E un război în curs!

Ev Lc 14,16-24
E un război în desfășurare. Un război pe care nu-l vedem și nu-l simțim de cele mai multe ori... și tocmai de aceea periculos. Părintele Rene Chenesseau, faimos exorcist francez, spunea că lupta pe care cel rău o duce împotriva noastră e similară cu cea din perioada războiului din Vietnam, în care inamicul era ascuns, camuflat și lovea pe neașteptate. Sau mai spunea că e similară cu vârful unui aisberg: vedem la suprafață doar o bucată de gheață, însă problema e cu ceea ce nu se vede, deoarece se găsește sub nivelul apei.

Care e legătura cu evanghelia? Una foarte directă: fiindcă este vorba de trei categorii de persoane, ce sunt prea ocupate pentru a asculta chemarea lui Dumnezeu. Dând paginile Sfintei Scripturi înapoi, până la cartea Deuteronomului, în capitolul 20 găsim câteva categorii similare, ce nu trebuie recrutate în cazul unui război: cei care s-au căsătorit recent, cei care și-au luat o vie, cei care și-au construit o casă. Deci e într-adevăr un război în desfășurare! Evanghelia de astăzi ni-l anunță! Și cei chemați întâi, cei care ar trebui să fie în prima linie, sunt ocupați tocmai cu acele lucruri care îi exclud de la luptă. Au abandonat armele și au intrat în logica lumii. Sunt prinși în cercul lor strâmt…

Care este de fapt acest cerc? În primul rând terenul cumpărat este spațiul ce garantează existența, locul de unde omul recoltează roadele pământului. Dar cu ce să-l lucrezi? Iată că intervin cinci perechi de boi! Nimic altceva decât mijloacele prin care pământul poate fi lucrat și munca omului devine rentabilă. Dar unde se va consuma tot ceea ce pământul prin munca omului rodește? În familie! Ajungem astfel la ultima categorie, iar cercul pare să se închidă perfect! Dacă ne uităm mai atent însă, nu e un cerc perfect, ci un cerc vicios. Fiindcă e un cerc în care Dumnezeu nu mai are loc. Este un spațiu închis comuniunii cu Dumnezeu, de aceea fiecare dintre invitați se scuză: nu mai au timp pentru El. Toate ar fi într-adevăr frumoase dacă cercul s-ar închide în jurul banchetului lui Dumnezeu. La fel cum săptămâna noastră se închide cu duminica banchetului ceresc: asta dă sensul profund trudei noastre săptămânale.

Cel rău încearcă să ne îndepărteze de Dumnezeu, prin chiar darurile Sale. Isus ne avertizează. Și nu numai atât: din fericire pentru noi, duce războiul în locul nostru. Trebuie doar să mergem în spatele Lui, prin întortocheatele cărări ale junglei umane. Să călcăm pe urmele pașilor Săi pentru a fi feriți de capcane. Și vom fi în siguranță. Dacă în schimb, ne vom lăsa furați de peisaj, și îi vom spune lui Isus: “du-te înainte, fiindcă eu am găsit o cale mai ușoară, și un teren frumos…”, să nu ne mirăm... e un război în desfășurare!

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Sursa

De cât timp spui "Tatăl Nostru"?

 

De câte ori l-ai spus în viața ta, de câte ori îl repeți până când devine un obicei, un slogan steril, o rugăciune banală pe care în curând nu o vei mai suporta?

De câte ori ai spus "Vie împărăția Ta, Doamne vie împărăția Ta", și a venit împărăția Lui? Nu, deci nu mai spune "Tatăl Nostru". Și apoi fii puțin mai coerent: retrage-te din Biserică, aceste rugăciuni de sute de ori repetate nu servesc la nimic. Aceste rugăciuni ineficiente care nu  schimbă cu nimic realitatea noastră, lumea noastră, aceste rugăciuni universaliste care se mulțumesc să facă o sumbră constatare, se încheie cu un simplu "Doamne te rugăm", te rugăm pentru ca  împărăția Ta să vină, pentru ca lumea să se schimbe. Dar nimic nu se schimbă.

Este aici Împărăția lui Dumnezeu? Unde domnește Cristos, Cristos Regele, pe care-l  sărbătorim de atâtea ori, unde este împărăția Lui?

Este în Siria sau Africa centrală împărăția Sa? Este în criza care aruncă din ce în ce mai mulți oameni în stradă, împărăția Sa? Este în creșterea indiferenței față de cei săraci, față de vecinul meu, împărăția Sa? Este în Filipine împărăția Sa? Este în acești zeci de mii de copii uciși în pântecele mamei lor împărăția lui Dumnezeu? Unde este împărăția Lui?

Să recunoaștem realitatea, este un eșec evident, în toate acestea nu este El cel care domnește. A  pierdut regele tău de operetă, împăratul tău spânzurat pe cruce, trebuie recunoscut că este un altul care a câștigat. Privește-l pe crucea plină de sânge cum stă cu mâinile legate și tăcut de 2000 de ani. Regele tău este fără putere și drept dovadă avem în fiecare seară jurnalul de la ora 20:00.

Este un eșec împărăția Sa, o formă de pioșenie, ar trebui să nu se mai spună "Tatăl Nostru". Trebuie să ne oprim de a mai cere ca împărăția Lui  să vină pentru că nu vine și vom fi tratați de proști, visători, idealiști.

Dar, de fapt, ce face ca această rugăciune să fie considerată un eșec, ce împiedică venirea împărăției Lui? Tu și cu mine, noi suntem cei botezați și care repetăm Rugăciunea Domnului fără credință în Fiul.

Crezi că este aici Împărăția lui Dumnezeu? Că ar fi un fel de realitate care va coborî din cer cu toate pregătite, crezi că va trimite armatele de îngeri pentru a transforma pământul nostru în împărăția Lui? Chiar așa! Crezi că bătând din picior, defilând și strigând lozinci lucrurile se vor schimba, că împărăția lui Dumnezeu va veni.

Da, împărăția lui Dumnezeu vine și este deja, este acum și aici în mijlocul nostru.

Dar ce fel de împărăție? O împărăție în care nu vor mai fi alte arme decât cele ale lui Cristos, o împărăție în care nu va fi nici o altă lege decât cea a Evangheliei; Evanghelia care a modelat occidentul nostru de 2000 de ani, Evanghelia care poartă cele mai frumoase roade de cultură și civilizație. Această împărăție se instaurează în inima fiecărui sfânt, mai întâi vine în Biserica Lui, fiind loială Regelui său, "pentru că Biserica noastră este Biserica sfinților."

Dar cum? Cum vine  Împărăția lui Dumnezeu?  În trei etape :

În primul rând atunci când spui "Vie împărăția Ta", să spui "Doamne vino mai întâi și împărățește peste inima mea, peste viața mea." Accepți aceasta sau vei continua să repeți "Tatăl nostru", cu ideea că nu se schimbă nimic în viața ta?

Fii atent, dacă iei în serios această rugăciune, dacă-l inviți într-adevăr pe Cristos, se prea poate să vină cu un bici, la fel cum a fost intrarea în templul din Ierusalim și să alunge din inima ta, care este templul lui Dumnezeu, pe toți cei care domnesc acum și care o țin în dezordine, pe toți negustorii, pe toți hoții, pe toți cei care spurcă inima ta, o va curăți de tot ceea ce nu are ce să caute acolo.

Ai grijă, dacă-l inviți trebuie să accepți ca de acum înainte să te servești doar de armele lui Cristos: blândețea și iertarea, dăruirea de sine și adevărul.

Aceasta este doar prima convertire: Doamne vino să domnești peste inima mea. Cea de a doua convertire sau, mai degrabă, urmarea logică a acestei prime convertiri este: "Doamne vino să domnești peste viața mea, fă ca viața mea să fie evanghelică." "Vreau să domnești", aceasta înseamnă că vreau ca nimic din viața mea să nu-ți scape, nu este nimic pe care vreau să-l țin deoparte: Cristos vrea totul de la tine, nu este nici o zonă rezervată. Nu trebuie să existe nici un "Domamne sâmbătă seara când sunt în discotecă sau joi la serialul meu preferat, atunci să nu vii, atunci să nu mai domnești peste mine, deoarece acolo l-am lăsat pe X să stăpânească, să facă legea în viata mea. La fel,  în șmecherii sau într-o relație care nu este corectă, amintește-ți că l-ai lăsat să împărățească peste inima ta; l-ai acceptat pe Cristos care este adevărul să domnească și tocmai acolo în acea relație cu X ai mințit, l-ai mințit și te-ai mințit.

Doamne vino să domnești peste cuvintele mele, acțiunile mele, ochii mei, gesturile mele, vino să domnești peste studiile mele, viața familiei mele, angajamentele mele și nimic să nu-ți scape din viața mea.

Și mai există un al treilea pas, acesta vine la urmă, este vorba de împărăția socială a lui Cristos. Cristos vrea să domnească peste țara noastră, El vrea o transformare profundă a structurilor societății noastre. Știi, societatea aceasta pe care tu nu încetezi să o denunți atunci când ieși în stradă, atunci când manifești (și ai dreptate să faci acest lucru), această lume ce nu ne convine și  are prea multe lucruri ce trebuie schimbate. Dar această schimbare se va face doar dacă tu ești convertit, doar dacă tu te vei angaja cu fermitate în această lume. Nu se va schimba privid de departe, nu criticând-o într-un mod oarecum arogant, nu retrăgându-te într-un fel de turn de fildeș chiar și catolic fiind, ci suflecându-ți mânecile și punând mâna.

Iubirea care izvorăște de pe cruce nu va ajunge în lume, nu  va converti lumea, decât prin inima ta și mâinile tale pentru că Cristos nu are alte mâini decât pe ale tale, azi.

Alege regele tău, alege liderul tău, alege pe Cel care va reglementa și transforma viața ta și lumea în care trăiești.

Deci, trebuie să alegi un rege.

În seara aceasta poți repeta "Vie împărăția Ta". Vei spune probabil ca pentru prima dată, știind că acest cuvânt te angajază, știind că acest cuvânt poate schimba totul.
Vie împărăția Ta, spune-o cu credință.
Vie împărăția Ta, primește-o cu bucurie.
Vie împărăția Ta, vino și trăiește în mine.
Vie împărăția Ta, Cristoase fii regele meu.
Vie împărăția Ta Doamne.

Traducre: ACC

Sursa: pastoraleetudiantedetoulouse.fr