sâmbătă, 9 aprilie 2011

Nu te juca cu desenele tale... :)

Portretul viitorului român - Autor: Andreea Romanovschi

Dacă atitudinea tinerilor de astăzi nu se va schimba, peste 20 de ani, cetăţenii României vor fi mai puţin toleranţi şi mai slab informaţi. Tinerii din oraşele mari nu prea se mândresc cu faptul că sunt români. Situaţia este însă ceva mai bună în mediul rural, arată o cercetare recentă.

Peste jumătate dintre elevii de clasa a XII-a nu se simt mândri că sunt români, 54% consideră că a fi bun cetăţean înseamnă doar să respecţi legile şi 39% din tineri cred că o astfel de calitate nu are legătură cu implicarea socială sau politică. Sunt doar câteva dintre concluziile studiului „Implicarea civică şi politică a tinerilor", realizat de Fundaţia Soros România şi dat publicităţii săptămâna aceasta.

Trăsături principale

Pe baza cercetării, realizate în perioada 13-20 noiembrie 2010 pe un eşantion de 5.861 de elevi din 86 de şcoli din toate judeţele, din mediul urban şi rural, specialiştii de la Fundaţia Soros au încercat să schiţeze portretul viitorului cetăţean român. Potrivit lor, dacă elevii din prezent îşi vor păstra atitudinile formate acum, cetăţenii de peste 20 de ani nu vor fi cu mult diferiţi de cei din prezent.

- Se vor simţi mai puţin mândri că sunt cetăţeni români decât cei din prezent.

- Vor fi, în continuare, cetăţeni care declară că se simt ataşaţi de democraţie dar, în acelaşi timp, vor considera că alte forme de organizare a sistemului politic, precum un lider puternic, care nu-şi bate capul cu Parlamentul şi cu alegerile, sau un regim militar, ar putea fi soluţii bune pentru România.

- Vor respinge alte grupuri sociale, „diferite" după un criteriu sau altul: nu vor accepta persoanele cu alte preferinţe sexuale, vor respinge rromii, după cum vor respinge şi maghiarii, musulmanii sau evreii.

- Vor considera că statul ar trebui să fie puternic, să intervină în domeniul economic şi, mai cu seamă, să fie responsabil pentru bunăstarea fiecărui individ, în loc ca ei înşişi să-şi asigure propria situaţie financiară.

- Se vor declara nemulţumiţi de modul în care decurg lucrurile în România.

- Vor acorda o mare încredere Bisericii, dar într-o societate în care aproape nimeni nu are încredere în instituţiile unui stat democratic: partide, Parlament, Guvern sau preşedinţie.

Cetăţeanul bun, implicat social

Înaintarea în adolescenţă tinde să fie însoţită de îndepărtarea de imaginea unui „bun cetăţean" ca persoană orientată spre politic şi o apropiere de imaginea unui „bun cetăţean" ca persoană implicată social.

„La vârsta de doar 18 ani, aproape jumătate dintre români nu se simt ataşaţi de ideea de a fi român. Acest fapt ridică serioase semne de întrebare privind disponibilitatea acestora de a acţiona, ulterior, în concordanţă cu interesele comunităţii politice", afirmă autorii cercetării.

62% din elevii chestionaţi au declarat că se simt destul de mândri sau foarte mândri să fie cetăţeni ai României, în timp ce 38% nu se simt prea mândri sau deloc mândri.

„Dacă între elevii claselor a VIII-a şi cei ai claselor a IX-a nu există nicio diferenţă, proporţia elevilor care se simt mândri că sunt români scade de la 67%, în rândul elevilor din clasele VIII-IX, până la 54%, în rândul elevilor din ultimul an de liceu", se mai arată în studiu.Mândria de a fi român este mai pronunţată la sate, trei sferturi dintre elevii din mediul rural având acest sentiment. Proporţia scade în rândul elevilor din oraşele mici (cu mai puţin de 100.000 de locuitori) - 63%, fiind şi mai mică în cazul oraşelor mari (cu peste 100.000 de locuitori) - 57%.

Adulţii, mai ataşaţi de ţara lor

În comparaţie cu elevii, 86% din adulţi au afirmat că se simt destul de mândri sau foarte mândri ca cetăţeni ai României. De altfel, şi un studiu realizat la începutul acestui an de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie pe 1.036 de subiecţi cu vârste de 18 ani şi peste a arătat că 90% s-au declarat mândri că sunt români. 9% au afirmat că au fost, dar nu mai sunt. Ceilalţi au declarat fie că nu au fost niciodată, fie nu au răspuns. Totodată, 99% din adulţi consideră că un patriot trebuie să fie mândru de ţara sa, relevă studiul Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie.

Părerea Expertului:

Ovidiu Voicu, manager de programe Fundaţia Soros România

„Mai slab informaţi"

Lipsa sentimentului de mândrie de a fi român se asociază cu alte două percepţii ale tinerilor: nemulţumire şi neîncredere. Vorbim de nemulţumire faţă de cum funcţionează societatea şi instituţiile ei, şi de neîncredere generalizată în instituţii, organizaţii şi oameni. Pe fondul acestor sentimente dominante dispare cel de mândrie.

Căutând factorii care conduc la această situaţie, trebuie să ne uităm la sursele de informaţie ale tinerilor. Pentru a se informa despre politică (în sensul mai larg, de „cum merg treburile cetăţii"), adolescenţii folosesc în primul rând mass-media, iar în cazul acestei categorii, cu precădere televiziunea. Următoarea sursă ca importanţă este reprezentată de discuţiile interpersonale, în primul rând cu prietenii, şi apoi cu adulţii. Din aceste surse adolescenţii caută şi selectează o informaţie condensată. Pentru o informaţie mai sofisticată, principalele surse sunt cărţile şi profesorii de la şcoală, dar sunt mult mai puţini cei care chiar caută astfel de informaţie.

Rezultă de aici doi factori importanţi care influenţează percepţiile: expunerea la un mesaj mediatic preponderent negativ şi transmiterea prin relaţii interpersonale a unei stări generale de nemulţumire şi de neîncredere, prezentă în acest moment în România. Pentru că este vorba de tineri, totul ţine în foarte mare măsură de educaţie, înţeleasă atât ca educaţie informală în familie, cât şi ca educaţie formală la şcoală. Ei vin din familie cu un bagaj de informaţii mai degrabă negative şi cu o grilă simplificată (în sensul rău) de citire a informaţiilor pe care le primesc. Şcoala nu reuşeşte să le ofere abilităţile necesare pentru a se descurca într-un mediu suprasaturat în informaţie: gândire critică, informare din surse diferite, selecţie raţională, sinteză. De asemenea, şcoala nu este suficient de atractivă încât să devină un factor mai important de informare, dar aici vorbim de un război deja pierdut.

Concluziile sunt foarte îngrijorătoare din mai multe puncte de vedere. Vorbim de viitorii cetăţeni, pe care îi dorim mai activi, mai informaţi, mai deschişi, mai toleranţi decât cei de astăzi. Datele ne arată că, în fapt, ne îndreptăm în sens invers: sunt mai pasivi, mai intoleranţi, mai slab informaţi. Diferenţele pe clase sunt de asemenea un motiv de îngrijorare. Cu cât se apropie mai mult de momentul maturităţii, cu atât scade procentul celor care susţin comunitatea politică.

Sistemul de educaţie înclină balanţa

Profesorul de sociologie Alfred Bulai consideră că atitudinea tinerilor români este o expresie a dezorganizării prin care trece societatea românească. „E un gen de modă, la noi, să te mândreşti cu o atitudine antiromânească. Este o chestiune generală, întâlnită şi la persoanele cu studii medii, dar şi la cele cu studii superioare, care reacţionează virulent din cauză că simt că nu pot influenţa ce se întâmplă în România, care se confruntă cu o criză morală şi cu o criză a normelor", explică sociologul.

„Pe de altă parte, mulţi au această atitudine la nivel declarativ, chiar dacă nu cred în ea", afirmă profesorul de sociologie. Din punctul său de vedere, reacţia tinerilor nu este surprinzătoare, dar este, într-o anumită măsură, îngrijorătoare. „Nu e totuşi un capăt de ţară, deoarece orice societate se echilibrează în timp", este de părere Alfred Bulai.

Pentru ca atitudinea tinerilor să se schimbe, trebuie lucrat pe două paliere, mai afirmă sociologul. „În primul rând, este vorba de sistemul de educaţie, pentru că, în prezent, şcoala este în derivă şi nu le mai oferă tinerilor valori, puncte de reper. În al doilea rând, autorităţile ar trebui să ia în calcul această dimensiune şi să promoveze dezbaterea, care, la noi, nu există, din păcate", adaugă sociologul Alfred Bulai.

Fără baze solide

La rândul său, Ovidiu Voicu, manager de programe de la Fundaţia Soros România, consideră că, pentru ca situaţia să se schimbe „pe de o parte, trebuie să ne responsabilizăm noi înşine, iar pe de altă parte să îmbunătăţim educaţia în şcolile publice". Potrivit lui, educaţia civică trebuie reaşezată pe temelii mai bune.

„În structura actuală, cultura civică este prinsă între disciplinele obligatorii doar la clasele a VII-a şi a VIII-a. La liceu sunt doar discipline conexe facultative (ştiinţe sociale), frecventate de sub 10% din elevi. În aceste condiţii, nu e de mirare că tinerii se distanţează de corpul civic pe masură ce se apropie de maturitate", conchide Ovidiu Voicu.

"E un gen de modă, la noi, să te mândreşti cu o atitudine antiromânească."

Alfred Bulai

sociolog


Sursa: http://www.adevarul.ro/societate/viata/Portretul_viitorului_roman_0_458354744.html

De 3 X femeie, numai crestina nu

E greu sa scrii nefavorabil despre o persoana atat de iubita si apreciata cum este vedeta postului Acasa TV, Mihaela Tatu. Este volubila, deschisa, optimista, increzatoare, mereu cu zambetul pe buze. Dumneaei doreste din tot sufletul sa destupe mintile femeilor, mai ales ale celor trecute de prima tinerete, apoi sa le scoata din starea de blazare in care multe se complac. La prima vedere totul pare in regula. Insa nu-i deloc in regula, este deci cazul sa marturisim ca de vom tacea, vor striga pietrele.

Emisiunea capata din cand in cand amprenta sexuala.

Insa, ca teolog ortodox si tata crestin sustin ca modul in care doamna Mihaela Tatu incearca, impreuna cu invitatii sai, sa faca educatie sexuala telespectatorilor este cu totul strain de duhul Bisericii. Mai mult chiar, pune in pericol mantuirea pe care Hristos i-o promite omului si pentru care El s-a jertfit.

Mihaela Tatu si unii dintre invitati propovaduiesc cu patos experientele sexuale premaritale, normalitatea masturbarii, sexul oral si anal... explicand cat sunt de firesti. "Nu decazi moral" spune dumneaei cu un ton firesc greu de inchipuit, "perversiune e doar atunci cand apare constrangerea" sau "in iubire nu exista perversiune, totul e permis daca ambii sunt de acord".

In situatia aceasta te intrebi, pe buna dreptate, ce explicatii sa dai fanilor emisiunii in favoarea ideilor de moralitate, a caror interpretare, vedem bine, este din ce in ce mai laxa in zilele noastre? Cum sa lupti cu ofertele acestei lumi care nu le refuza nimic si ce limbaj sa folosesti pentru a te face ascultat?

Ideea este ca nu poti sa-i interzici omului orice placere fara sa-i oferi ceva concret in schimb. Din pacate, in vremurile noastre nu exista prea multe modele morale care sa impuna si sa justifice prin viata lor alegerea unei cai de renuntari, cand viata este tot mai grea si oricum nu prea ai multe satisfactii, iar vechea zicala "sa faci ce zice popa, nu ce face popa"[81] este mai mult decat desueta.

Cu sexul oral sau alte practici perverse e ca si cu sexul premarital. Pentru cine e pro, e aproape inutil sa-ti pierzi timpul explicandu-i de ce nu e bine. Am spus aproape inutil, nu inutil... Va intelege cand va vorbi Insusi Hristos in inima sa. Azi traim in lumea lui "ce-mi place, aia-i bine pentru mine". Multi considera ca actele de perversiune isi pierd acest statut daca sunt practicate de majoritatea oamenilor (vezi cazul doamnei Mihaela Tatu). Cei mai multi, cand accepta si fac cu placere o perversiune, afirma ca... nu mai este perversiune decat pentru cei ce nu o fac. Fals, pentru ca daca vrei sa spui intunericului lumina n-ai decat, dar tot intuneric ramane.

E de notorietate intamplarea urmatoare. Un binecunoscut coleg de Trust a fost oprit de o vecina in varsta, care i s-a plans ca doamna Tatu face in emisiunile ei apologia sexului oral. "Am si eu o nepoata care se uita la televizor si aude asa ceva, a zis femeia, e frumos sa se spuna asemenea lucruri, domnule X?" La care domnul X, armonizand parca politica postului cu a sa opinie personala, i-a raspuns: "Nu stiu daca e frumos, da-i tare placut".

Din pacate sunt si unii absolventi de teologie care au pareri extrem de pozitive in privinta asta.

O buna cunostinta de-a mea considera ca sexul oral e o frauda sexuala si o deturnare de sens, un act fara finalitate, anticreationist, de inchidere in sine si nu de deschidere catre celalalt, si care alaturi de homosexualitate, masturbare, fetisism si alte comportamente pervertite nu mai sunt devieri de la normal pentru multi dintre contemporanii nostri, ci o alegere personala.

Spunea doamna Tatu ca in iubire nu este perversiune... Dar oare mai poate fi vorba de iubire? Aceste comportamente sexuale deviante fiind pacate (patimi), este exclusa iubirea, care e de sorginte divina. In pacat gasim pofta, iar Martin Buber afirma: "iubirea exclude pofta; in pofta te gusti pe tine, in iubire te daruiesti celuilalt"[82]. Omul impatimit nu se poate darui. El cauta implinirea placerilor lui in altul. De asemenea, Sfantul Ioan Gura de Aur considera curatia absolut inseparabila de iubire. Deci, cum am putea considera necuratia avand vreo legatura cu iubirea?

Indeobste, Imnul iubirii de la I Corinteni 13 este cunoscut de cei ce au bunul obicei de a citi Sfanta Scriptura. Acolo Sfantul Apostol Pavel afirma: Dragostea... nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar (I Corinteni 13, 6). Dragostea nu poate fi in inversunare cu adevarul, ci se odihneste, se salasluieste in el; iar adevarul este Hristos[83] si esti in iubire cand implinesti poruncile Lui, cand esti in afara Lui nu iubesti cu adevarat[84]... De aceea Fericitul Augustin spune o vorba al carui inteles a fost schimonosit de inteleptii lumii acesteia: "Iubeste si fa ce vrei!". Fericitul Augustin nu ne indemna la destrabalarea de care el insusi a fugit, ci spune in esenta ca atunci cand iubesti, chiar poti face ce vrei, caci nu mai poti alege decat binele, virtutea, viata in Hristos. Sfantul Pavel spunea de altfel ca iubirea este implinirea legii (Romani 13, 10).

E bine ca tot ceea ce vine in contact cu noi, orice parere, conceptie, idee de progres modern sa o trecem prin sita adevarului. As putea spune ca unii asculta de Hristos, de invatatura Bisericii celei dreptmaritoare, de bunul-simt, iar altii asculta sfaturile... Mihaelei Tatu si a unor invitati sexperti.

Numai ca Sfantul Pavel ne lamureste, ca si pe romani odinioara: Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi, sunteti robi aceluia caruia va supuneti: fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate? (Romani 6, 16).

Exista o frumoasa pilda despre valoarea femeii, pe care am auzit-o prima oara din gura batranului parinte Serafim Man de la Rohia, duhovnicul lui Nicolae Steinhardt. Un tanar ii spune unui cuvios parinte, unchi de-al sau, ca s-a insurat, ca a luat fata bogata, ca e frumoasa, gospodina, licentiata, ca e din neam bun si ca e directoare la o scoala. In acest timp, parintele scria pe o hartie cate un zero dupa fiecare calitate. Nepotul continua si spuse ca este si buna credincioasa, moment in care calugarul pune inaintea celor sase zerouri cifra unu. Astfel, cele scrise pe hartie s-au transformat din nimic intr-un milion. Credinciosia femeii a dat valoare tuturor celorlalte calitati!

Din nefericire, femeia in viziunea Mihaelei Tatu trebuie sa fie "de 3X femeie" (mama, sotie, femeie cu cariera), numai buna crestina nu.

Femeie crestina, mai multa demnitate!


[81] Sintagma isi are originea in cuvantul Mantuitorului: Atunci a vorbit Iisus multimilor si ucenicilor Sai, zicand: Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise; Deci toate cate va vor zice voua, faceti-le si paziti-le; dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic dar nu fac (Matei 23, 1-3). Insa asocierea intre farisei si preotii Bisericii este fortata si blasfemiatoare. Personal gasesc folosirea acestei sintagme o palma data Bisericii si preotilor ei vrednici ce slujesc cu dragoste lui Dumnezeu si oamenilor.

[82] Martin Buber, apud Georges Habra, Iubire si senzualitate, Editura Anastasia, 1994, p. IV.

[83] Cf. Ioan 14, 6.

[84] Consider ca ateii pot iubi si ei sincer, dezinteresat, insa cu o iubire fireasca sadita de Insusi Dumnezeu in firea omului, ca nazuinta spre tot ce este bun si frumos sau vrednic de dorit. "Crestinul insa, pentru mantuirea sa, are neaparata trebuinta de dragoste care sa lucreze cu putere de sus, adica de dragostea suprafireasca, de dragostea crestina sau de dragostea ca virtute teologica" (Invatatura de credinta crestina ortodoxa, E.I.B.M.B.O.R., 1992, p. 321).

Sursa: http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=1&cap=10

Cuvântul sculptează!

9 Aprilie – Helicopter

Un ţăran a fost invitat să facă o plimbare cu helicopterul. Era o zi călduroasă de vară. După ce au zburat un timp, la un moment dat călătorul invitat exclamă:

-«Uite cât de blegi sunt inginerii ăştia: la căldura care este aici, înăuntru, ei pun ventilatorul afară!»

„Ventilatorul” înăuntru ar fi fost foarte plăcut în aceste circumstanţe. Însă helicopterul nu s-ar fi ridicat de la sol.

Este foarte uşor, şi foarte frecvent, să confunzi ceea ce este agreabil cu ceea ce este bun şi sunt multe situaţiile în care nu coincid.

Pentru a descoperi dacă o acţiune sau un lucru sunt agreabile este de ajuns impresia de moment. Pentru a şti dacă sunt bune sau rele, aproape întotdeauna trebuie să le priveşti de la distanţă. Ceea ce astăzi este agreabil, mâine poate fi dezastruos.

Este uşor, însă nu este o afacere să te laşi înşelat.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro