duminică, 29 iulie 2012

Cuvântul sculptează!

29 IULIE

El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea DOMNULUI... A murit fără să lase părere de rău în urmă.

2 Cronici 21.6-20

Ioram era urmaş al lui David, fiind fiul împăratului Iosafat, dar avea ca soţie o fiică a nelegiuitului Ahab. Această căsătorie cu Atalia era urmarea legăturii de prietenie a împăratului credincios Iosafat cu Ahab cel fărădelege. Sub influenţa acestei femei, Ioram umbla „pe căile împăraţilor lui Israel" făcând ce este rău în ochii lui Dumnezeu. Urmarea acestei domnii nelegiuite nu putea să nu fie răsplătită. Nu numai subalternii îl duşmăneau ci şi Dumnezeu l-a lovit cu o urgie de care a şi murit. Cu ce cuvinte zguduitoare ne vorbeşte Duhul Sfânt despre moartea lui: „A murit fără să lase părere de rău în urmă." Acesta a fost sfârşitul unui fiu care a avut un tată credincios. Desigur că Ioram era răspunzător pentru faptele lui. El a călcat în picioare mila lui Dumnezeu faţă de el (2 Cron. 21.7). Oh, cât de mulţi sunt cei care părăsesc îndurarea şi se alipesc de idoli. Câţi copii de ai credincioşilor s-au depărtat de învăţătura primită în tinereţe pentru a sfârşi „fără să lase părere de rău."

Fiţi atenţi părinţi credincioşi, ca nu cumva prin crearea de contacte cu o lume nelegiuită, prin avantaje pământeşti să deschideţi calea necazului pentru copiii voştri! Gândiţi-vă tot timpul la Iosafat care s-a înrudit cu Ahab. Feriţi copiii voştri de orice legături cu lumea necredincioasă care vrea să distrugă tot ce este sfânt.

În special în direcţia căsătoriilor se fac adesea multe greşeli. Este o rană mereu deschisă în inima unei tinere sau a unui tânăr să constate că legătura care a făcut-o prin căsătorie e un „iad." Să veghem cu toţii, atât părinţi cât şi tineri şi să ne împotrivim acestei ispite Satanice.


Sursa AICI

Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

Apocalipsa 3.20

Un misionar, care lucra în Afganistan, a povestit odată o întâmplare care i-a amintit de versetul de astăzi: M-am aşezat comod în fotoliu la bordul unui avion care era pregătit de zbor. Personalul era ocupat cu ultimele pregătiri. În sfârşit s-a închis uşa. Afară ploua torenţial şi am observat deodată un bărbat îmbrăcat cu o pelerină de ploaie care alerga spre avion. Acesta a început să bată agitat în uşă. O stewardesă i-a făcut semn din interior că e prea târziu. Bărbatul de afară şi-a înteţit bătutul în uşă până când în sfârşit stewardesa a deschis uşa şi l-a lăsat să intre. Spre marea mirare a tuturor, era vorba chiar de pilot.

Aşa cum echipajul acelui avion l-a tratat pe pilot, fac şi astăzi mulţi oameni cu Acela care doreşte să devină Conducătorul lor în această viaţă şi Salvatorul lor pentru veşnicie. Nu aţi observat că Domnul Isus Hristos a bătut deja deseori la uşa inimii dumneavoastră? El a făcut-o în diferite moduri, probabil, printr-o nefericire, printr-o boală, printr-o predică sau, ca şi astăzi, printr-o filă de calendar. Vă rugăm, deschideţi-i inima şi lăsaţi-L să intre! Atunci viaţa dumneavoastră se va schimba radical, va primi direcţie şi o ţintă veşnică.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-04-23?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-04