Gratuit ebook : Patru decenii in serviciul Casei Regale a Romaniei

Daca tot e duminica si multi dintre voi sunteti pe acasa si poate nu aveti ce face, m-am gandit sa va anunt despre un nou ebook gratuit : Patru decenii in serviciul Casei Regale a Romaniei. Memorii 1898 – 1940. de Eugeniu Arthur Bruhman.
545 de pagini care cuprinde patru decenii a Casei regale a Romaniei, sub trei suverani : Carol I , Ferdinand I si Carol al II-lea.
O puteti descarca gratuit de aici. Mai jos aveti coperta cartii :

 

Sursa

A fost descoperit un cod genetic secret în ADN

Descoperirea majoră a unui cod genetic secret al ADN-ului, pe lângă cel despre care se cunoștea că este implicat în producerea proteinelor, ar putea contribui la revoluționarea științei medicale, sugerează cercetătorii de la Universitatea din Washington, potrivit unui comunicat publicat pe site-ul instituției.

„Timp de peste 40 de ani am presupus că modificările ADN care influențează codul genetic au impact doar asupra modului în care sunt produse proteinele. Acum știm că aceste presupuneri de bază legate de descifrarea genomului uman au pierdut din vedere jumătate din imagine", a declarat dr. John Stamatoyannopoulos, cel care a făcut descoperirea.

Pentru că era înscris deasupra codului genetic descifrat anterior, codul secret recent descoperit a fost mult mai dificil de observat. Acesta din urmă este implicat în procesul de transmitere către celule a instrucțiunilor legate de controlarea genelor. Noua descoperire este extrem de importantă deoarece ea schimbă modul în care, până în prezent, experții din medicină descifrau instrucțiunile din ADN și interpretau genomul pacienților. Astfel, sunt deschise noi perspective privind atât procesul de diagnosticare, cât și tratamentul bolnavilor.

„Codul genetic poate scrie, simultan, două tipuri de informații, iar asta înseamnă că multe schimbări de ADN care par că modifică secvențele proteinelor ar putea, de fapt, cauza boala prin alterarea programelor de control al genelor", punctează dr. Stamatoyannopoulos.

Codul genetic, descifrat anterior, în anii 1960, este alcătuit din 64 de codoni, însă, potrivit noului studiu, unii dintre aceștia au o dublă acțiune. Pe de-o parte ei sunt implicați în secvența proteinelor, iar pe de altă parte ei contribuie la controlarea genelor. Codonii cu dublă funcție au fost denumiți duoni („duons").

Descoperirile au fost publicate în jurnalul de specialitate Science. 

Sursa

Cum ajung în farfuria noastră substanțe poluante

Deși consumul de produse din pește aduce beneficii pentru organism, efectele nocive ale poluării marine produse prin deșertarea majoră de reziduuri din plastic în apele oceanelor îmbolnăvesc și contaminează organismele din habitat, lucru care poate periclita, mai departe, sănătatea viețuitoarelor care se hrănesc cu acestea, inclusiv a oamenilor, sugerează un studiu publicat în Nature, Scientific Reports.

„Oceanul este, de fapt, un vas de toaletă pentru toate substanțele noastre chimice poluante și pentru deșeuri în general. În cele din urmă vom începe să vedem cum această contaminare avansează în lanțul trofic, în organismele marine și în fauna sălbatică", a declarat autoarea cercetării, Chelsea Rochman, de la Universitatea din California, Davis, citează NPR.

În cadrul studiului, experții au lucrat cu trei grupe de pești din aceeași specie, medaka. Timp de două luni, o parte din pești au primit hrană normală, fără conținut de plastic, un alt grup a primit mâncare care conținea un procent de 10% plastic tratat astfel încât să nu mai conțină poluanți, iar ultimul grup de pești a primit hrană cu 10% conținut de plastic normal. În cazul ultimelor două grupe de pești, alimentele au fost extrase din regiunea San Diego Bay.

Analizele au arătat un nivel crescut de substanțe poluante organice în cazul peștilor cărora li s-a administrat hrană cu conținut de plastic. „Aici am arătat că peștii expuși unui amestec de polietilenă cu poluanți chimici, absorbiți de mediul marin, acumulează acești poluanți chimici și suferă toxicitate hepatică și patologică", scriu cercetătorii. Efectele nocive ale consumului de hrană poluată au fost înregistrate chiar și în cazul peștilor care au urmat un regim alimentar cu plastic tratat, însă la un nivel semnificativ mai mic. Mai mult, expunerea la substanțele toxice din plastic ar putea fi răspândită mai departe, la alte specii de animale sălbatice, însă fenomenul necesită cercetări ulterioare.

„Am descoperit că plasticul interacționează cu sucurile gastrice din stomacul peștilor, substanțele chimice se desprind din plastic și sunt transferate în fluxul sangvin sau în țesut", a declarat Rochman pentru NPR.

Potrivit raportului What a Waste, publicat de Banca Mondială în 2012, aproximativ 1,3 miliarde de tone de deșeuri solide sunt produse în fiecare an la nivel global. Dintre acestea, 10 procente reprezintă deșeuri din plastic. Până în 2025, cantitatea de gunoi solid produs în lume va crește până la 2,2 miliarde de tone.

Sursa

Maistoraşul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu

Am mai scris cândva despre Aurel Vlaicu. Adunasem în acel text, pe care îl găsiți aici, în capitolul dedicat fratelui meu. Acolo, cu o oarecare stânjeneală, încercam să povestesc despre toată pasiunea mea pentru el. Pentru mine, Vlaicu este mai mult decât un personaj istoric așezat cuminte în paginile cărților de istorie: Vlaicu mi-a fost, cumva, ca un frate mai mare. Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la ultimul zbor al său și am avut marea bucurie (era mai mult decât banala bucurie omenească) să descopăr, în arhiva digitală a Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj, colecții de reviste în care am găsit articole emoționante despre Vlaicu.

În lumea aceasta a Internetului este trist când constați că, dacă vrei să cauți documente originale despre marile personalități ale țării noastre, dai de un mare gol. Nimeni nu a avut răbdarea să creeze arhive digitale, care să poată fi consultate gratuiet, de către oricine. Cred că asta este o mare problemă, alături de multe altele, pentru România. În ceea ce privește căutările mele, am avut marea surpriză, și marea bucurie, să identific cel puțin două excepții notabile. Pe site-ul Bibliotecii Academiei Române am descoperit un depozit digital în care s-au adunat documente privitoare la Traian Vuia. O găsiți aici. Sunt acolo planuri ale aparatelor de zbor, scrisori ale lui Vuia (din care puteți afla direct de la sursă viziunea aeronautică a marelui inginer român), memoriul lui Vuia către Academia Franceză și multe alte lucruri interesante. Nu este o arhivă completă, nu sunt acolo chiar toate documentele contemporane referitoare la Vuia, dar avem de-a face cu o inițiativă mai mult decât lăudabilă.

Cea de-a doua excepție este arhiva digitală a Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj. Am ajuns acolo aproape din întâmplare. Aveam nevoie de texte referitoare la Aurel Vlaicu, care să fi fost scrise în timpul vieții marelui pioner al aviației. Știți? Sunt sătul de textele ca de manual prin care este prezentat Aurel Vlaicu. El a fost nu numai un geniu al aviației, el avea darul de a însufleți mulțimile.

Așa am ajuns să descopăr o colecție de reviste vechi, de la începutul secolului trecut, în format pdf, la biblioteca clujeană. O adevărată comoară. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Am să încerc să vă demonstrez asta.

Să începem cu Victor Ion Popa. În revista Gând Românesc, nr. 5-12 din 1938, el își amintește despre spectacolul aerian oferit de Vlaicu pe Câmpia Libertății de la Blaj, pe 29 august 1911. La zborul lui Vlaicu au asistat peste 30.000 de spectatori. Printre aceștia se afla și I.L. Caragiale. Marele scriitor s-a urcat în avionul lui Vlaicu (era avionul Vlaicu II) și… dar să vedem cum descrie scena Victor Ion Popa (am păstrat ortografia vremii):

”A venit şi Carageale cu tot stolul de scriitori după dânsul. Dar, spre deosebire de ceilalţi, el n’a întrebat nimic. O jumătate de ceas a stat proptit de un stâlp al şandramalei, privind ca în gol libelula uriaşă, care întindea spre cer aripi de pânză şi gât de oţel.
— Nu vrei s’o vezi mai de aproape, Nene Iancule?, întreabă Petre Liciu.
— O văd”, a răspuns scriitorul.
— …să-ţi dea Vlaicu explicaţii…”
Dar Carageale a scuturat din cap :
— Asta trece dincolo de explicaţii…”

În cele din urmă, Caragiale se urcă în avion:

”În liniştea care s’a prăvălit de-odată, fără să priceapă careva de ce, Carageale îşi face cruce, apoi încalecă bordul carlingei, intră în ea, se aşează tăcut pe scaunul mic. Şi-a adunat braţele, petrecându-le pe mijloc, a răzămat capul de stâlpişorul care-i la spate, iar ochii i-a închis. Faţa i s’a întins şi e transfigurat. Ai zice că visează… Dar ce mai poate visa bătrânul acesta de şaizeci de ani în născocirea cea cu jumătate de veac mai tânără ca dânsul? E mişcător. Tăcerea de adineauri a ajuns acum asemenea încremenire, de auzi până şi lunecarea adierii de vânt pe creasta coperişului.
—Spune să mă împingă vre-o câţiv paşi înainte, zice Carageale.
Şi iarăşi închide ochii, să soarbă cu toată fiinţa, închipuitul zbor de patru metri. Când l-au adus la loc, deschide ochii, se dă jos din carlingă şi scoate pălăria din cap. Apoi îşi face cruce şi sărută lemnul rece ca pe scoarţa unei Evanghelii…”

Iar când Vlaicu încremenea mulțimea adunată pe Câmpia Libertății de la Blaj:

” Lui Carageale îi tremură gura şi plânge. De sub ochelari şuruesc pe lungul obrazului şi picură adunate pe sub bărbie, lacrimi una câte una, repezi, tot mai repezi.
— Ce s’a întâmplat, nene Iancule?
Carageale se reazimă atunci de el, apucându-l tare de braţ şi îl zgudue:
— Măă… Petrache, mă, ăsta moare, măă…
— Doamne fereşte!, face mustrător şi scurt actorul. Cum îţi veni să spui aşa, nene Iancule?
— Pentrucă simţesc eu că trebue să moară… Şi are să moară curând, ascultă-mă pe mine, Petrache… Dacă păcătoasa asta de naţie a fost în stare să dea asemenea om, apoi nu l-a dat ca să huzurească el, nefericitul. Nu! L-a dat ca să pue glorie pe numele de român. Iar gloria asta, Petrache, se plăteşte scump şi se plăteşte repede…
Întinde mâna şi arată urma ciudată a maşinei plutitoare:
— Uită-te şi tu. Acum nu se mai vede ce-i. Nu se mai vede om, nu se mai vede aeroplan. Cruce pe cer, Petrache, atâta tot… Ţine minte ce-ţi spun : Cruce pe cer!”

Nu cred că aș fi putut scrie vreodată așa despre Vlaicu. Eu doar mi l-am imaginat. Abia învățam să citesc și zburam alături de el atunci când mă pierdeam prin articolele de revistă și broșurile care îi erau dedicate. Sper că mă înțelegeți acum. Pentru a îl înțelege pe Vlaicu am nevoie de descriirile contemporanilor lui. Să vedem acum cum a decurs întâlnirea între Caragiale și Vlaicu:

”S’a ridicat în picioare când s’a apropiat Carageale şi a rămas nemişcat. Nenea Iancu i s’a oprit la doi paşi în faţă şi s’a uitat lung la el, în ochii lui, pe fruntea lui. Apoi, după ce l-a măsurat prelung în tăcere grea, a dat din cap încet şi a şoptit:
— Mă.. Eşti cel mai mare geniu pe care l-a născut naţia asta. Dumnezeu a luat un boţ de lut a suflat în el şi i-a poruncit: Fii om. Dar tu i-ai mai lipsit o bucată de- fier, i-ai dat o sfârlă şi i-ai zis: Fii pasăre… . Şti tu ce-i asta? Nu ştii. Bine că nu ştii. Dar eu sunt aşa de bătrân că trebue să ştiu. Şi mă înspăimânt… Asta-i a opta zi din facerea lumii… Iar pe aceea n’o mai face Dumnezeu. O faci tu, care eşti ucenicul lui… Maistoraşul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu… Frumos nume ai!…”

Vlaicu, omul simplu, încăpăținatul timid, visătorul calculat, participând la facerea lumii… nimic nu poate fi mai sublim, mai concis și mai adevărat.

Iată cum ni-l descrie Goga, în Țara noastră, din 9 septembrie 1923 (în continuare, voi păstra ortografia originală a textului):

”Fire de artist, Vlaicu a fost un temperament pasionat. Tot ce făcea pornea din convingerea şi devotamentul unui suflet cu alvia adâncă. Munca lui era determinată de-o necesitate organică şi n’avea nici o legătură cu micile trebuinţi ale vieţii lui de toate zilele. Niciodată nu s’a gândit la o sli’jbă, la o leafă. Nu cunoştea nici banul, nici mijloacele unui traiu bun. Mergea înainte stăpânit de nevroză, cu mintea chinuită de neastâmpărul creaţiunii. Impulsurile lui veneau din adâncimi mari, de dincolo de limitele raţiunii. Veşnic frământat de-un gând nou, nu cunoştea odihna. Deprins în timpul din urmă cu călătoriile Iui aeriane, îl chema tot mai des dorul să se avânte în spaţiu. Ii trebuia lărgime de orizont, viteză vertiginoasă, distanţă. Când n’avea aeroplanul, se urca în automobil şi se îmbăta de ritmul roţilor sprintene. În zadar îi spuneau doctorii să se lase de pilotaj, să facă o cură la Căciulata şi să se păzească cu defectul lui de inimă… Nu-i băga în seamă… Odată căzuse bolnav de rinichi şi zăcea de vre-o două luni şi
jumătate. Palid, slab, cu buzele arse de friguri, sta între perini. Cu capul întors spre fereastră căuta din ochi un petec de cer albastru:
— Ce moarte stupidă ar fi să mor în pat!”

Iată-l și pe Nicolae Iorga care, în Românul din 31 august 1914, la un an după moartea lui Vlaicu scria:

”Un om nu valorează atâta prin ceea ce face însuşi, ci prin ceea ce se face prin mijlocul lui. Mulţimile recunosc totdeauna pe acela care le reprezintă: îl Iubesc mult cât e viu şi după moarte îl plâng mult. Şi omul însuşi se simte mai mare decât ființa lui. De aceea oamenii cari înfăţişează pe altii — şi trăiesc pentru alţii – sunt înzestraţi cu cele două mai rari şi scumpe însuşiri ale sufletului: modestia şi tăcerea. Ei simt că în fiecare moment al vieţii lor mai e cineva şi se închină aceluia. Aşa era şi Vlaicu.”

Revenind la Goga, în textul din care citam mai devreme, scria despre moartea lui Vlaicu:

”Moartea asta a răscumpărat nemurirea lui Vlaicu. Pasărea lui nu şi-a oprit numai o clipă aripile, ea va pluti totdeauna deasupra sufletelor noastre, o uriaşe pasăre albastră a credinţei româneşti. Ea arată drumul pe care se merge înainte. Movila lui Vlaicu e întâiul popas al unei idei în drumul ei de triumf…”

Iar Camil Petrescu, în Universul literar, 2 septembrie 1928, vorbea astfel despre Vlaicu:

”Dar mai ales să apară cu pasărea lui deasupra Carpaţilor, ca un vestitor al vremurilor care aveau să vină. El, fecior al Ardealului. Şi acum citeam în ziar că trupul lui şi-a amestecat sângele şi carnea cu sfărâmăturile pasării de fier și pânză. Neamul românesc încercase să zboare cu propriile lui aripi și căzuse. Dar nici o cădere nu e definitivă, chiar dacă înseamnă o mare și dureroasă întârziere.”

Cred că dintre toate articolele pe care le-am scris vreodată, acesta conține cele mai puține cuvinte care să îmi aparțină. Poate că m-am lăsat purtat de bucuria descoperirii lui Vlaicu în textele scrise de către cei care au avut norocul să îl cunoască. Vă rog să mă iertați. De câteva zile m-a cuprins un soi de frenezie. Vă spuneam mai devreme: vreau să îl descopăr pe acel Vlaicu al meu, așa cum este el, și nu pe cel din paginile reci ale istoriei. Acolo sunt numai nume, date, cifre, enunțuri plicticoase și politicoase. Acolo Vlaicu al meu, fratele meu Vlaicu, este sufocat. Din clipa în care am descoperit arhiva digitală a Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj nu mai am stare. Sunt multe lucruri pe care le-am aflat acolo despre acest frate al meu, lucruri adevărate, lucruri vii. Cuprins de entuziasmul descoperirii nu m-am putut abține și am vrut să vă ofer și dumneavoastră adevăratele cuvinte care îl aduc pe Vlaicu aproape de noi, de inimile noastre.

Sursa

Sărbătoarea Crăciunului, speranţă şi duioşie în întâlnirea cu Isus

„Celebrarea Crăciunului este pentru mine speranţă şi duioşie”: cu această reflecţie despre sărbătoarea Naşterii Mântuitorului începe interviul acordat de Papa Francisc jurnalistului italian Andrea Tornielli, de la cotidianul La Stampa”.

Convorbirea a durat o oră şi jumătate, timp în care Pontiful a înfruntat tema suferinţei copiilor şi drama foametei din multe regiuni ale lumii, raporturile dintre Biserica catolică şi alte confesiuni creştine, problematica căsătoriei şi a familiei ce se va afla în centrul discuţiilor următorului Sinod.

Este primul Crăciun care se celebrează sub pontificatul său iar Papa Francisc, cu obişnuita-i simplitate, explică cum să fie trăit, spunând: „Este întâlnirea cu Isus. Este întâlnirea cu Dumnezeu şi cu poporul său. Este şi o consolare, un mister de consolare”. „Crăciunul” – ne explică Pontiful – „ne vorbeşte despre duioşie şi speranţă”. Îndemnul Papei adresat tuturor creştinilor este „de a nu deveni o Biserică rece, care nu ştie în ce direcţie să se îndrepte şi se înhamă în ideologii şi comportamente mondene”.

Reluând criticile împotriva stereotipurilor care intenţionează să banalizeze sărbătoarea Crăciunului, Episcopul Romei a spus: „Când nu se are capacitatea sau se trăieşte o situaţie umană care nu-ţi permite să înţelegi această bucurie, sărbătoarea este trăită cu plăcere mondenă. Dar, între bucuria profundă şi bucuria mondenă există diferenţă”, a spus Papa Francisc în interviul acordat cotidianului italian „La Stampa”.

Pornind de la reflecţia asupra sărbătorii Naşterii Mântuitorului, Pontiful s-a oprit asupra istoricei vizitei a Papei Paul al VI-lea în Ţara Sfântă, exprimându-şi dorinţa de a merge şi el în acel ţinut pentru a se întâlni cu cel pe care l-a definit „fratele meu Bartolomeu, patriarhul de Constantinopol”.

Sfântul Părinte a abordat de asemenea tema suferinţei inocente a copiilor pentru care nu există o explicaţie, nerămânând decât încredinţarea Domnului, „privirii sale”. Durerea copiilor este de asemenea vizibilă şi în situaţiile de foame, Sfântul Părinte îndemnând la scuturarea de indiferenţă şi la evitarea risipei.
Busola Papei este doctrina socială a Bisericii, cum a explicat El însuşi făcând referire la Evangelii Gaudium şi la unele critici care i-au fost adresat de către anumite medii. În gândurile Papei se află cei săraci şi economia care nu reuşeşte niciodată să le îmbunătăţească condiţia chiar şi în perioadele de prosperitate.

Jurnalistului care-l întreabă pe Pontif pe dacă se simte jignit pentru că a fost numit „marxist”, Papa Francisc a răspuns că nu se simte ofensat, spunând: „este o ideologie greşită dar am cunoscut mulţi marxişti buni ca persoane şi de aceea nu mă simt jignit”

Unitatea creştinilor este o prioritate. Azi – spune Papa Francisc – există „ecumenismul sângelui”, explicând că în multe ţări creştinii sunt ucişi fără deosebire, unitatea fiind însă un har care trebuie încă să sosească.

În privinţa acordării sacramentelor celor divorţaţi şi apoi recăsătoriţi, Papa nu ia poziţie, dar trimite la Consistoriul din luna februarie şi la Sinodul extraordinar din octombrie 2014, subliniind însă necesitatea de a recurge la prudenţă, nu ca la „un sentiment paralizant, ci ca la o virtute a celor care guvernează”.

La întrebarea privind raportul just dintre Biserică şi politică, Papa a vorbit despre o relaţie care se mişcă în diferite ambiente şi cu diverse îndatoriri, dar care trebuie să conveargă în sprijinirea poporului.
„Politica este nobilă, este una dintre cele mai înalte forme de caritate” – a spus Papa Francisc citându-l pe Paul al VI-lea – dar a amintit că „o murdărim atunci când o folosim pentru afaceri”. La finalul interviului, Papa a făcut de asemenea o reflecţie asupra figurii femeii în Biserică, despre care a spus că trebuie să fie valorizată, nu „clericalizată”.

Sursa:ro.radiovaticana.va

Liderii din Curia Romană trimişi de Papa să asculte spovezi

Papa Francisc a luat o altă decizie neobişnuită. A cerut colaboratorilor săi cei mai apropiaţi, Cardinalilor şi Arhiepiscopilor din Curia Romană, să asculte pe rând spovezi în biserica Santo Spirito in Sassia, o mică biserică din Roma, apropiată de Vatican. Şi este posibil ca însuşi Sfântul Părinte, atunci când va dori, să meargă la această biserică, pentru ca de la 3PM să spovedească.

Biserica Santo Spirito in Sassia este o biserică dedicată special devoţiunii milostivirii divine vestită de Sf. Faustina Kowalska acum 80 de ani şi promovată de Papa Ioan Paul al II-lea, care a murit în chiar sărbătoarea Divinei Milostiviri. Centrul devoţiunii este credinţa că mila lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu pentru fiinţele umane păcătoase care nu merită această iubire, este mereu disponibilă, orice păcate ar fi fost comise.

Această iniţiativă a Papei extinde una existentă deja. De mai multe săptămâni, omul care a devenit cunoscut ca “braţele Papei” în Roma, deoarece în numele Papei ajută săracii din oraş, Arhiepiscopul Konrad Krajewski, ascultă spovezi zilnic de la 3PM, în primul confesional pe dreapta cum se intră în biserică. De luni nu doar Arhiepiscopul Krajewski va asculta spovezi, ci şi câte un alt oficial al Curiei, pe partea cealaltă, în stânga cum se intră în biserică. Anunţul a fost făcut în această seară, după Liturghia de la 18.30, de către parohul de origine poloneză, pr. Jozef Bart.

“Am plănuit de ceva timp această iniţiativă”, mi-a spus don Jozef după Liturghie. “Doream să o începem din luna ianuarie (2014). Dar săptămâna aceasta am auzit că Papa doreşte să începem imediat.” “Şi credeţi că Papa însuşi va veni să asculte spovezi?”, l-am întrebat. “S-ar putea. Dar nu ştim când.” “De ce face aceasta?” “Deoarece doreşte să sublinieze importanţa Spovezii şi a marii bunătăţi a lui Dumnezeu în iertarea păcatelor oamenilor.” În fapt vineri, de la 3PM, Arhiepiscopul Beniamino Stella, noul numit la conducerea Congregaţiei pentru Cler, a ascultat spovezile locuitorilor Romei şi pelerinilor care au venit pentru aceasta la biserică.

Don Jozef a spus că lista Cardinalilor şi Arhiepiscopilor care vor fi prezenţi pentru Spovadă nu a fost încă finalizată. Este o veche tradiţie a Bisericii aceea că unul din cele mai bune moduri de a te pregăti pentru Crăciun, pentru venirea Pruncului Isus în lume, este să mergi să te spovedeşti. Şi astfel, implicit, ceea ce Papa Francisc cere tuturor catolicilor în aceste ultime zile ale Adventului, este să meargă la Spovadă. Să urmăm sfatul Papei Francisc în această privinţă, în aceste nouă zile dinainte de Crăciun. (dr. Robert Moynihan pentru Inside the Vatican)

Sursa

Tableta Samsung GALAXY Note 10.1 (Ediția 2014) a ajuns în România

Samsung Electronics România anunță din 16 decembrie disponibilitatea locală a GALAXY Note 10.1, ediția 2014, tableta fiind disponibilă în rețelele partenere. GALAXY Note 10.1 (Ediția 2014) îmbină într-un mod original accesul la cele mai importante resurse ale unei tablete portabile – generare de conținut, productivitate și conținut multimedia.

Procesorul Quad Core de 2,3 Ghz (pentru tableta LTE) și memoria de 3GB sunt cele care asigură suportul pentru cea mai productivă tabletă disponibilă în acest moment pe piața locală. GALAXY Note 10.1 oferă o experiență de utilizare unică datorită display-ului WQXGA Super clear LCD (2560×1600) de 10 inci și mobilitate crescută.

„GALAXY Note 10.1 (Ediția 2014) reușește să pună la dispoziția utilizatorilor cea mai bună experiență de vizualizare și de productivitate. Multi window, S Pen, calitatea imaginilor sunt doar cateva din atributele care recomanda acest produs. Noua tabletă va deveni cu siguranță cel mai bun aliat al celor care au nevoie de o tabletă pentru a se exprima creativ într-un mod original, dar și pentru a deveni mai eficienți în activitățile de zi cu zi,” a declarat Sorin Manea, șeful diviziei Mobile din cadrul Samsung Electronics România.

Ecranul luminos al Samsung GALAXY Note 10.1, oferă o densitate a pixelilor de patru ori mai mare decât ediția anterioară. De asemenea, datorită dimensiunilor generoase ale ecranului, utilizatorii se pot bucura de o experiență vizuală fără cusur.

Productivitatea în folosirea aplicațiilor este îmbunătățită cu ajutorul funcției Multi Window ce le permite utilizatorilor să ruleze aplicații în două ferestre în același timp. Totodată, ei pot folosi accesoriul S Pen pentru a partaja conținutul de la o fereastră la alta. Iar prin aplicația S Note, utilizatorii pot lua notițe scrise de mână și să le organizeze într-un carnețel virtual.

Funcțiile de divertisment, eficiență și creativitate ale tabletei Samsung GALAXY Note 10.1 sunt completate cu un conținut inedit. Alături de aplicațiile de top dezvoltate în colaborare cu parteneri dedicați, noua tabletă Samsung GALAXY 10.1 reprezintă un dispozitiv complet ce răspunde și celor mai mari exigențe ale pasionaților de tehnologie.

Noul GALAXY Note 10.1 oferă un grad sporit de confidențialitate și securitate cu ajutorul interfeței Samsung KNOX. Utilizatorii pot activa Samsung KNOX cu ușurință, astfel că pot rula și stoca aplicații și informații sensibile din punct de vedere al securității, într-un mediu protejat, numit „container”. În interiorul containerului, siguranța este consolidată de sistemul de protecție Samsung KNOX împotriva atacurilor malware și phishing, precum și tentativelor de hacking pe dispozitive atunci când acestea sunt furate sau pierdute. De exemplu, clipuri sau imagini personale importante pot fi stocate în container fără să existe temerea unei scurgeri de date provocate de hacking.

Sursa

Riscurile practicării sportului în exces

Cu toate că beneficiile sportului, atât asupra sănătății fizice, cât și asupra celei psihice, au fost demonstrate de numeroase cercetări științifice, practicarea activității fizice nu face excepție de la principiul măsurii. La fel ca și în cazul unei vieți lipsite de mișcare, practicarea în exces a exercițiilor fizice poate cauza o serie de probleme.

Rebecca Johnson a aflat pe propria ei piele ce înseamnă sportul în exces, după o oră întreagă de activitate fizică cu un instructor personal de la o sală de fitness, relatează Daily Mail. Aceasta a fost diagnosticată cu rabdomioliză, afecțiune care poate fi provocată, în unele cazuri, de exercițiile fizice intense. Sindromul apare în urma distrugerii țesutului mușchilor striați și eliberarea unei substanțe toxice, denumită mioglobină, în sânge. Afecțiunea poate conduce la insuficiență renală.

În cazul Rebeccăi, primele simptome au apărut imediat după antrenament, atunci când ea a simțit o slăbiciune în mâini, de parcă acestea ar fi fost „din gelatină". A doua zi, a observat că urina sa conținea sânge. „Am fost uimită când (doctorii) mi-au spus că o oră de exerciții a provocat problema." Nici chiar după patru zile petrecute în spital și trei săptămâni de tratament, tânăra de 30 de ani nu și-a revenit complet. Medicii i-au spus că abia peste câteva luni senzația de slăbiciune în mâini va dispărea și se va reface complet.

În timp ce exercițiile fizice viguroase efectuate zilnic timp de o oră, pot fi extrem de benefice pentru viață și sănătate, contribuind la reducerea unor afecțiuni cronice, depășirea acestui interval ar putea dăuna grav sănătății inimii, arată un studiu publicat anul trecut în Mayo Clinic Proceedings. Antrenamentele intense, de lungă durată pot conduce, în timp, la apariția fibrozei cardiace, lărgirea arterelor sau la creșterea rigidității atriilor inimii.

Totodată, experții de la University Medical Center Utrecht, Olanda, au descoperit o legătură între practicarea excesivă a sportului și apariția, pe parcursul vieții, unor tulburări alimentare, scrie Daily RX. Studiul, care a inclus aproape 800 de femei cu vârste cuprinse între 30 și 55 de ani, a arătat că participantele care aveau tendința de a face exerciții fizice în exces au avut un risc aproape de trei ori mai mare (2,64 ori) de a suferi la un moment dat de tulburări de alimentație, față de voluntarele care nu exagerau cu sportul.

Nu în ultimul rând, practicarea în exces a exercițiilor sportive ar putea suprima efectul benefic pe care activitatea fizică îl are în înlăturarea stărilor de stres, depresie și anxietate. În momentele în care corpul este stresat fizic, se produce aceeași reacție de eliberare de hormoni ai stresului, precum în momentele în care ne confruntăm cu situații tensionate din punct de vedere psihic, explică Jini Cicero, expert în fitness, pentru US News.

Printre efectele care îți semnalează că ai întrecut măsura în ceea ce privește activitatea fizică se numără oboseala, dar și insomnia, slăbirea sistemului imunitar sau diminuarea poftei de mâncare.

 

Sursa