sâmbătă, 20 septembrie 2014

Cântă suflete al meu...

Ai încercat vreodată să te lași dus de val și să cânți ceva, nici de tine auzit nicicând, din cauza fericirii te te-a cuprins ori a frumosului din jur? Nu de alta dar mie mi se întâmplă des... Și mă apuc și compun așa, fără să vreau, dar din păcate nu reușesc să îmi „prind” melodiile din cauză că nu știu să le scriu... pe portativ, bineînțeles. Cu toate acestea, când mă prind că muza îmi este în apropiere, mă înregistrez. Cam asta este muzica sufletului meu...
De ce spun despre acestea? Pentru că mă gândesc la improvizarea muzicii, la modul în care vrei să transmiți ceva. Că o piesă, dată, să spunem, la zece artiști, aceștia o vor transmite în mod personal, după cum simt ei. În curând se va întâmpla și la noi astfel de lucruri prin grija celor de la Roots Revival

Roots Revival Romania, pentru cei ce nu știu, este un proiect multicultural susținut de Sensiblu și care a ajuns în anul acesta la cea de-a doua ediție. De curând ne îmbucurau cu o serie de piese din Maramureș ce au fost adunate pe un CD ce merită căutat, procurat și ascultat: Chapter One: Maramureș. Speram ca și de această dată să ne bucurăm de un astfel de cadou și iată că plecând de la prezentul turneu ce promovează cel de-al doilea disc - Colors of Maria, înregistrat live la Sala Radio în primăvara acestui an, publicul larg căutător de muzică frumoasă, cultă, are acest prilej!


Pe scena Roots Revival Romania vor urca: Mehdi Aminian (IRAN) – Ney; Mehmet Polat (TURCIA) – Oud; Leila Renault (FRANȚA) – Bas; Emmanuel Hohvannisyan (ARMENIA) – Duduk; Hristina Beleva (BULGARIA) – Gadulka; Monica Madas (ROMANIA) – Voce; Maria Casandra Hausi (ROMANIA) – Voce; Aleix Tobias Sabater (SPANIA) – Percutie. 

Cred că sufletele lor vibrează pe o anumită frecvență și noi, ca buni ascultători și iubitori de muzică de calitate, trebuie să ne acordăm după ei urechile și sufletul. Numai în acest fel vom reuși să ne bucurăm de adevărata artă ce stă în artist. Știi, el pune sămânța, depinde doar de pământul sufletului nostru...


Biletele pentru aceste evenimente se găsesc pe Eventim.ro sau în magazinele Germanos, Orange Shop, Vodafone, Domo, librăriile Cărturești și Humanitas.

Și iată programul turneului:

Craiova: 23 septembrie Teatrul Marin Sorescu
Timișoara: 25 septembrie – Teatrul National
Oradea: 26 septembrie – Casa Sindicatelor

Cluj-Napoca: 28 septembrie – Filarmonica Transilvania
Sibiu: 29 septembrie – Casa Sindicatelor
Brașov: 1 octombrie – Centrul Reduta
Iași: 3 octombrie – Teatrul Luceafarul
Galați: 4 octombrie – Casa Studentilor
Constanța: 6 octombrie – Casa Sindicatelor
București: 11 octombrie – Sala Radio
București: 12 octombrie – Sala Radio

Taina Euharistiei pentru Copii. Când? Cum și De ce?



În riturile orientale inițierea creștină a copiilor începe la Botez, urmat imediat de Mir și de Euharistie, în timp ce în ritul roman (latin) ea se continuă timp de câțiva ani de cateheză, desăvârșindu-se mai târziu cu Mirul și Euharistia, culme a inițierii lor creștine[1]. „Prin sacramentele/tainele inițierii creștine – Botezul, Mirul și Euharistia – sunt puse temeliile oricărei vieți creștine. «Participarea la natura divină, dăruită oamenilor prin harul lui Cristos, comportă o anumită analogie cu originea, creșterea și susținerea vieții naturale. Într-adevăr, născuți la o viață nouă prin Botez, credincioșii sunt întăriți prin sacramentul Mirului și primesc în Euharistie pâinea vieții veșnice. Astfel, prin aceste sacramente ale inițierii creștine, ei primesc tot mai mult bogățiile vieții divine și înaintează spre desăvârșirea iubirii»”[2].
În mod justificat, ne putem întreba fiecare dintre noi, de ce ambele rituri numesc la fel cele trei sacramente ale inițierii, însă fiecare le aplică diferit? Ei bine, vom constata că a fi catolic, nu presupune să fim toți romano-catolici, ci putem fi și de alte rituri. Nici un rit, nu este inferior altuia, toate sunt egale ca și demnitate, doar că presupun „metodologii” diferite care ne conduc la același rezultat: salus animarum – mântuirea sufletelor.
De multe ori suntem tentați să credem că majoritatea este cea care deține „adevărul” sau că este mai desăvârșită, iar a fi diferit, este sinonim cu a fi considerat „inferior”. Fiecare membru al corpului uman este diferit, dar toate membrele la un loc, alcătuiesc un singur trup (1 Cor. 12. 12-27): mâini, picioare, gură, nas etc., niciunul nu este inferior celuilat, toate alcătuiesc un corp unitar, iar fiecare dintre aceste membre sunt indispensabile unei vieți normale. Lipsa unui membru sau a mai multora, ne fac să constatăm un handicap, adică: deficiență senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane[3]. Biserica Catolică, este alcătuită din mai multe Biserici, cu diferite tradiții și rituri, acest aspect îi conferă diversitate, culoare și bogăție, iar unitatea Catolică este conferită de adevărul doctrinal, care este unul și același pentru toate Bisericile Catolice.
Canonul 697 CCEO[4] dispune: „Inițierea sacramentală în misterul mântuirii se completează cu primirea Divinei Euharistii; de aceea Divina Euharistie să fie administrată credinciosului creștin cât mai repede, după Botez și ungerea cu Sfântul Mir, conform normei de drept particular al propriei Biserici Sui Iuris”.
Congregația pentru Bisericile Răsăritene, printr-o Instrucțiune[5] prin care comentează și recomandă spre aplicare anumite norme canonice, care țin de cultul liturgic, afirmă referitor la canonul mai sus citat: „Din cauze istorice și culturale această practică a fost abandonată de Biserica Apuseană, iar inițierea baptismală a fost conferită copiilor în diferite momente succesive. Vechea uzanță s-a păstrat neatinsă, în schimb în mod neîntrerupt în Răsărit. Această legătură este atât de puternică încât, cu termenul de «Botez» se înțeleg, de obicei, toate acele trei faze ale inițierii creștine: acesta este titlul care le este atribuit în multe euhologii în manuscris sau tipărite[6].
Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene, este legislația oficială inclusiv a Bisiericii Române Unite din România, iar Legislatorul Suprem, cel care a studiat atent Codul înainte de promulgare este Suveranul Pontif, Ioan Paul al-II-lea, Papă care, prin Decretul de promulgare Sacri Canones[7] din 1990 afirma: „Atenta și fidela grijă față de rituri trebuie să devină supremul scop al tuturor legilor Bisericii, care este concetrat cu totul spre iconomia mântuirii sufletelor. Nutrim o mare speranță vis-a-vis de acest cod, ca el să fie pus în practica vieții de zi cu zi, într-o manieră fericită”.
Catehismul Bisericii Catolice, referitor la Sacramentul Inițierii afirmă următoarele: „Prima Împărtășanie Euharistică. Devenit fiu al lui Dumnezeu, îmbrăcat în haina de nuntă, neofitul este primit «la ospățul de nuntă al Mielului» și primește hrana vieții celei noi, Trupul și Sângele lui Cristos. Bisericile orientale păstrează o conștiință vie a unității inițierii creștine, dând Sfânta Împărtășanie tuturor celor care au primit Botezul și Mirul, chiar și pruncilor, amintindu-și de cuvintele Domnului: «Lăsați copiii să vină la mine și nu-i opriți» (Mc 10, 14)”.
Pe aceeași linie teologică, Ioan Paul al-II-lea în Constituția Apostolică Fidei Depositum redactată pentru publicarea Catehismului Bisericii Catolice spunea: „După reînnoirea liturgiei și noua codificare a Dreptului Canonic al Bisericii latine și a canoanelor Bisericilor orientale catolice, acest Catehism va aduce o contribuție foarte importantă la lucrarea de reînnoire a întregii vieți bisericești, voită și pusă în aplicare de Conciliul Vatican II[8]”.
Ne întrebăm ce sens are Împărtășirea unui copil, oricum purificat de păcat prin Botez?
Ca sacrament și loc al prezenței Domnului sub chipul Pâinii și Vinului, Sf. Taină a Împărtășaniei constituie o modalitate de «conectare ontologică» la Vița de vie a «mlădițelor» umane, o «re/activare» continuă a celulelor Organismului sacramental al Bisericii, prin această «transfuzie euharistică», ce permite unirea omului cu Dumnezeu în chip misterios/miraculos”[9].
Însă, trebuie să distingem două momente euharistice din viața unui copil: primul, cel de Împărtășire imediat după mometul primirii Botezului și Sf. Mir, care este obligatoriu conform normelor liturgice, canonice și motivațiilor teologice, iar al doilea nefiind întotdeauna clar defint, din cauza diferitelor practici. De aici se nasc și anumite întrebări: mai Împărtășim copilul după Botez sau nu? Până la ce vârstă poate fi Împărtășit în continuu un copil? Întrerupem Împărtășirea de după botez imediat, până la «Prima Sf. Împărtășanie»?
Aceeași Instrucțiune a Congregației Pentru Bisericile Răsăritene afirmă: „În fine, administrarea Sfintei Euharistii copiilor de curând botezați nu se limitează numai la momentul celebrării inițierii. Euharistia este Pâinea Vieții iar copiii trebuie să se hrănească constant cu ea de atunci înainte, pentru a crește spiritual. Modalitatea participării lor la Euharistie va corespunde capacității lor: la început va fi diferită de a adulților, inevitabil mai puțin conștientă și puțin rațională, dar se va dezvolta progresiv, prin harul și pedagogia Tainei, pentru a crește «până la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos»” (cf. Ef. 4, 13). Sfânta Taină este întotdeauna un dar care operează cu eficacitate, în diferite feluri așa cum diferită este fiecare persoană. Anumite celebrări speciale care corespund diferitelor etape ale creșterii umane pot avea o oarecare utilitate, eventual, pentru pedagogia credinței pot însoți într-un mod specific indispensabila catehizare a copiilor și a tinerilor, dar trebuie să fie clar că inițierea la Taina lui Hristos este totală încă de la primirea primelor trei Sfinte Taine[10]”.
Bisericii, i se lasă posibilitatea de a progresa organic, de a se adapta la timpurile actuale, însă întotdeauna ținând cont de trecut, în contact cu prezentul, gândind în perspectivă pentru viitor, însă întotdeauna într-o notă de coerență atât teologică cât și pastorală.
De aceea, conform celor mai sus citate, Biserica ne învață că este benefic pentru copii să stea cât mai mult în contact cu Hristos, prin intermediul Sacramentului Euharistiei. De unde se înțelege, că ei pot fi Împărțășiți în continuu până la o vârstă relativă a priceperii 4-6 ani. Ține foarte mult de fiecare preot paroh care, cunoscând bine credincioșii încerdințați lui spre păstorire, să aprecieze pe fiecare copil în parte (cât de repede a ajuns la vârsta priceperii binelui și a răului), ținând cont de familia din care provine, educația, capacitățile copilului etc., și astfel va decide până la ce vârstă îl poate Împărtăși pe fiecare în parte. Copiii rămânând în continuare în contact cu Biserica prin cateheze, ore de religie, din momentul în care preotul paroh, hotărăște că un copil nu mai poate fi Împărtășit deoarece discerne binele de rău, îl trece pe acesta într-o altă etapă a pregătirii speciale, pentru conștientizarea adaptată nivelului lor de a înțelege importanța și semnificația Sf. Euharistii și implicit a necesității de a-și analiza conștiința, prin Spovadă înainte de Sf. Cuminecare.
 Tot din motive de coerență teologică, pedagogică și liturgică, momentul solemn al reapropierii copilului de Sf. Euharistie poate fi numit: Prima Sf. Spovadă și Euharistie Solemnă, în loc de «Prima Sfântă Împărtășanie[11]», deoarece varianta întâi este mai logică și mai coerentă, cu prescrierile Legislatorului Suprem, adică Suveranul Pontif. Biserica Catolică va fi mereu sensibilă, atentă și prezentă la adaptarea propriilor metode pastorale spre o cât mai bună apropiere de credinciosul creștin, însă întotdeauna fixată solid pe teologia sa, de care nu poate face abstracție, toate cu un singur scop: salus animarum.

Pr. Alexandru Ploștinaru
Vicar Judecătoresc al Eparhiei de Lugoj


[1] CATEHISMUL BISERICII CATOLICE (CBC), Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, 1993, nr. 1233.
[2] Ibidem, nr. 1212.
[3] DICȚIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE (DEX), Univers Enciclopedic Gold, București 2012. p. 458.
[4]  ENCHIRIDION VATICANUM 12 (CCEO), Documenti Ufficiali Della Santa Sede 1990, Codice dei Canoni delle Cheise Orientali, Edizioni Dehoniane Bologna, 2005.
[5] CONGREGAȚIA PENTRU BISERICILE RĂSĂRITENE, Instrucțiune Pentru Aplicarea Normelor Liturgice Ale Codului Canoanelor  Bisercicilor Orientale, Libreria Editrice Vaticana, Roma, 1996, p. 40.
[6] Ibidem, p. 40.
[7] ENCHIRIDION VATICANUM 12, op.cit., pp. 415-423.
[8] CBC, op. cit. nr. 1233.
[9]EUGEN JURCA, Ritualul Sfântului Botez Des-tăinuiri Catehetice, Editura Galaxia Gutemberg, Târgu Lăpuș, 2009, pp. 252-253.
[10] CONGREGAȚIA PENTRU BISERICILE RĂSĂRITENE, op. cit.  pp. 46-47.
[11] Notă –„Prima Sfântă Împărtășanie”, conform înțelesului cuvintelor, presupune neîmpărtășirea copilului imediat după Botez, ci direct pentru prima dată, când va fi la vârsta priceperii, aspect necoerent cu liturgica și teologia ritului nostru).

Vizita Papei Francisc la Parlamentul European



Papa Francisc a acceptat invitaţia de a vizita la 25 noiembrie Parlamentul European de la Strasbourg şi de a ţine un discurs europarlamentarilor în cadrul unei sesiuni solemne: a confirmat directorul Sălii de presă a Sfântului Scaun, pr. Federico Lombardi, după anunţul dat de preşedintele Parlamentului, Martin Schulz.

Vizita va avea loc marţi, 25 noiembrie, iar programul acesteia este în curs de stabilire, a mai spus părintele Lombardi care a precizat că nu este vorba de o vizită în Franţa, ci la Parlamentul European de la Strasbourg.

Preşedintele Martin Schultz îi adresase Papei Francisc invitaţia de a merge la Strasbourg cu ocazia vizitei oficiale efectuată la Vatican pe 11 octombrie 2013. După întrevederea de anul trecut cu Suveranul Pontif, Martin Schulz a explicat la Radio Vatican motivațiile acestei invitații: ”Astăzi trăim într-o lume globalizată în care Uniunea Europeană ar trebui să desfășoare un rol de stimulent pentru a se ajunge la o mai mare dreptate și cooperare. Ar trebui să fie instrumentul prin care lumea să devină mai justă și mai echitabilă. Spațiul în care se discută despre toate acestea este Parlamentul European. Sfântul Scaun și Papa au un impact enorm asupra dezbaterilor mondiale în privința schimbărilor de care toți avem nevoie. De aceea, un om de un asemenea impact și de o asemenea importanță, ar trebui să ia cuvântul tocmai în acest context în care se discută despre rolul Europei în lume. Acesta este motivul pentru care am încercat să-l conving pe Papa Francisc să vorbească în Parlamentul European”.

Anunțul privind vizita Papei Francisc la forul politicii europene de la Strasbourg a trezit numeroase reacții în opinia publică europeană și în mediile Bisericii Catolice.

Apropiata vizită a Papei Francisc la Parlamentul European pe 25 noiembrie 2014 este o veste bună pentru continentul nostru: afirmă într-un comunicat de presă președintele Mișcării Ecleziale de Angajare Culturală din Italia, prof. Carlo Cirotto. ”Timpul de față este un moment dramatic pentru comunitatea internațională și Uniunea Europeană este tot mai mult în criză de identitate, marcată de tendințe naționaliste și populiste, și divizată în privința răspunsului la criza economică. De aceea – se mai citește în comunicat – nu există voce mai credibilă decât a Sfântului Părinte pentru a reafirma necesitatea unei Europe a popoarelor și nu a birocrațiilor, a solidarității sociale și ospitalității și nu a rigorii oarbe și a închiderii. Mai presus de toate – încheie comunicatul – vizita Papei la Strasbourg reprezintă o fericită ocazie ”de a impulsiona Uniunea Europeană să-și asume cu un mai mare curaj pe scena internațională un rol activ în construcția păcii”.

La rândul său, cardinalul Reinhard Marx, arhiepiscop de München și președinte al Comisiei Conferințelor Episcopale din Comunitatea Europeană, a afirmat că decizia Papei Francisc de a accepta invitația Parlamentului European reprezintă ”un semnal puternic” pentru Europa. Decizia Suveranului Pontif de a merge la Strasbourg ”mai înainte de a vizita un stat membru al Uniunii Europene”, continuă cardinalul Marx, arată ”sprijinul și încurajarea Pontifului de a continua proiectul de integrare și unificare a Europei”. Papa Francisc – continuă prelatul german – ”recunoaște în acest fel caracterul unic al instituțiilor europene în viața continentului” și privește la proiectul european mai ales din perspectiva acestuia ca ”vector de pace”, după cum subliniază și Premiul Nobel pentru Pace primit de Uniunea Europeană în 2012. ”Integrarea europeană – a mai spus card. Marx – a beneficiat de sprijinul Bisericii Catolice încă de la început”, sprijin exprimat și de vizita efectuată la Parlamentul European de Ioan Paul al II-lea în 1988. ”Sperăm ca vizita Papei Francisc”, încheie cardinalul Marx, ”să-i încurajeze pe parlamentarii europeni în activitatea lor și să arate că valorile fundamentale ale Uniunii, inspirate în mare parte din credința creștină, pot oferi o contribuție semnificativă la construcția Europei de mâine”. 

Sursa:ro.radiovaticana.va