marți, 16 august 2011

Cuvântul sculptează!

16 August – Legăturile iubirii

O învăţătoare observă că unul dintre copiii din clasă era foarte trist şi gânditor.

-«Ce ai, ce te îngrijorează?» – îl întrebă pe micuţ.

-«Părinţii mei» – răspunse copilul. «Tata munceşte cât e ziua de lungă pentru ca eu să fiu îmbrăcat, să mănânc, să merg la şcoală… Pe lângă aceasta, face ore în plus pentru ca să mă poată da mai târziu la facultate. Mama îşi petrece ziua gătind, spălând, călcând şi făcând cumpărături pentru ca eu să nu am de ce să-mi fac griji.»

-«Atunci de ce eşti îngrijorat?»

-«Pentru că mi-e teamă că se obosesc prea tare şi curând se vor prăpădi.»

Copilul nu cunoştea puterea pe care o au legăturile iubirii părinteşti.

Privit la rece, fără a simţi această iubire de tată sau de mamă, dăruirea părinţilor faţă de copii nu are sens.

Câte sacrificii nu i-am determinat să facă pentru noi! Niciodată nu vom putea să-i răsplătim pentru tot ceea ce le suntem datori. Iar noi, copiii, cu câtă ingratitudine obişnuim să le răspundem.

Ei bine, Dumnezeu ne este şi tată şi mamă.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cum trăiesc morţii

Moartea e un job etern

Death is only the beginning., aceasta este fraza care mi-a venit în minte încă de când am ales să citesc romanul Cum trăiesc morții, al cărui titlu intrigant m-a atras din prima clipă. Nu știam la ce să mă aștept, pentru că a fost primul contact cu scriitura lui Will Self, dar am descoperit un limbaj dur, postmodern până în măduva sensurilor ascunse, care m-a convins că cinismul poate fi de un lirism tragic.

Romanul se construiește, așadar, în jurul ideei că viața este doar antrenamentul care te face să intri în moarte, cât de cât, pregătit, o moarte văzută prin ochii lui Lily Bloom, o bătrână evreică americancă, mutată în anosta Anglie și doborâtă de cancer la 63 de ani. Incipitul este unul, aparent, deconspirant, stând sub auspiciile unui epilog, care prezintă personajul-narator și ale sale gânduri morbide, plictisite de o existență ternă dincolo de viață. Lily Bloom vorbește cititorului ironic, acid, licențios, aruncând umbra banalului peste toate evenimentele marcante ale sfârșitului de secol, cu un ochi atent la detaliu și însoțită de Liti al ei (un lithopedion extrem de ascultător) și de Bădărănel (primul său copil, mort în urma unui accident de mașină).

În urma acestui monolog delirant, Lily Bloom se reîntoarce pentru a-și evoca ultimele zile de viață, petrecute într-o singurătate populată de ființe care mai de care mai ciudate, de la fiica cea narcomană, Natty, la fiica cea preacumpătată, Charlotte, pierdută între amintirile celor două căsnicii ratate și prezentul asistentelor eficiente. Acum este moartă, are chiar și un ghid mortuar, în persoana aborigenului Phar Lap Jones, dar nu înțelege nimic, pentru că mortocrația se supune acelorași legi birocratice, impunându-i terapii de grup pentru cei Personal Morți și noi taxe de achitat, fapt ce o împinge să își ia o slujbă într-o companie de PR. Will Self se joacă, și de această dată, cu ironiile fine, alternând materialul morții cu etericul personajului principal care este privat de atingeri, nevoi, dar care simte, mănâncă (oarecum) și fumează din plin, pentru a ușura stresul existenței eterne.

Adevăratul epilog, însă, ne este relevat abia în ceea ce pare a fi a treia parte a romanului, care se insinuează discret, în final de capitole, sub forma gândurilor unui nou-născut, care pare a ști prea multe despre viață și vitregiile care o însoțesc. Finalul este complet neașteptat, lăsat la libera interpretare, pentru a-și păstra vâna postmodernă până la ultimul cuvânt, iar cititorul înțelege ceea ce dorește să înțeleagă, în funcție de maniera în care abordează romanul.

Povestea este una tragică, îmbrăcată în hainele umorului negru, iar duritatea metodei de a transmite mesajul mi-a adus aminte oarecum de Palahniuk, nu în sensul scabrosului, ci al șocului constant căruia îi ești supus cu fiecare pagină ce se scurge. Densitatea informațiilor este, de asemenea, una delirantă, devenind cu ușurință un ”ghid al culturii pop” pentru finalul secolului XX, dar al cărui substrat este unul profund spiritual. Ceea ce este cu adevărat fascinant este faptul că, deși tratează o temă tabu, moartea, Will Self nu atinge deloc sfera religiosului, ci marșează pe antisemitismul bătrânei evreice, pentru a sonda în perspectiva istoriei mentalităților, amestecând idei antropologice și cultură media.

Cum trăiesc morții este un roman care trebuie savurat pe stomacul gol, în liniște deplină, cu raționalul și empaticul, pentru a înțelege ce resorturi a mișcat în tine, pe măsură ce te cufunzi în poveste. Doar astfel poți avea parte de epilogul real al romanului. Concluzia? Dacă aveți chef de un exercițiu filosofic, nu ezitați să începeți lectura.

Scris de
Alice Teodorescu


Anunt umanitar!!!

Mă numesc Olivia și vreau să vă spun că la vârsta de 31 de ani am înțeles că viața este foarte grea, și această greutate se multiplică atunci când îți pierzi unul din cei mai dragi părinți, întâmplător pentru mine a fost mama…

Dacă pentru mine a fost tragic ce putem spune pentru un copil de 15 ani??? El se numește Cristian, în 25 iunie a împlinit frumoasa vârstă de 15 ani și vă pot spune că acest copil a suferit enorm în viața lui. A fost operat în 2003 având ca diagnostic stenoza subvalvulara aortică localizată stransă (gradient max 85 mmhg) prin diaphragm fibromuscular. Tipul intervenției chirurgicale a fost rezecție diaphragm fibro muscular stenozant subvalvular.

Acest copil nu mai are voie să facă nici cel mai mic efort. În fiecare an mergem la control la Cluj, apoi la Sibiu tot la 6 luni. Pentru el viața nu a fost atât de ușoară și cred că și moartea mamei l-a afectat foarte mult, totuși știm că va mai trebui pentru el încă o operație. Oare cum să ne pregătim pentru încă o operație? Cu ce??? Sperăm cu ajutorul Bunului Dumnezeu să-l ducem în altă țară să i se facă această operație. Rugămintea mea este următoarea: dacă există cineva care ar vrea să-l ajute pe acest biet copil, las mai jos un cont:

RO65RNCB0324121229990001

sau

RO97RNCB0318021485230001

Dacă doriți mai multe informații: MÎNDREAN OLIVIA

Sat Cenade, nr. 285 Jud. Alba Tel. 0745 473 234

Vă mulțumesc din tot sufletul și cred că Dumnezeu vă va răsplăti pentru ceea ce faceți și mă rog ca intenția celor care-l vor ajuta pe fratele meu să fie văzută de acolo de sus.