorie apostolică în Cuba și Statele Unite ale Americii, o misiune spre care mă îndrept cu o mare speranță. Motivul principal al călătoriei este cea de-a Opta întâlnire mondială a familiilor, care va avea loc la Philadelphia. Voi merge și la sediul central al Organizației Națiunilor Unite, la 70 de ani de la înființarea acestei instituții. Salut încă de pe acum cu afecțiune poporul cubanez și pe cel american care, conduse de Păstorii lor sufletești, s-au pregătit pe plan spiritual. Vă cer tuturor să mă însoțiți cu rugăciunea voastră, invocând lumina și puterea Duhului Sfânt și mijlocirea Mariei Preasfinte, patroana cerească a Cubei ca ”Virgen de la Caridad del Cobre”, și patroana Statelor Unite ale Americii ca Neprihănit Zămislită».

Primiți acum și Binecuvântarea Apostolică invocată de papa Francisc la finalul audienței generale de miercuri, 16 septembrie 2015, în Piața Sf. Petru, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.


Sursa:ro.radiovaticana.va

Din 2016 procedura de adopţie va fi mai simplă

Guvernul a aprobat proiectul de lege pentru simplificarea adopţiei, anunţăGandul.info şi libertatea.ro. Scopul este  creşterea numărului de copii adoptabili, mai ales al celor între 0 şi 6 ani, ceea ce va spori şi numărul de adopţii, scurtând durata de şedere a copiilor în sistem care nu poate fi decât traumatizantă, deoarece mediul familial este esenţial pentru dezvoltarea emoţională şi intelectuală a copilului.
Legea vizează şi scurtarea perioadei de soluţionare a dosarelor de adopţie prin simplificarea procedurilor.
Iată care sunt schimbările aduse de noua lege adoptată de guvern în septembrie 2015:
- termenul de apel în instanţa judecătorească va fi redus de la 30 la 10 zile
- primul termen de judecată va avea loc în 15 zile de la înregistrarea cererii
- nu va mai fi necesară citarea părţilor pentru judecarea cererilor de încredinţare spre adopţie
- dacă părinţii biologici refuză să se prezinte la două termene după ce sunt citaţi de instanţa judecătorească, copilul lor a fi declarat adoptabil
- adopţia va putea fi stabilită şi în cazul în care părinţii/rudele declară că nu doresc să se ocupe de copil, însă ulterior refuză să semneze declaraţiile care permit declararea ca adoptabil a copilului
- procedura de adopţie va putea fi demarată dacă după 6 luni de la instituirea măsurilor de protecţie specială părinţii şi rudele copilului până la gradul al patrulea nu sunt găsite
- va fi eliminat termenul de 2 ani în care expira statututul de adoptabilitate al copilului, valabilitatea acestui statut prelungindu-se până la încuviinţarea adopţiei sau până ce copilul împlineşte 14 ani
- eligibilitatea pentru adopţie internaţională va fi declarată la un an de la deschiderea procedurii, nu după doi ani, ca până acum
- se va acorda un concediu de acomodare de maximum 90 zile şi o indemnizaţie lunară pe durata încredinţării spre adopţie pentru unul din soţii familiei adoptatoare, dacă acesta realizează venituri impozabile. Concediul se acordă pentru adopţia unui copil cu vârstă mai mare de 2 ani, iar valoarea indemnizaţiei va fi în cuantum de 6,8 ISR (indicator social de referinţă, de 500 lei în prezent).
- pentru efectuarea evaluărilor impuse de obţinerea atestatului şi pentru realizarea potrivirii practice, persoanele care doresc să adopte un copil vor avea dreptul la timp liber, cu păstrarea drepturilor salariale, în limita a 40 de ore/an.
- valabilitatea atestatului de familie adoptatoare este prelungită de la un an la 2 ani.


Sursa:stiripentruviata.ro

2 octombrie - Sfinții Îngeri păzitori. Cine sunt îngerii?

"Îngerii sunt creaturi pur spirituale, netrupeşti, invizibile şi nemuritoare, fiinţe personale cu inteligenţă şi voinţă. Ei, contemplându-l fără încetare pe Dumnezeu faţă în faţă, îl preamăresc, îl slujesc şi sunt mesagerii săi în împlinirea misiunii de mântuire pentru toţi oamenii" (Compendiu CBC, 60).
"Cu toată fiinţa lor, îngerii sunt slujitori şi mesageri ai lui Dumnezeu. Pentru că «văd pururi faţa Tatălui... care este în ceruri» (Mt 18,10), ei sunt «înfăptuitorii cuvântului său, cei ce ascultă glasul poruncilor sale» (Ps 103,20).
Ca făpturi pur spirituale, ei au inteligenţă şi voinţă: sunt făpturi personale şi nemuritoare. Întrec în desăvârşire toate făpturile văzute. Este mărturie strălucirea slavei lor" (CBC, 329-330).
Sfântul Augustin spune în privinţa lor: "«Angelus» officii nomen est, [...] non naturae. Quaeris nomen huius naturae, spiritus est; quaeris officium, angelus est: ex eo quod este, spiritus est, ex eo quod agit, angelus - Cuvântul «înger» desemnează rolul, nu natura. Întrebi cum se numeşte această natură? Spirit. Întrebi despre rolul ei? Înger: este spirit după ceea ce este, în timp ce după ceea ce face este înger" (Sfântul Augustin, Ennarratio in Psalmum 103, 1, 15:CCL 40, 1488).
Existenţa îngerilor este un adevăr de credinţă?
Desigur. "Existenţa fiinţelor spirituale, netrupeşti, pe care Sfânta Scriptură le numeşte în mod obişnuit îngeri, este un adevăr de credinţă. Mărturia Scripturii este la fel de clară ca şi caracterul unanim al Tradiţiei" (CBC, 328).
Ce fac îngerii în Vechiul Testament?
• Vechiul Testament descrie diferite intervenţii ale îngerilor în viaţa Poporului lui Israel:
• De exemplu:
- lupta lui Iacob cu îngerul (Gen 32,25-29);
- scara străbătută de îngeri, visată de Iacob (Gen 28,12);
- cei trei îngeri găzduiţi de Abraham (Gen 18);
- intervenţia îngerului care opreşte mâna lui Abraham care urma să-l sacrifice pe Isaac;
- îngerul care aduce mâncare profetului Ilie în deşert;
Apoi este urgentă invitaţia pe care o citim în Ps 148 (Lauda cosmică): "Lăudaţi-l pe Domnul din ceruri, lăudaţi-l întru cei de sus! Lăudaţi-l, voi, toţi îngerii lui, lăudaţi-l, toate oştirile sale!... Să laude numele Domnului, căci el a poruncit şi au fost create" (Ps 148,1-5).
Dar Noul Testament cum vorbeşte despre îngeri?
• Şi Noul Testament vorbeşte frecvent despre îngeri. A se vedea de exemplu:
- vestea, din partea îngerilor, adusă păstorilor despre naşterea lui Cristos;
- îngerul care-i apare în vis lui Iosif, sugerându-i să fugă cu Maria şi cu Pruncul;
- îngerii care-l adoră şi-l slujesc pe Isus după ispitirile din deşert;
- îngerul care vesteşte Mariei Magdalena şi celorlalte femei Învierea lui Cristos;
- eliberarea sfântului Petru din închisoare şi din lanţuri la Roma;
- Apocalipsa.
• Îndeosebi este emoţionantă afirmaţia lui Isus cu privire la îngeri, în apărarea celor mici: "Aveţi grijă să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri" (Mt 18,10).
Care este relaţia dintre Isus Cristos şi îngeri?
• "Cristos este centrul lumii îngereşti. Îngerii sunt ai săi: «Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii săi [...]» (Mt 25,31).
- Sunt ai lui fiindcă au fost creaţi prin el şi pentru el: «Pentru că prin el au fost create toate în ceruri şi pe pământ: cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie principate, fie puteri: toate au fost făcute prin el şi pentru el» (Col1,16).
- Sunt şi mai mult ai săi fiindcă i-a făcut mesageri ai planului său de mântuire: «Oare nu sunt ei toţi duhuri care slujesc, trimişi cu o misiune în folosul acelora care vor moşteni mântuirea?» (Ev 1,14).
• Ei sunt prezenţi încă de la creaţie şi de-a lungul întregii istorii a mântuirii, vestind de departe sau de aproape această mântuire şi slujind împlinirea planului mântuitor al lui Dumnezeu (...).
• De la întrupare la înălţare, viaţa Cuvântului întrupat este înconjurată de adoraţia şi de slujirea îngerilor. Când Dumnezeu «îl introduce pe primul născut în lume, spune: Şi să-l adore toţi îngerii lui Dumnezeu» (Ev 1,6). Cântarea lor de laudă la naşterea lui Cristos a răsunat fără încetare în lauda Bisericii: «Glorie lui Dumnezeu...» (Lc 2,14). Ei ocrotesc copilăria lui Isus, îl slujesc în pustiu, îl mângâie în agonie, deşi ei l-ar fi putut elibera din mâinile duşmanilor, ca pe Israel odinioară. Tot îngerii sunt cei care evanghelizează, aducând vestea cea bună a întrupării şi a învierii lui Cristos. Ei vor fi de faţă la întoarcerea lui Cristos, pe care o vestesc, în slujba judecăţii sale" (CBC, 331-333).
Ce înseamnă fraza evanghelică: "Veţi vedea pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului" (In 1,51)?
Origene, preot şi teolog din antichitate, care a trăit între 185-253 d.C., ilustrează astfel această frază:
"Îngerii coboară deoarece Cristos coborâse cel dintâi; ei se temeau să coboare înainte ca să le fi poruncit Stăpânul puterilor cereşti şi al tuturor lucrurilor (Col 1,16). Dar când l-au văzut pe Principele oştirilor cereşti locuind pe pământ, atunci, pe această cale deschisă, a ieşit în urma Stăpânului lor, ascultând de voinţa celui care i-a stabilit ca păzitori ai celor care cred în numele său (...).
Pentru aceasta, atunci când s-a născut Cristos, era «o mulţime de oaste cerească, lăudându-l pe Dumnezeu» (Lc 2,13)" (Origene, Omilii despre Ezechiel I, 7: SCh 352, 71-73).
În ce mod sunt prezenţi îngerii în viaţa Bisericii?
"Întreaga viaţă a Bisericii se bucură de ajutorul tainic şi puternic al îngerilor. În liturgia sa, Biserica se uneşte cu îngerii pentru a-l adora pe Dumnezeul cel de trei ori sfânt; ea invocă sprijinul lor (astfel în In Paradisum deducant te angeli... - Îngerii să te conducă în paradis... - în liturgia pentru răposaţi, sau în «Imnul heruvic» din liturgia bizantină) şi celebrează în mod deosebit comemorarea anumitor îngeri (sfântul Mihail, sfântul Gabriel, sfântul Rafael, îngerii păzitori). De la începutul până în ceasul morţii, viaţa omului este înconjurată de ocrotirea şi de mijlocirea lor" (CBC 334-336).
"Biserica se uneşte cu îngerii pentru a-l adora pe Dumnezeu, invocă asistenţa lor şi celebrează în liturgie comemorarea unora dintre ei" (Compendiu CBC, 61).
În ce mod credincioşii, imitându-i pe îngeri, pot să-l adore pe Dumnezeu?
• A adora înseamnă a aduce cult lui Cristos Domnul prezent realmente cu trupul său în tabernacol. Acest cult de adoraţie (sau de latrie) este rezervat exclusiv numai lui Dumnezeu, ca termen de onoare, de recunoaştere a superiorităţii sale şi a supunerii noastre.
• Adoraţia euharistică provine:
1. din celebrarea Euharistiei: jertfa sfintei Liturghii este cu adevărat originea şi scopul cultului care este adus Euharistiei în afara sfintei Liturghii, care de aceea este intim legat de celebrarea euharistică, este prelungirea sa naturală şi este rânduită spre ea;
2. din credinţa în prezenţa reală a Domnului: ea duce în mod natural la manifestarea externă, publică şi privată a acestei credinţe;
3. din certitudinea că Domnul este mereu cu noi: "Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii" (Mt 28,20).
• Adoraţia preasfântului sacrament poate să fie atât personală cât şi comunitară, în diferitele sale forme, inclusiv expunerea preasfântului sacrament, în ostensoriu sau în pixidă, în formă prelungită sau scurtă. Ea, recomandată de Biserică păstorilor şi credincioşilor, exprimă în mod deosebit legătura existentă între celebrarea jertfei Domnului (care în ea însăşi este cel mai mare act de adoraţie a Bisericii) şi prezenţa sa permanentă în ostia consacrată.
• A-l adora pe Isus Cristos prezent în Euharistie în afara Liturghiei, şi ca reparaţie, este o consecinţă a credinţei noastre în misterul celebrat. De aceea adoraţia trebuie înţeleasă ca pregătire pentru sfânta Liturghie, ca atitudine celebrativă a sfintelor taine şi ca mulţumire pentru darul Euharistiei.
Există alte moduri pentru a-l adora pe Domnul?
În afară de formele de adoraţie, despre care s-a vorbit deja, trebuie amintit că iubirea noastră faţă de Euharistie se poate exprima în alte forme, cu care îl adorăm pe Domnul, cum ar fi:
- adoraţia perpetuă, cea de patruzeci de ore sau în alte forme, care cuprind o întreagă comunitate parohială sau călugărească, sau o asociaţie euharistică, şi dau ocazia pentru numeroase exprimări de evlavie euharistică;
- simpla vizită la preasfântul sacrament pus în tabernacol: scurtă întâlnire cu Cristos sugerată de credinţa în prezenţa sa şi caracterizată de rugăciunea tăcută;
- binecuvântarea euharistică, aceea care în mod obişnuit încheie procesiunile şi adoraţiile euharistice, atunci când este preot sau diacon. Deoarece binecuvântarea cu preasfântul sacrament nu este o formă de evlavie euharistică de sine stătătoare, trebuie să fie precedată de o scurtă expunere, cu un timp corespunzător de rugăciune şi tăcere. De aceea este interzisă expunerea făcută numai pentru a împărţi binecuvântarea;
- procesiunile euharistice pe drumurile cetăţii pământeşti: ele îi ajută pe credincioşi să se simtă popor al lui Dumnezeu care merge împreună cu Domnul său, proclamând credinţa în Dumnezeul cu noi şi pentru noi. Acest lucru este valabil mai ales pentru procesiunea euharistică prin excelenţă, cea de la Corpus Domini. În procesiuni totul trebuie să colaboreze la scoaterea în evidenţă a demnităţii şi reverenţei faţă de preasfântul sacrament: comportamentul, împodobirea străzilor, omagiul cu flori, cântările şi rugăciunile trebuie să fie o manifestare a credinţei în Domnul şi a laudei adusă LUI;
- congresele euharistice: ele, semn de credinţă şi de caritate, se pot considera ca o "statio" adică un fel de oprire de angajare şi de rugăciune, la care o comunitate invită Biserica Universală sau o Biserică locală invită celelalte Biserici din aceeaşi regiune sau din aceeaşi naţiune sau din lumea întreagă, pentru a aprofunda împreună vreun aspect al misterului euharistic şi a-i aduce un omagiu de veneraţie publică.
Cine sunt arhanghelii?
• În credinţa creştină, între îngeri se identifică şi trei arhangheli. De fapt, în Biblie, şi îndeosebi în cartea lui Tobia, se citeşte că arhanghelii sunt cei care stau în prezenţa lui Dumnezeu, contemplă gloria sa şi-l laudă neîncetat. Biserica Catolică recunoaşte trei arhangheli:
- Mihail: etimologic înseamnă "Cine este ca Dumnezeu?", "Măreţia lui Dumnezeu", "Marele Dumnezeu" sau "Asemenea lui Dumnezeu". Este arhanghelul luminii şi al focului; este în fruntea oştirilor cereşti. El e cel care l-a răsturnat pe Lucifer departe de paradis. Pentru aceasta, în iconografia creştină este reprezentat ca un tânăr puternic, tânăr şi frumos, îmbrăcat cu o armură. Este identificat ca ocrotitorul Bisericii Catolice Romane, ca şi sfânt patron al naţiunii ebraice. Liturgia pentru răposaţi îl vrea ca însoţitor al sufletelor.
- Gabriel: numele său din punct de vedere etimologic înseamnă "Puterea lui Dumnezeu", deoarece se presupune că a luptat cu Iacob rupându-i femurul (cf. Gen 32). I-a apărut lui Zaharia ca "acela care stă în faţa lui Dumnezeu" (Lc 1,19). I-a apărut Fecioarei Maria, vestindu-i naşterea lui Isus (Buna Vestire). Pentru aceasta este considerat în fruntea ambasadorilor, ca şi înger al revelaţiei. În iconografia creştină este reprezentat ca un tânăr elegant, maiestuos, îmbrăcat în haine bogate. Frecvent este reprezentat şi îngenuncheat în faţa sfintei Fecioare Maria cu braţele încrucişate pe piept sau ţinând în mână un pergament, un sceptru sau un crin.
- Rafael: numele său înseamnă "Vindecător divin", sau "Dumnezeu vindecă", "Mântuirea lui Dumnezeu", este citat în cartea lui Tobia şi l-a însoţit pe tânărul Tobia în călătoria sa în Mesopotamia pentru a recupera banii tatălui, a eliberat-o pe Sara de un diavol şi a favorizat căsătoria acesteia cu Tobia. Adesea este considerat ca îngerul păzitor prin excelenţă, conducătorul îngerilor păzitori, îngerul providenţei care veghează asupra întregii omeniri. Adesea este reprezentat, în iconografia creştină, împreună cu tânărul Tobia şi cu câinele său, care însoţeşte cu fidelitate şi constant. Este identificat ca ocrotitor al pelerinilor, adică al celor care fac un pelerinaj la un loc religios sau şi mai bine al celor care sunt în drum spre Dumnezeu. Este reprezentat pentru aceasta ca un călător care călătoreşte cu baston şi sandale, bidonul cu apă şi traista pe umăr.
• Biserica celebrează sărbătoarea acestor trei arhangheli la 29 septembrie.
Ce fac îngerii păzitori?
• În cartea Exodului citim astfel: "Aşa spune Domnul: Iată, eu trimit un înger înaintea ta pentru a te păzi pe drum şi pentru a te introduce în locul în care l-am pregătit. Să respecţi prezenţa lui, să asculţi glasul lui şi să nu te răzvrăteşti împotriva lui" (Ex 23,20-21).
• "Fiecare credincios are alături de el un înger ca ocrotitor şi păstor, pentru a-l conduce la viaţă" (Sfântul Vasile cel Mare, Adversus Eunomium, 3,1: SCh305,148).
• "De la începutul său până în ceasul morţii, viaţa omului este înconjurată de ocrotirea şi de mijlocirea lor" (CBC, 336).
• Citim în cartea Psalmilor: "El (Dumnezeu) va porunci îngerilor săi să te păzească pe toate căile tale" (Ps 90,11).
Sfântul Bernard comentează astfel această frază biblică: "Aceste cuvinte, câtă reverenţă trebuie să trezească în tine, câtă evlavie trebuie să-ţi aducă, câtă încredere să reverse în tine! Reverenţă pentru prezenţă, evlavie pentru bunăvoinţă, încredere pentru păzire. Sunt prezenţi, aşadar, şi sunt prezenţi la tine, nu numai cu tine, ci şi pentru tine. Sunt prezenţi pentru a te ocroti, sunt prezenţi pentru a-ţi fi de folos. (...) Să-i iubim cu afecţiune pe îngerii lui Dumnezeu, ca pe aceia care într-o zi vor fi împreună moştenitori cu noi, în timp pe parcurs sunt călăuzele noastre şi tutorii noştri, constituiţi şi puşi pentru noi de către Tatăl. (...) Nu pot să fie înfrânţi, nici seduşi şi cu atât mai puţin nu pot să seducă, ei care ne păzesc pe toate căile noastre. Sunt fideli, sunt prudenţi, sunt puternici. De ce să tremurăm? Numai să-i urmăm, să stăm aproape de ei şi să rămâne în ocrotirea Dumnezeului cerului" (Sfântul Bernard, abate, Discursul 12 despre Psalmul 9, în: Opera omnia, ed. cisterc. 4 [1966] 458-462).
• Cultul îngerilor păzitori apare din secolul al XVI-lea ca sărbătoare în sine în multe Biserici. În calendarul roman este introdus în anul 1615.
Care rugăciuni ne invită Biserica să le adresăm lui Dumnezeu prin îngerii păzitori?
• În ziua liturgică a îngerilor păzitori (2 octombrie), Biserica se roagă astfel la celebrarea euharistică:
"Dumnezeule, care în providenţa ta negrăită, binevoieşti a-i trimite pe sfinţii îngeri să ne păzească, ascultă rugăciunea celor care te imploră: dă-ne să fim pururi apăraţi prin ocrotirea lor şi să ne bucurăm în veci, alături de ei, în ceruri.
Primeşte, Doamne, darurile pe care ţi le oferim în cinstea sfinţilor îngeri; ocrotirea lor să ne mântuiască de orice pericol şi să ne conducă fericiţi în patria cerească.
O, Tată, care în acest sacrament ne dăruieşte pâinea pentru viaţa veşnică, condu-ne, cu asistenţa îngerilor, pe calea mântuirii şi a păcii. Prin Cristos Domnul nostru".
• Tradiţia populară creştină ne-a transmis această simplă, dar frumoasă rugăciune către îngerul păzitor:
"Înger al lui Dumnezeu, care eşti păzitorul meu, luminează-mă, păzeşte-mă, povăţuieşte-mă şi cârmuieşte-mă pe mine, care-ţi sunt încredinţat ţie prim mila lui Dumnezeu. Amin".
Mons. Raffaello Martinelli,
prelatul bazilicii "Sfinţii Ambrozie şi Carol" din Roma
NB: pentru a aprofunda tema, iată câteva documente pontificale:
Catehismul Bisericii Catolice, 326-336; 350-352; 391-393; 1023-1029.
Compendiul CBC, 59-61.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu


Sursa:ercis.ro

Scurt istoric al educației sexuale

Un material dedicat parinților, cu referire la cererea recenta pentru educație sexuala in școlile din Romania a unor organizații care doresc „binele” copiilor noștri. 
Autor: Dr. Miriam Grossman (foto sus).
 
Partea I
Demult-demult, educația sexuala era o simpla lecție de biologie. Elevii invațau fapte de viața, și odata cu aceste fapte, invațau ca sexul este o parte dintr-o chestiune mai ampla, numita casatorie. Profesorii le explicau ca acesta era modul moral și sanatos de a trai. In acele vremuri, oamenii știau ca barbații și femeile sunt diferiți și ca uniunea lor este unica, spre deosebire de orice alta relație. Era de la sine ințeles ca baieții creșteau ca sa devina barbați și fetele, femei.
Erau cunoscute doar doua boli cu transmitere sexuala, și era o problema grava daca aveai vreuna din ele. Anumite comportamente nu erau normale; persoanele care le practicau nevoie de ajutor, iar inocența copilului era prețuita. Lucrurile s-au schimbat.
Acum avem educație comprehensiva (completa) despre sexualitate. Aceasta include discuții despre identitate, gen, drepturile reproducerii și discriminare. Copiii invața ca sunt sexuali de la naștere si ca momentul potrivit pentru activitatea sexuala este atunci cand decid ei ca sunt gata. Ei sunt invațați ca au dreptul la placere, la controlul nașterilor și la avort.
Termeni ca „soț” și „soție” nu sunt utilizați, uniunea dintre barbat și femeie este una dintre mai multe opțiuni. Dar moralitatea? Ei bine, asta inseamna sa judeci, iar judecata nu este permisa.
Nu veți gasi multe despre biologie in programa privind sexualitatea, dar, in schimb, exista informații generoase cu privire la soiurile de exprimare sexuala, argumente pro și contra despre diferite contraceptive si avorturi, precum și efectele negative ale stereotipurilor de gen.
Genul in sine este o chestiune complicata. Un baiat s-ar putea transforma intr-un barbat, intr-o femeie sau in altceva. O fata s-ar putea simți ca s-a nascut intr-un organism greșit și vrea sa-și indeparteze sanii. Copiii sunt invațați ca toate aceste lucruri sunt normale.
Mai sunt invațați ca exista peste douazeci de boli cu transmitere sexuala, iar infectarea cu unul dintre acești „viruși ai iubirii” este considerata de unii ca fiind o informație ce face parte din perioada de creștere.
Un medic declara pe YouTube: „Așteptați-va sa faceți HPV in momentul in care aveți relații sexuale intime. Toți facem aceasta boala”.
Dar inocența copilariei? … Las-o balta! Materialele create astazi pentru copii ii fac pe cei mai mulți dintre adulți sa se simta inconfortabil. Pe site-urile recomandate elevilor, nimic nu este tabu – sadomasochismul, poliamoria și ceea ce era odata numit comportament deviant … toate sunt bune.
Cand am descoperit acest lucru, am fost șocata. Aceste comportamente bizare nu au de a face nimic cu sanatatea, imi spuneam. Cum pot permite adulții responsabili acest lucru? Cum pot ei finanța acest lucru? Ca medic și ca parinte, acest lucru chiar m-a deranjat. Am vrut sa ințeleg: De unde a venit asta? Cum am ajuns la aceasta nebunie?
Așa ca am cercetat istoria educației sexuale și am scris o carte numita „Ce anume il invațați pe copilul meu”? Iata ce am descoperit.
Educația sexuala moderna a inceput in anii șaizeci ai secolului trecut. Ea s-a bazat pe modelul sexualitații umane al lui Alfred Kinsey. Grație muncii stralucite și curajoase a dr. Judith Reisman, știm acum ca studiile lui Kinsey nu au fost decat o minciuna, iar el insuși a fost un individ profund tulburat.
Pentru Kinsey, mergea orice, atunci cand venea vorba de sexualitate, și vreau sa chiar orice. El credea, de exemplu, ca pedofilii nu sunt ințeleși și pedepsirea lor este nedreapta.
„Sexualitatea nu este un apetit ca sa fie temperata”, insista Kinsey. A profesat și a trai acest lucru.
Biografia sa oficiala atesta convingerile pe care și-a bazat munca și viața sa personala: „animalul uman” este pansexual. Moralitatea tradiționala este distructiva. Sexualitatea nu este un apetit care trebuie temperat.
Cand spun ca Kinsey era un individ profund tulburat, exprimarea nu reușește sa capteze nivelul lui de psihopatologie.
Am fost un psihiatru timp de treizeci de ani, și credeți-ma, am intalnit și oameni foarte ciudați. Nu ma șocheaza nimic atat de ușor.
Dar cand am inceput sa citesc biografia oficiala a lui Kinsey … Ce pot sa va spun? El a fost – va rog sa-mi scuzați jargonul tehnic – un adevarat caz mental.
Kinsey era dereglat in strafundul sufletului sau. El a fost o ființa umana depravata, și boala lui emoționala se exprima prin sexualitatea lui. El a fost consumat de o obsesie grotesca, debilitanta, manifestata printr-o serie larga de comportamente anormale – o sa va scutesc de detalii, dar ma indoiesc foarte mult ca Kinsey, in toți cei 62 de ani ai sai de viața mizerabila, a cunoscut macar o zi din ceea ce noi, cei aflați aici, consideram sexualitate sanatoasa.
Partea a II-a
Alfred Kinsey a avut un vis. Sa dovedeasca lumii – și lui insuși – ca stilul sau de viața era normal. Mediu. Tipic. Iar societatea era de vina, cu religiile sale, cu codurile și cu restricțiile sale morale. Societatea ii facea pe oamenii sa se simta vinovați pentru faptul de a-și urma impulsurile lor naturale și asta era nesanatos. Visul lui Kinsey era sa elibereze persoanele din aceste instituții distructive – sa elibereze „animalul uman”.
El a luat mii de interviuri, a facut niște calcule matematice și a ajuns la concluzia ca cei mai mulți oameni practicau comportamente sexuale interzise: in medie, mama și tata duceau o viața dubla, așa cum facea el.
Concluziile sale au fost puse la indoiala de oamenii de știința cunoscuți, dar criticile lor nu au fost luate in seama. Presa populara a acceptat rapoartele lui Kinsey și carțile sale au devenit best-seller. O revoluție a luat naștere atunci, iar cultura occidentala a fost transformata.
Problema este ca cercetarile sale au fost fundamental greșite. Eșantioanele sale erau prea puține, iar demografia a fost grav denaturate. El a exclus anumite populații și s-a axat pe altele – pe infractori, mai ales, pe cei inchiși. Subiecții sai au fost preselectați, așa cum s-a bazat pe voluntari pentru datele sale.
Intreaga  schema nefasta a fost expusa intr-o serie de carți și materiale video de catre dr. Judith Reisman. Va indemn sa verificați și singuri munca ei pe site-ul www.drjudithreisman.com , daca aveți un stomac puternic.
Kinsey a murit in 1956. Era perioada cand, in America, datorita antibioticelor, bolile venerice se vindecau. Cu o injecție, sifilisul și gonoreea se puteau vindeca. S-a crezut ca antibioticele insemnau sfarșitul bolilor cu transmitere sexuala, sfarșitul tuturor infecțiilor. Va puteți imagina? Caștigatorul Premiului Nobel pentru medicina din 1960 a spus: „Prevedem eliminarea de fapt a bolilor infecțioase”.
De asemenea, in anii 1960, anticoncepționalele au devenit disponibile pe scara larga. Prin urmare, odata ce bolile cu transmitere sexuala erau ușor de vindecat și sarcina putand fi  prevenita, singurul obstacol in calea modelului de sexualitate de tip „merge orice” al lui Kinsey era moralitatea iudeo-creștina.
Anume in acest context, in anul 1964, dr. Mary Calderone a inființat SIECUS (Consiliul pentru Educare și Informare privind Sexualitatea din SUA). Acesta este grupul din spatele liniilor directoare ale educației sexuale, directive publicate de UNESCO, promovate agresiv națiunilor din intreaga lume … Se pare ca curricula educației sexuale din țarile voastre se bazeaza pe orientarile SIECUS.
Dr. Calderone a creat SIECUS cu bani de inceput furnizați de Hugh Hefner. Ca și Kinsey, ea lansat o cruciada pentru a schimba societatea. Ea a insistat ca educația sexuala are prea mult negativism, prea mult accent pe sarcini nedorite și pe boli. Problema reala, insista ea, urmandu-l pe Kinsey, a fost ca societatea era prea puritana și reprimata.
Existau prea mulți de „nu” in materia educației sexuale. Abordarea de catre SIECUS, promisa de dr. Calderone, trebuia sa se bazeze pe „da”. O educație sexuala adecvata i-ar invața pe copii ca din ziua in care nasc sunt ființe sexuale și ca exprimarea sexualitații lor este pozitiva, naturala și sanatoasa.
Ea a spus parinților: „Copiii sunt sexuali, au ganduri sexuale și fac lucruri sexuale… Parinții trebuie sa accepte și sa onoreze potențialul erotic al copilului lor”.
și
„Profesioniștii care studiaza copiii au confirmat recent sexualitatea puternica a nou-nascutului”.
Ce a insemnat, exact, sa fii deschis și pozitiv, și sa inlocuiești „Nu-ul” din educația sexuala cu „Da-ul”?
Ce insemna sa ne „rupem de viziunile tradiționale”?
A insemnat mai mult decat relații sexuale premaritale și extra-maritale… mult mai mult. Educația sexuala moderna inseamna ruperea barierelor. Au existat oficiali din cadrul SIECUS, care erau atat de radicali, incat susțineau in mod public relaxarea tabuurilor in sexualitatea adult/copil, chiar a incestului.
Wardell Pomeroy a fost ucenic al lui Kinsey și a fost președintele SIECUS. El a susținut: „Este timpul sa recunoaștem ca incestul nu trebuie sa fie o pervertire sau un simptom de boala mintala”.
Revista TIME l-a descris pe Pomeroy (impreuna cu John Money, mai multe despre el citiți in partea a III-a a acestui material), ca facand parte din „lobby-ul pro-incest”. Președintele SIECUS a scris o carte, „Boys & Sex”, pentru copiii de clasele a VI-a  și mai mari. Iata o mostra: „… Comportamentul nostru sexual … este ca cel al altor animale… In esența, nimic din ceea ce oamenii fac sexual nu este anormal”.
Calderone a oferit o scurta prezentare pe coperta carții: „Pe masura ce citeam manuscrisul, nu conteneam sa-mi spun: «In sfarșit se spun lucrurilor pe nume»…”
- Partea a III – a
Ultima persoana despre care aș vrea sa va vorbesc este dr. John Money. In 1955, el a introdus conceptul radical potrivit caruia masculinitatea și feminitatea inseamna un sentiment, ceva separat de anatomie și cromozomi.
El era convins ca ne naștem fara gen, dupa care, suntem condiționați de societate sa ne identificam fie ca barbat sau ca femeie. Dr. Money a fost un psiholog proeminent; el mai este respectat pana astazi. Dar el era din aceeași tagma cu Kinsey și ceilalți.
El a descris pedofilia ca fiind o „poveste de dragoste intre un cuplu de varste discordante”. Dr. Money a facut parte, de asemenea, parte din lobby-ul pentru incest: „Pentru un copil nu e neaparat o problema sa aiba o experiența sexuala cu o ruda”, scria el. La fel ca și Kinsey, Money avea rani adanci emoționale. Identitatea sa de barbat era zdruncinata și molesta baieți tineri.
Ce e șocant este ca acești oameni, acești barbați foarte zdruncinați mintal, folosind date frauduloase și teorii care au fost discreditate, au reușit sa transforme o mare parte din societate. Educația sexuala de astazi se bazeaza invațaturile lor.
Odata ce am ințeles cine au fost fondatorii educației sexuale – Kinsey, Calderone, Pomeroy, Money și alții – am ințeles cum am ajuns sa avem astazi „educația completa (comprehensiva) despre sexualitate”. Am ințeles cum am ajuns la nebunia de azi.
Totul a venit de la indivizi tulburați cu idei periculoase – activiști radicali – care au dorit sa creeze o societate care nu numai ca le va accepta patologia ci și o vor celebra!
Acești oameni au fost pedofili. Era in interesul lor sa vada copiii drept adulți in miniatura, care se bucura de contactul sexual și au dreptul sa-l consimta, fara ca alți adulți, sau legea, sa intervina.
De ce ar fi prețuit ei inocența copilariei? In primul rand ei nici nu credeau in inocența copiilor. De asemenea, considerau ca limitarea sexului intre soț și soție era nefiresc și distructiv.
Ei nu luptau impotriva bolilor, ei luptau cu vechile tabuuri; luptau cu moralitatea biblica.
In concluzie: educația sexuala a inceput ca o mișcare sociala și ramane o mișcare sociala. Scopul sau este ca elevii sa fie deschiși oricarei forma de exprimare sexuala posibila. Educația sexuala nu ii invața pe copii despre prevenirea bolilor, ci despre libertatea sexuala, sau mai bine despre licența sexuala. Educația sexuala este despre schimbarea societații, copil cu copil, rand pe rand.
Nu trebuie sa fii medic ca sa ințelegi pericolele acestei ideologii. Nu ai nevoie decat de bunul simț.
Nu mai intreb acum de unde a venit aceasta nebunie, știu de unde a venit. Ceea ce intreb acum, ce trebuie toți sa ne intrebam, este: cum a putut continua necontrolata timp de cincizeci de ani? Cum de s-a putut ca grupuri precum SIECUS sa ramana atat de puternice și atat de bine finanțate?
Unde ne e responsabilitatea? Toți adulții responsabili au obligația de a lupta impotriva promovarii licenței sexuale tinerilor. Sigur, este o lupta dificila; uneori monstrul pare enorm, la fel cum i se parea Goliat lui David.
Dar eu sunt aici ca sa va spun ca avem o arma secreta, ca praștia lui David.Arma secreta este știința secolului al XXI-lea: adevarurile biologice despre concepția organismului nostru, și modul in care mintea se conecteaza sa raspunda comportamentului intim.
Premisele fundamentale ale educației sexuale – teoriile radicale ale lui Kinsey, Pomeroy, Money și alții – sunt ușor de demontat cu datele științifice ale secolului al XXI-lea.
Da, lupta este in toi. Da, uneori monstrul pare enorm, ca uriașul Goliat lui David. Dar, gandiți-va puțin … nu mai e nevoie sa va reamintesc, nu-i așa?
Cine a caștigat batalia?
Articol pe baza unei prelegeri ținute la al VII-lea Congres Mondial al Familiilor din Sydney, mai 2013
Traducerea: Larisa Iftime


Sursa:stiripentruviata.ro