miercuri, 18 iulie 2012

Cuvântul sculptează!

18 IULIE

Iosia avea opt ani când a ajuns împărat... În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început să-L caute pe DUMNEZEUL tatălui său David.

2 Cronici 34.1-2

Între împăraţii celor două seminţii nu era nici unul în care Dumnezeu să-şi găsească plăcerea. Nedreptatea a luat o amploare aşa de mare încât Dumnezeu trebuia să-i dea în robia asirienilor. Dar şi între împăraţii celorlalte două seminţii nu au existat împăraţi ale căror cărări să fie potrivite cu Legea. Nu este de mirare că Dumnezeu a găsit de cuviinţă să-i dea şi pe ei în robia babiloniană. Dar existau în Iuda şi împăraţi care lucrau în deplină fidelitate faţă de Dumnezeu. Unul din cei mai de seamă a fost Iosia. Tatăl său Amon a fost un exemplu rău pentru el. Dar ce minunat că de tânăr, Iosia a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Cu ce energie a început el să cureţe templul şi ţara de idoli! Nu putem avea în vedere aici toată viaţa Lui, dar se cuvine să ne amintim că atunci când Iosia a auzit Cuvântul Domnului s-a smerit în faţa lui Dumnezeu şi şi-a rupt hainele şi a plâns. O, de-ar găsi Dumnezeu această stare la noi şi la fraţii noştri tineri. Dacă unii fraţi tineri au râvna pentru lucrarea lui Dumnezeu, acest lucru este de admirat, dar este necesară mai întâi auzirea Cuvântului lui Dumnezeu şi apoi învăţarea de la El însuşi. În acest fel se învaţă nu numai judecarea lucrurilor între copiii lui Dumnezeu ci şi supunerea la judecata fraţilor mai în vârstă şi cu mai multă experienţă. Un exemplu contrar îl vedem la Roboam care a încălcat sfatul bătrânilor şi a umblat după sfatul tinerilor, lucru care l-a dus la un sfârşit jalnic.

Să isprăvim odată cu firea pământească şi cu orice poate săvârşi, ori aduce ea. În Cristos, AVEM TOTUL DEPLIN, aşa că alergarea după ajutor la firea pământească este cu totul de prisos şi zadarnică. Naşterea din nou nu este o schimbare a firii noastre vechi ci aducerea unei firi noi. Şi natura cea nouă se dezvoltă, hrănindu-se numai cu Domnul Cristos.


Sursa AICI

Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

1 Ioan 3.8


Biblia ni-l prezintă pe diavolul ca pe o fiinţă existentă în mod real, care se împotriveşte mereu la tot ceea ce face Dumnezeu. Traducerea numelui diavolului este: trădător, defăimător, hulitor, acuzator, dezbinător.

Cel care a păcătuit de la început este diavolul. El este stăpânitorul acestei lumi şi dumnezeul acestui veac. El este puternic, dar nu atotputernic. Din fire, adică din naştere, fiecare om se află în domeniul de stăpânire al diavolului. Oamenii care L-au primit pe Isus ca Domn şi Mântuitor sunt scoşi de sub puterea întunericului şi sunt strămutaţi în împărăţia Fiului dragostei Tatălui. Ei au părăsit domeniul de stăpânire al diavolului – caracterizat prin forţă şi întuneric –, iar acum se află în domeniul de domnie al lui Hristos – caracterizat prin dragoste şi lumină: „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Lui“.

Dumnezeu, în dragostea Sa, te cheamă, drag cititor, din întunericul necunoştinţei la lumina Sa minunată, din domeniul de stăpânire al diavolului în împărăţia păcii şi a vieţii veşnice! Acceptă această chemare la viaţă! Dumnezeu vrea să-ţi dăruiască un viitor sigur.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-03-30?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-03