Ce facem cu prietenii care ne cer prea multă atenție

Cu toate că ținem la ei, anumiți prieteni parcă ne cer și au nevoie de mai mult timp și atenție de cât avem la dispoziție, sau decât putem și suntem dispuși să oferim. Dacă și tu ai un astfel de prieten „lipicios", nu trebuie să îl înlături din viața ta, însă trebuie să iei câteva măsuri, mai ales dacă simți că această relație te lasă fără vlagă.

Prietenii pot fi o adevărată binecuvântare atât pentru suflet, cât și pentru sănătate, dar unii dintre ei pot deveni toxici, cerându-ți mai multă atenție decât le poți oferi. Uneori situația poate fi temporară, cauzată de o perioadă dificilă cu care se confruntă. În astfel de momente ei au mai multă nevoie de sprijinul tău decât până acum și este extrem de important pentru recuperarea lor să le fii aproape.

În alte cazuri însă, această nevoie exagerată de atenție este permanentă, face parte din personalitatea celuilalt, susține Cherie Burnach, autoarea mai multor cărți pe teme legate de relații. Burnach punctează câteva indicii care îți arată că ai de-a face cu o persoană „lipicioasă", precum apeluri multiple și mesaje sau e-mailuri zilnice, ezitări în a încheia o conversație telefonică, vizitele spontane frecvente la tine acasă, ori faptul că nu dorește să se întoarcă acasă la sfârșitul întâlnirii voastre.

Irene S. Levine, profesor de psihiatrie la Centrul Medical Langone al Universității New York și creatoarea platformei The Friendship Blog susține că „toate relațiile trebuie să fie reciproce pentru a funcționa, fie că e vorba de căsătorie, fie de prietenie", citează US News. Când numai o persoană oferă, iar cealaltă doar primește, atunci apar probleme, sugerează experta. O soluție recomandată de Levine este conversația, întotdeauna față în față, cu prietenul aflat într-o permanentă nevoie de atenție și afecțiune. Alege un moment în care amândoi sunteți relaxați, evită tonul nervos sau prejudecățile și încearcă să îți transmiți mesajul cât mai concret, mai clar, dar și amabil. Nu îi scrie un e-mail în care să îi explici ce te deranjează, adaugă experta, deoarece poate transmite faptul că ești furios pe situație.

Învață să spui „NU" și să impui anumite rigori, adaugă Irene Levine în articolul său de pe The Friendship Blog. Dacă simți nevoia unor clipe de solitudine, te vezi cu altcineva, ori ai vrea să îți faci alte planuri, explică-i cu grijă prietenului „lipicios" acest lucru.

Încurajează-i și ajută-i să descopere lumea! În anumite cazuri, nevoia exagerată de atenție a prietenilor ar putea fi cauzată de dificultatea lor de a cunoaște noi oameni și de a trăi noi experiențe, sugerează Cherie Burnach. Data viitoare când primești o invitație de la prietenul tău „lipicios", propune-i să ieșiți într-un grup mai mare. S-ar putea să fie exact ceea ce aveau nevoie pentru a se detașa puțin.

Atunci când nicio variantă prietenoasă pe care ai adoptat-o nu îl ajută pe celălalt să conștientizeze că modul său de a acționa este exagerat, te sufocă și te lasă fără energie, este probabil cazul să slăbești ușor relația, sfătuiește Levine. Aceste scurte pauze l-ar putea ajuta pe celălalt să devină conștient de propriul său comportament, dar și de importanța prieteniei voastre. Dacă însă nici această soluție nu dă roade, poate cel mai bine este să te îndepărtezi total de relația toxică, adaugă experta.

Când ai de-a face cu o persoană căreia îi stă în fire să fie dependentă de ceilalți și să se agațe permanent de aceștia, oricât le-ai oferi, nu este niciodată de ajuns, atrage atenția Levine.

Sursa 

Cum găsești echilibrul între „viața digitală” și cea reală

Tehnologia ne poate ușura viața, ne facilitează conexiunile și ne poate crește productivitatea, însă poate naște dependență și detașare de lumea reală, palpabilă. Pentru a nu ajunge sau pentru a depăși momentul în care dispozitivele digitale devin mai degrabă un dușamn decât un aliat este nevoie să îți impui anumite reguli.

Dr. Anna Akbari, profesor în departamentul de Media, Cultură și Comunicare la Universitatea New York, dezvăluie într-un articol pentru CNN că le interzice studenților ei să folosească telefoane mobile sau laptopuri în timpul orelor sale. Ea a observat că la început, această regulă a stârnit îngrijorare printre cursanți, preocupați de ce s-ar putea întâmpla dacă nu ar răspunde imediat mesajelor sau telefoanelor primite de la părinți, parteneri sau de la șefii lor. Însă odată ce această stare de tulburare dispare, studenții devin prezenți la ore, ascultă lecția și își concentrează atenția numai la activitatea de curs.

Această situație nu se petrece însă la orele tuturor profesorilor, iar obiceiul de a construi un „spațiu sacru", așa cum îl numește dr. Akabari, nu este integrat de fiecare dintre noi mai târziu în viață. Conectarea continuă la spațiul virtual și la gadgeturi poate părea un lucru productiv, care ne aduce satisfacție, dar de multe ori acest lucru ne deteriorează relațiile construite și sănătatea psihică. De aceea, dr. Akabari a enumerat câteva reguli care te pot ajuta să găsești acel echilibru între „viața digitală" și cea reală.

1. Fii prezent! Atenția este un dar prețios pe care îl oferi interlocutorului tău, ce poate construi legături puternice. Dr. Akabari sugerează un mic joc pe care îl poți pune în practică data viitoare când ieși cu un prieten: primul care utilizează telefonul mobil la întâlnire este și cel care va plăti nota de plată la final.

2. Aplică regulile de bun simț în comunicarea digitală! Uneori telefoanele date la 10 seara sau chiar în zilele de odihnă pot constitui o dovadă a lipsei bunului simț. De asemenea, împărtășirea informațiilor private pe rețelele sociale poate fi nepoliticoasă. Chiar și momentele în care alegi să răspunzi la telefon sau la mesaje este important. Acționează întotdeauna față de ceilalți așa cum ai vrea și aceștia să se comporte cu tine.

3. Clădește relații de calitate! Rețelele sociale ne ajută să păstrăm legătura cu multe persoane dragi, dar și să cunoaștem noi oameni, însă uneori acestea pot fi folosite pentru denigrarea imaginii sau chiar pentru urmărirea altor utilizatori. Încearcă să petreci timpul pe rețelele de socializare în mod constructiv, pentru a clădi relații, nu pentru a le distruge, oricât de mare ar fi tentația.

4. Stabilește limite! Dacă alegi să te deconectezi de la e-mail și rețele sociale, roagă-ți colegii și prietenii să te contacteze telefonic doar în cazuri de urgență. Astfel, le vei transmite un mesaj clar că nu ești întotdeauna disponibil. Mai mult, vei reuși să te concentrezi mai bine asupra lucrurilor pe care le ai de făcut sau asupra celor dragi.

5. Ai grijă de identitatea ta virtuală! Oricine poate afla informații despre tine doar printr-o simplă căutare. De aceea ai grijă să te gândești de mai multe ori înainte de a publica ceva online, ceva care va rămâne permanent pe internet.

6. Monitorizează-te! O mulțime de aplicații pentru smartphone te pot ajuta să evaluezi propriul stil de viață, de la cât de mult timp aloci activității fizice, până la câte calorii consumi zilnic. Folosind astfel de aplicații te vei putea monitoriza mai bine, pentru a face schimbările necesare pentru o viață sănătoasă.

7. Organizează-te! Ai la dispoziție multe platforme care să te ajute să îți planifici atât activitățile, cât și munca. De exemplu, Google Drive te ajută să salvezi documentele scrise, pe care le poți accesa de pe orice calculator, dar îți oferă și posibilitatea de a le împărtăși cu partenerii de afaceri, colegii de muncă sau cu persoanele dragi.

8. Nu uita să te deconectezi! Acordă-ți în fiecare zi câteva momente în care calculatorul nu este pornit, iar telefonul mobil este pus de-o parte. Bucură-te de aceste clipe pentru a face toate acele activități de care nu ai niciodată timp, fie că este vorba de timp acordat ție, în solitudine, fie că este vorba de recuperarea timpului alături de cei dragi. Află cum te poți elibera de tentațiile digitale.

Sursa 

Cum să recunoști un mincinos pe internet

Oricine se poate da drept cine vrea în „lumea virtuală", iar minciunile din mediul online par a fi mult mai dificil de depistat. Chiar dacă mincinoşii de pe internet sunt mai greu de prins, acest lucru nu este imposibil.

Informaţii neadevărate pot fi întâlnite în „lumea virtuală" la tot pasul: de la ştirea bazată pe zvonuri ce se dovedesc mai târziu a fi false, mesajele şi fotografiile răspândite prin multitudinea de reţele sociale, clipurile video trucate şi urcate apoi pe YouTube şi până la identitatea adevărată a persoanei cu care ai petrecut zile în şir povestind fie pe o reţea de socializare sau poate pe un site de matrimoniale.

Regula verificării informaţiei din mai multe surse poate scoate la lumină adevărul, dar în anumite situaţii, aceasta nu este o metodă infailibilă. Aceeaşi informaţie poate fi preluată de mai multe surse, unele dintre acestea nu sunt întocmai credibile, alteori poate fi vorba de anumite interese ascunse la mijloc, iar în anumite cazuri poate fi chiar o eroare umană. Astfel, devine dificil să ştii cu precizie cine minte şi cine spune adevărul pe internet.

De asemenea, mijloacele de comunicare digitală, precum reţelele sociale, au ajutat la dezvoltarea unui mediu propice mincinoşilor, pentru că, aşa cum subliniază Jeff Hancock, profesor la Universitatea Cornell, acest mediu oferă o distanţă spaţială amplă ce desparte oamenii în momentul interacţiunii, notează The Atlantic.

Vestea bună este că putem identifica mincinoşii după câteva „semnale lingvistice", arată un studiu efectuat de Universităţile Wisconsin-Madison şi Cornell, citat de Forbes. Cercetătorii s-au concentrat asupra reţelelor de matrimoniale, una din acele zone ale internetului unde sunt vehiculate minciuni atât din partea femeilor, cât şi a bărbaţilor. Ei au analizat informaţiile publicate pe profilele personale şi fotografiile postate de 78 de utilizatori pe patru site-uri de matrimoniale, comparativ cu datele adevărate despre aceştia, privind înălţimea, greutatea şi vârsta. Apoi, pe baza unei analize lingvistice a detaliilor descriptive oferite de aceştia pe site-uri, oamenii de ştiinţă au identificat câteva din elementele care îi pot trăda pe mincinoşii de pe internet. Motodele de mai jos au fost eficiente în proporţie de 65% în demascarea celor care încearcă să ascundă adevărul.

În primul rând, cei care mint au tendinţa de a se depărta de neadevărul spus, de aceea ei evită pe cât posibil folosirea pronumelui la persoana întâi, singular „eu". De asemenea, ei completează succint câmpurile dedicate descrierilor personale de pe profile. Acest lucru îi scuteşte de efortul de a reţine toate minciunile pe care le scriu şi care i-ar putea trăda la un moment dat. Mai mult, dacă utilizatorul minte în legătură cu aspectul său fizic, postând imagini mai vechi de-ale lor sau chiar ale altor persoane, ori informaţii false legate de greutatea şi înălţimea acestuia, cel mai probabil va evita orice discuţie legată de înfăţişarea sa, concentrându-se mai degrabă pe aspecte precum carieră, locul de muncă sau realizările sale. Nu în ultimul rând, aceştia folosesc negaţiile pentru a descrie diverse stări, ca de exemplu, în loc să spună că este încântat de ceva, el va folosi o expresie de tipul „nu sunt plictisit" sau nu va spune „sunt fericit", ci „nu sunt trist".

Cu toate acestea, cercetările efectuate de Hancock arată că oamenii au tendinţa de a minţi mai rar atunci când redactează un e-mail, spre deosebire de conversaţiile faţă în faţă, notează The Atlantic. Deşi distanţa pe care comunicarea în mediul online o creează între partenerii de discuţie poate „încuraja" minciuna, faptul că mesajul redactat şi expediat prin aceste mijloace virtuale este „permanent" şi poate fi folosit ca dovadă pentru a „demonta" minciuna. De asemenea, altă cercetare efectuată de Hancock a arătat că utilizatorii care îşi creează un CV pe reţeaua profesională LinkedIn au tendinţa de a nu le „înflori" la fel de mult precum cei care oferă CV-uri printate, deoarece documentul poate fi vizualizat de un număr foarte mare de persoane care pot detecta elementele mincinoase inserate şi astfel îl pot demasca, după cum subliniază Nicole Ellison, unul dintre autorii studiului.

Sursa 

Cărțile tipărite sunt încă la putere

Într-o epocă în care informațiile pot fi accesate cu ușurință pe internet, iar operele literare pot fi lecturate cu ajutorul dispozitivelor electronice, majoritatea tinerilor preferă încă să răsfoiască cărțile pagină cu pagină, arată un studiu britanic efectuat de Voxburner.

În urma cercetării la care au participat peste 1.400 de tineri britanici, experții au descoperit că aproximativ 62% dintre respondenții cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani preferă să cumpere cărți în varianta tipărită, scrie Gerard Ward, editor la Voxburner.

Unul dintre motivele din spatele acestui fenomen este prețul ridicat al ebook-urilor, dispozitivile electronice pentru citirea cărților. Dintre respondenți, în jur de 28% consideră că prețul ebook-urilor ar trebui să fie la jumătate față de prețul actual, iar 17% sunt de părere că prețurile cărților electronice ar trebui să scadă cu 75 de procente.

De asemenea, în spatele preferinței tinerilor pentru cărțile tipărite se află și o componentă emoțională. Experții au descoperit că 51% dintre cititori preferă suportul tipărit deoarece le place senzația oferită de ținutul cărții în mână, scrie The Guardian. Printre motivele enunțate de respondenții care s-au declarat în favoarea cărților tipărite se numără și independența oferită de lectura în acest format, posibilitatea de a da cartea mai departe, coperta, mirosul sau chiar plăcerea de a colecționa cărți.

Studiul a descoperit și că un număr impresionant de tineri preferă revistele și ziarele în format tipărit, în jur de 47%, scrie NBC News. Rezultatul este uimitor în contextul unei epoci în care informațiile sunt accesibile online și ajung cu ușurință la internauți prin intermediul rețelelor sociale, a blogurilor, a gadgeturilor și a altor mijloace moderne de informare.

Sursa 

7 mituri despre fericire şi adevărul din spatele lor

Să fie adevărat oare că împlinirea pe plan profesional îţi va aduce fericirea, că prietenii tăi cu o gândire negativă pot avea o influenţă nefastă asupra stării tale de bunăstare sufletească, ori că fericirea e doar o setare mentală? Află adevărul din spatele celor mai cunoscute mituri vehiculate despre fericire.

1. Fericirea este moştenită genetic - cu siguranţă unii oameni sunt mai fericiţi decât alţii, dar asta nu înseamnă că genele hotărăsc pentru tine cât de mulţumit ești în interior. Shawn Achor, autorul cărţii Înainte de fericire: 5 chei ascunse pentru a atinge succesul, a împrăştia fericire şi a susţine schimbarea pozitivă (Before Happiness: The 5 Hidden Keys to Achieving Success, Spreading Happiness, and Sustaining Positive Change), sugerează, într-un articol pentru Woman's Health Magazine, că fiecare dintre noi poate învăţa să fie fericit, iar acest lucru poate fi deprins prin acele obiceiuri pozitive pe care le integrezi în viaţa ta.

2. Ascensiunea în viaţa profesională te face mai fericit.  În unele cazuri ai putea urca treaptă după treaptă pe scara succesului şi tot nu ai atinge fericirea. Uneori s-ar putea ca efectul să fie contrar. Pe baza cercetărilor sale, Archor a ajuns la concluzia că „fericirea alimentează de fapt succesul - nu invers".

3. Oamenii fericiţi sunt mai prostuţi. De fapt, starea de mulţumire interioară are o influenţă benefică importantă asupra creierului, deoarece în aceste momente, creativitatea, inteligenţa şi abilităţile de a rezolva problemele cresc, susţine Archor.

4. Faptul că eşti înconjurat numai de oameni negativi te va transforma într-o persoană nefericită. Acest mit are un sâmbure de adevăr, dar situaţia nu trebuie să te îngrijoreze. Atât starea pozitivă cât şi cea negativă sunt contagioase, iar puterea lor de „răspândire" este egală, susţine Archor. Cu toate acestea, expresivitatea unei persoane, verbală şi nonverbală, are o influenţă extrem de mare în transmiterea sentimentelor. De aceea, nu este nevoie să renunţi la compania prietenilor tăi care adesea au gânduri mai negative. Ai putea în schimb să le transmiţi puţin din starea ta de mulţumire interioară şi să fii tu acela care îi molipseşte de „microbul" fericirii!

5. Fericirea - doar o setare mentală? Pentru a te convinge dacă este cu adevărat, poţi face un exerciţiu simplu: aminteşte-ţi când ai fost ultima dată trist sau nefericit. Apoi adu-ţi aminte de toate acele sfaturi şi încurajări pe care le-ai primit de la cei dragi: „gândeşte pozitiv", „priveşte partea plină a paharului", „haide, înveseleşte-te", „zâmbeşte". Cât de benefică ţi s-a părut aplicarea acestor sfaturi? Ai reuşit să depăşeşti starea de tristeţe lăuntrică? Pentru cât timp? Aşa cum punctează Achor, acţiunea, schimbarea comportamentului sunt acele metode prin care poţi face ca setarea mentală pozitivă să dureze în timp şi să te simţi fericit mai mult decât câteva clipe.

6. Ceilalţi sunt atât de fericiţi... numai eu nu. „Nimeni nu are viaţa perfectă sau relaţia perfectă", afirmă dr. Kate M. Wachs, autoarea cărţii Relaţia pentru Începători (Relationaship for Dummies) pe site-ul Dummies.com. De câte ori nu ai privit în jurul tău şi nu ai observat cum ceilalţi par atât de fericiţi cu viaţa lor. Poate că aşa şi este, dar asta nu înseamnă că nu au şi ei micile sau marile lor probleme. Unii însă aleg să se bucure de fiecare lucru care face parte din existenţa lor şi să nu mai privească orice eveniment negativ ca pe o tragedie.

7. Nu voi fi niciodată fericit atâta timp cât sunt singur. Singurătatea este, într-adevăr, o „boală" grea şi chiar contagioasă, dar asta nu înseamnă că dacă încă nu ţi-ai găsit un partener de viaţă eşti nefericit, ori că partenerul îţi va putea construi această stare în suflet. Aşa cum punctează dr. Wachs, o astfel de gândire nu face altceva decât să pună în cârca altcuiva în afară de tine „responsabilitatea" propriei fericiri. Dacă lucrurile ar sta aşa, înseamnă că fericirea noastră se consumă în momentul în care partenerul dispare din viaţa noastră. Starea de bunăstare interioară nu este datorată numai unei anume persoane.

Sursa 

Frumusețe rară în mijlocul dezastrului

Împreună cu colegul meu, Jason Gutierrez, ne întorceam după un reportaj cu privire la comunitățile de pescari care au pierdut totul după taifunul Haiyan, ce a devastat insula Leyte din Filipine, când ne-am intersectat cu o procesiune religioasă din satul Tolosa.

Vremea este foarte furtunoasă în această perioadă a anului în Filipine. În timp ce conduceam pe drumul de întoarcere spre Tacloban, norii începeau să se formeze în fața apusului de soare. De-a lungul acestui drum, oamenii aprinseseră focuri pentru a arde resturile lăsate de taifun, cauzând o ceață albă. Peisajul devastat devenind astfel pentru câteva momente de o frumusețe rară.



Într-un astfel de moment pe drum, în fața noastră, a apărut acest grup de opt sau zece femei și copii ce mergeau pe jos  recitând rugăciuni și purtând icoane. Această procesiune, probabil improvizată, dar ordonată, era într-un contrast puternic cu haosul din jur. I-am depășit și am coborât din vehicul pentru a mă apropia repede de grup deoarece  știam că acest moment nu va dura prea mult.

Din cauza fumului ce se ridica din ruine, cerul se confunda cu pământul. Astfel m-am poziționat în așa fel încât să pot profita de lumina care a fost împrăștiată de nori și fum. Am ales să încadrez femeile din prim-plan, încât să iesă clar în evidență pe fundal.



Într-un reportaj, fotografii nu controlează mediul înconjurător. Multe elemente trebuie să fie prezente și unele dintre ele sunt complet în afara controlului lor. Pentru a surprinde o astfel de imagine, dincolo de aspectul tehnic, tebuia ca  aceste femei să apară în fața mea în acel moment, în această lumină specială.

Această imagine a fost pe prima pagină în multele ziare din întreaga lume. De asemenea, am înțeles când m-am întors că este una dintre cele mai distribuite imagini AFP din toate timpurile pe rețelele de socializare. Mă bucur că a atins atât de mulți oameni și că a reușit să sensibilizeze opinia publică despre această tragedie. Acest exemplu special amintește, de asemenea, munca altor fotografi și jurnaliști prezenți în aceste locuri, în condiții dificile, după cum relatează pe blogul său colega mea Agnès Bun.

Nu am aflat niciodată motivul exact pentru care a avut loc acea procesiunea printre ruine. Ar fi fost nepoliticos să-i întrerupi pentru a întreba. Însă, procesiuni au loc în mod curent în Filipine, unde 80 % din populație este catolică. După o tragedie, explică Jason Gutierrez, este normal să vezi săteni adunați rugându-se pentru cei care sunt morți și mulțumind lui Dumnezeu pentru cei care au supraviețuit. Fecioara Maria și Sto Nino, Pruncul Isus, sunt foarte iubiți în Leyte și în multe alte părți ale țării, pentru că rugăciunile adresate lor sunt cunoscute ca fiind foarte repede împlinite.



Traducere: ACC

Sursa: blogs.afp.com

si aici