joi, 24 octombrie 2013

Împreună până la moarte


            Mi-a fost dat să am un prieten care avea un amic adevărat deși nu era om.
            Acest prieten al meu ,Paul, era alpinist și în timpul lui liber, colind munții din apropiere, luând notițe, afundându-se în diverse peșteri și chiar ocupându-se de amenajarea lor profesionistă pentru a fi accesibilă vizitatorilor. Ce este comun acestora este faptul că era mereu însoțit de Victor, câinele lui care era antrenat special pentru a căuta persoane pierdute, așa că pe lângă job-ul lui de fiecare zi, uneori era solicitat în acțiuni de căutare a persoanelor rătăcite prin munți sau păduri ori date dispărute. Victor avea un miros foarte fin și nu de puține ori a reușit să-i găsească pe cei pentru care parcă nu mai exista nici o șansă.
            Dar din păcate ceea ce este greu l-a ajuns și pe Paul.
            Era în munți și căuta un grup de turiști rătăcit de câteva zile. Aproape toți s-au întors acasă dar el și Victor nu au renunțat. Și-a aprins lanterna frontală și s-a înfundat în bezna munților. Știm cât de imprevizibilă este vremea la munte așa că s-a pornit o furtună grea. El nu a renunțat, cu atât mai mult că știa că dacă îi este greu lui cu atât mai greu le va fi turiștilor. Ajuns la intrarea unei peșteri a înaintat, era una nouă, necunoscută de el (azi îi poartă numele) și nu era prea adâncă dar ce era în interior nu se aștepta să găsească. Acolo a dat de un urs brun de câteva sute de kilograme care s-a năpustit asupra lui. A scăpat de primul său atac ca prin minune fiindcă Victor l-a atacat. Dar Paul, în loc să-și salveze viața, a luat o bucată de lemn și s-a năpustit asupra fiarei pentru a-și salva amicul. Amândoi au fost grav răniți dar nu au renunțat unul la altul, chiar au continuat să-i caute pe turiști și i-au găsit nu departe de peșteră; își făcuseră acolo un adăpost și erau foarte neliniștiți. Cu ajutorul telefonului mobil i-a putut direcționa pe salvatori spre ei dar părea că totul e prea târziu pentru el. O hemoragie internă i-a luat mult din energie. Din păcate, în drum spre spital, deși a vorbit continuu cu salvatorii lui, povestindu-le ce s-a întâmplat, și-a pierdut cunoștința și inima i s-a oprit de câteva ori. A decedat în sala de operație cu doctorii văzându-se neputincioși în jurul lui.
            Victor, la câțiva km depărtare, închis într-un adăpost pentru câini, lătra și își chema stăpânul.
           La câteva zile a fost luat din adăpost de familia lui Paul. Dus la mormântul lui, Victor nu a mai vrut să plece de acolo așa că familia a continuat să-i ducă mâncare chiar la cimitir, deși nu vroia nici să se atingă de ea. În nopțile reci și lungi se putea auzi cântul de jale al câinelui până când acesta s-a auzit tot mai stins... 

COSMOTE Romania revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre oferta găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.

Cine turtește nervii risipește și natura ocrotește!


Trăim într-o eră a munților de gunoaie fiindcă am devenit consumiști. Și pentru că poftele noastre au crescut, și dorința de curățenie s-a arătat la orizont.
Noi românii, din păcate, nu ne putem lăuda că suntem un popor strângăreț din fire care să lase în urmă curat ca unele popoare de pe mapamond, dar totuși, ca să ne încurajăm puțin, în ultimii ani s-a văzut o dorință de reabilitare.
În acest sens s-au pornit în țară diverse campanii, iar acum cei de la ecorom ambalaje S.A, doresc să ne sensibilizeze pentru a fi mai responsabili cu mediul ce ne înconjoară, respectiv să colectăm deșeurile în mod selectiv. De ce așa și nu altfel? Pentru că în acest mod vor fi mai ușor de sortat, nu va fi nevoie de prea mult timp pentru a le pune în containerele potrivite de la Ecorom (galben – plastic şi metal, verde – sticlă, albastru – hârtie) pentru a le împacheta și trimite la reciclare. Ei ne propun și să le strivim ca astfel să încapă mai multe deșeuri în containerele special amenajate în acest sens pentru ca mașinile ce preiau deșeurile să facă mai puține drumuri spre a le aduna. Trebuie să ne gândim că mai avem destul de puțin petrol pe Terra...
Apoi, învățăm de la cei de pe colecteazaselectiv.ro următoarele: „E științific demonstrat că te simți mai bine dacă dai afară răul din tine, aşa că nu te abține și varsă-ți nervii pe ambalajele reciclabile! Te destresezi și totodată faci un bine reciclând!” Deci să ne punem pe turtit :)! (Vezi și aici)

V-aţi întrebat în cât timp se biodegradează deşeurile?, iată aici o listă (după Cătălin):
Deşeu de hârtie: 3 luni;
Ziare: 3 – 12 luni;
Chibrituri: 6 luni;
Filtru de ţigare: 1 – 2 ani;
Guma de mestecat: 5 ani;
Cutii de Aluminiu: 10 – 100 ani;
Sticle din plastic: 100 – 1000 ani;
Pungi din plastic: 100 – 1000 de ani;
Cărţi de credit: 1000 ani;
Recipiente din sticlă: 4000 ani.

Dacă le-am turti uite ce s-ar ivi:
- 4 PET-uri pliate = 1 PET nepliat
- 10 doze presate = 1 doză nepresata
- 3-50 cutii de carton pliate = 1 cutie nepliată

Informează-te pentru a deveni conștienți de lumea în care trăim acesând site-ul http://www.colecteazaselectiv.ro/reciclare-pentru-destresare/index.html

Îl provoc pe bloggerul Chinezu (că de mult așteptam un astfel de moment) să fie creativ. Știu că este inventiv din fiere așa că aș vrea să-l văd cum inventează un mecanism de turtit sticle din plastic sau pet-uri. Și îți voi da câteva indicii (să nu zici că sunt rău! sic): va arăta ca un fel de ghilotină, dar în loc de cuțit va avea un ciocan sau nicovală, grea cât să zdrobească o piatră (sau piciorul ăluia de te enervează. Glumesc evident, nu mă lua în serios!) pe un mecansm cu scripete (să poți ridica ușor greutatea) și apoi un buton (cum vrei tu!) care să pună în mișcare tărășenia care ne va turti dușmanul (care ne ucide zi de zi poluându-ne)! Ce zici, încerci?!?

Și voi, dragi cititori, sunteți invitați să turtiți ambalajele pentru a reduce volumul acestora ca astfel să fie mai ușor de colectat.

Mai jos un spot hazliu! ;)


 

Cine turtește nervii risipește și natura ocrotește!




Adormeam cu radioul în brațe...


Radioul... cum m-aș putea despărți de el?!? Nu pot, este un drog.

Astăzi, chiar dacă nu mai am „echipamentul” acela mare din copilărie după mine, am un telefon destul de performant pentru a asculta radio oriunde, oricând. Asta îmi animă viața.
Este adevărat că prefer să ascult mai mult muzică classică (am devenit cult, cică!), dar nu le omit nici pe celelalte. Dacă pică și mă simt OK, le ascult. Mai ales când merg cu autobuzul sau cu alt mijloc de transport în comun, nu îi pot cere șoferului să schimbe canalul.

Acum un scurt istoric al radioului... personal.
De când eram cam cât un purece (exagerez, v-ați prins!), ascultam radioul. Aveam un aparat cam cât mine și totuși nu mă puteam despărți de el. Apoi, când am mai crescut și am devenit vajnic adolescent al patriei, ascultam radioul și cu mai mult patos, îl auzeam seară de seară pe unchiul meu Adrian și pe un alt coleg de al lui care făceau ca undele radio nu să vibreze ci să ia foc. Aveau o emisiune nerecomandată celor de vârsta mea, dar cine îmi putea interzice?! Încă nu ne ajunseră vremurile cu buline... Erau comici, interesanți, inventivi. Dădeau nopții lumina de care avea nevoie...
Deci aproape seară de seară ascultam radioul local pentru emisiunile sale interesante, pentru concursuri (sunam nebunește. În paranteză fie spus, aveau un concurs la care, dacă câștigai, aveai asigurat miculdejun în oraș. Așa că aproape în fiecare dimineață sunam cu fratele meu la acest concurs și... mâncam în oraș.). Mai dădeam dedicații, mai intram în direct pentru a dezbate anumite subiecte. Și ascultam... Mai era o emisiune super, Dosarele cunoașterii a lui Dan Banu care mă adâncea în misterele Terrei și asta îmi plăcea la nebunie. Chiar și astăzi am rămas virusat de astfel de descoperiri.
Când eram cam de 13-14 ani, am ajuns să am și eu propria emisiune radiofonică la Radio 1 Blaj. Nu era nu știu ce mare filozofie, dar o aveam. Așadar, în fiecare duminică de la 14, aveam emisiunea mea de recitat poezii și povestioare pentru fiecare, compuse chiar de mine. Am avut vreo 10, dacă nu mai bine, până într-o duminică când am stricat un microfon. Asta a fost moartea emisiunii mele...
Mai curând, la același post de radio, Radio Blaj (fără 1...), am avut o altă emisiune „Te satut din inimă Mică Romă” și le puteți asculta, dacă vreți, în josul acestei pagini. Audiție plăcută!

Acum de ce atâta cuvântare?
Uite pentru că, un domn: Mircea Hodârnău, care își merită toate laudele, a reușit să coordoneze o carte: „Mediasul radiofonic 1950-2013” ce își va avea bine-meritata lansare în lumea întreagă pe data de 26 oct. a.c., la Casa Gazelor Naturale din Mediaș începând cu ora 12. Volumul a apărut în colecția BIBLIOTECA MVSEI MEDIENSIS a Muzeului Municipal Mediaș și a fost editat împreună cu Direcția Municipală pentru Cultură, Sport, Turism și Tineret Mediaș, Asociatia Culturală „Mediașul Nostru” și Ippon Med (vezi aici).