marți, 10 februarie 2015

Se caută o inimă mare!

Viața este uneori plină de neajunsuri și uneori ne plângem de toate. Ba mai mult, unii dintre noi ne plângem de niște lucruri chiar copilărești fără a ne gândi că undeva în lume sunt oameni care chiar au un motiv pentru care să o facă. Și, ce am văzut foarte interesant, cei care sunt bine tot mai rar sar în ajutorul celor care suferă sau o problemă... devenim tot mai egoiști!!! Și un alt aspect și mai interesant este faptul că oamenii care suferă sunt mai predispuși să răspundă celor suferinzi și chiar să-i ajute fiind mai receptivi decât restul lumii. Acest lucru poate fi dovedit și de Zolty, un bloger cu inimă mare care, deși are probleme, suferind de distrofie musculară congenitală, motiv pentru care nu poate desfăşura toate activităţile pe care le desfăşurăm noi. Ba mai mult, chiar şi atunci când scrie pe blog face asta folosind doar un deget, pentru că boala nu-i permite mai mult. Ei, acest inimos bloger, vrea să ajute un confrate cu un scaun electric ce l-ar ajuta enorm în mobilitate. Singura problemă este că acest scaun are nevoie de acumulatori noi care costă în jur de 1.500 de lei și de alți bănuți pentru a acoperi taxele de transport la persoana ce are nevoie de el. De aceea dăm sfară-n țară dă găsim O INIMĂ MARE care să sponsorizeze acest proiect. Zolty, chiar a postat pe blogul său și un concurs în acest sens.
Cel sau cei care sunt interesați să ajute la realizarea unui vis, sunt așteptați să scrie la adresa contact@blogalinitiative.ro


Mai multe detalii despre scaunul lui Zolty găseşti aici: http://zoltybogata.ro/concurs-pentru-persoane-cu-dizabilitati-premiu-un-carucior-electric

Rugăciunea Sfântului Ignațiu de dedicare totală la Dumnezeu

De multe ori în viață ne angajăm să facem ceea ce vrem și nu ne deschidem cu libertate la ceea ce cere Dumnezeu de la noi.
          Sfântul Ignațiu o descrie într-o rugăciune: „Primește, Doamne, și acceptă toată libertatea mea, memoria mea, intelectul meu, întreaga mea voință, tot ceea ce am și posed; Tu mi-ai dat toate aceste lucruri, la Tine, Doamne, le întorc; toate sunt ale Tale, fă cu ele după voința Ta; Dă-mi iubirea Ta și harul Tău, și acestea singure, îmi sunt de ajuns”.
          Ce sunt dispuși să-i dăruim lui Dumnezeu? Libertatea noastră. Sunt cuvinte puternice. Libertatea este un dar sacru. Noi nu vrem să ne desprindem. Pierderea libertății înseamnă a nu mai fi liberi să decidem. Pare mult.
          Memoria mea. Ceea ce am păstrat ca și sacru în suflet. Dă-i ceea ce am trăit, istoria mea personală.
          Intelectul meu. Pentru a accepta că nu trebuie să înțeleg totul. De câte ori în viață vrem să avem totul bine ordonat! Ne dorim ca piesele de puzzle să se potrivească perfect. Privim înainte și înapoi, dorind ca viața noastră să aibă o ordine perfectă. Nu este așa și suferim. Dăruim intelectul, acceptând posibilitatea de a trăi fără a înțelege, fără ca totul să aibă un sens, o logică acceptabilă.
          Voința mea. Pentru a nu-mi dori nimic altceva decât ceea ce vrea Dumnezeu.
          Inima mea. Pentru a nu iubi nimic altceva decât ceea ce iubește Dumnezeu. Este un gest frumos.
          Uneori ne simțim depășiți de viață, în imposibilitatea de a continua să vâslim în larg. Avem nevoie doar de harul lui Dumnezeu și de iubirea Sa, pentru ca viața noastră să rodească în alte inimi. Rodim dacă ne dăruim, dacă nu ne rezervăm urmărindu-ne propriile dorințe.
Traducere: Liviu Ursu


Sursa:aleteia.org