duminică, 20 mai 2012

Cuvântul sculptează!

20 MAI

DUMNEZEU este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în DUMNEZEU, şi DUMNEZEU rămâne în el.

1 Ioan 4.16

Este un mărgăritar de mare preţ pentru orice suflet care a putut să-L recunoască pe Dumnezeu plin de dragoste. Noi eram pierduţi şi fără nici o nădejde, eram morţi în păcate şi nelegiuiri. Aceasta era starea noastră naturală, aşa cum citim în Efeseni 2. Nu aveam nici cea mai mică înclinaţie spre Dumnezeu. „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit pe când eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos, prin har sunteţi mântuiţi” (Efes. 2.4-5). Îndurarea, dragostea şi harul ne întâmpinau pe când noi eram în starea amintită. Nu ar trebui să ne copleşească această dragoste? Dacă acest act măreţ ne stă în faţă şi în adâncă mulţumire ia locul de frunte în inima noastră, atunci rămânem în dragoste, ÎN Dumnezeu însuşi. In practică nu există o binecuvântare mai mare decât să ne odihnim în această măreaţă dragoste. În felul acesta va fi proslăvit Dumnezeu prin noi şi în noi. Binecuvântările prezenţei lui Dumnezeu vor fi puse în practică acolo unde dragostea Lui va fi recunoscută şi savurată în întreaga viaţă de credinţă.

Câtă odihnă, câtă mângâiere şi câtă bucurie avem, când ştim şi ne gândim că Făcătorul lumii, Acela care o ţine, ne iubeşte veşnic sufletele, ne iubeşte în totul. Ochiul Iui veghează necurmat asupra noastră, inima Lui e totdeauna îndreptată spre noi şi El a luat asupra Sa grija pentru nevoile noastre trupeşti şi duhovniceşti! Noi avem totul deplin ÎN Cristos. El este, ca să zicem aşa, cămara de lucruri scumpe a cerului şi magazia lui Dumnezeu pentru noi. Să nu-i rănim dar inima iubitoare şi să nu-i necinstim slăvitul Nume întorcându-ne faţa de la El! Să rămânem cât mai aproape de izvor, să rămânem în dragostea Lui.

Sursa AICI