luni, 15 septembrie 2014

Muzică din suflet pentru suflet!

De puține ori ne este dat să ascultăm muzică de calitate și, sincer să fiu, am descoperit că cei de la Roots Revival Romania prețuiesc să aducă pe scenă oameni și muzică de calitate. Pentru asta îi prețuiesc și eu!
Roots Revival Romania este un proiect multicultural susținut de Sensiblu și care a ajuns în anul acesta la cea de-a doua ediție. De curând ne îmbucurau cu o serie de piese din Maramureș ce au fost adunate pe un CD ce merită căutat, procurat și ascultat: Chapter One: Maramureș. Speram ca și de această dată să ne bucurăm de un astfel de cadou și iată că plecând de la prezentul turneu ce promovează cel de-al doilea disc - Colors of Maria, înregistrat live la Sala Radio în primăvara acestui an, publicul larg căutător de muzică frumoasă, cultă, are acest prilej!


Pe scena Roots Revival Romania vor urca: Mehdi Aminian (IRAN) – Ney; Mehmet Polat (TURCIA) – Oud; Leila Renault (FRANȚA) – Bas; Emmanuel Hohvannisyan (ARMENIA) – Duduk; Hristina Beleva (BULGARIA) – Gadulka; Monica Madas (ROMANIA) – Voce; Maria Casandra Hausi (ROMANIA) – Voce; Aleix Tobias Sabater (SPANIA) – Percutie. 

Sufletul uman vibrează la muzica plecată din suflet! Interpreții ce vor participa la acest turneu nu numai că vin cu o noutate (ce ține de cultura locului de naștere, etc,) dar ei își aduc pe tavă talentul și sufletul pentru bucuria publicului. Nu este ușor lucru chiar dacă pare, interpretarea lor live și faptul că mereu se improvizează te face să te duci cu gândul la un unicat, la o melodie identitară a locului în care vor cânta. Acest fapt mă face să cred că cei care ar participa în toate orașele unde vor ajunge interpreții, vor fi ca pentru prima dată la concert...
Mai multe info despre acestea, aici.

Biletele pentru aceste evenimente se găsesc pe Eventim.ro sau în magazinele Germanos, Orange Shop, Vodafone, Domo, librăriile Cărturești și Humanitas.

Și iată programul turneului:
Craiova: 23 septembrie Teatrul Marin Sorescu
Timișoara: 25 septembrie – Teatrul National
Oradea: 26 septembrie – Casa Sindicatelor
Cluj-Napoca: 28 septembrie – Filarmonica Transilvania
Sibiu: 29 septembrie – Casa Sindicatelor
Brașov: 1 octombrie – Centrul Reduta
Iași: 3 octombrie – Teatrul Luceafarul
Galați: 4 octombrie – Casa Studentilor
Constanța: 6 octombrie – Casa Sindicatelor
București: 11 octombrie – Sala Radio
București: 12 octombrie – Sala Radio

Copacul din Eden este transplantat pe Golgota


Roman Melodul pentru Înălţarea Sfintei Cruci

De Manuel Nin

În imnul lui Roman Melodul pentru sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, poetul teolog (490-555) dă glas tâlharului bun, răstignit cu Isus pe Golgota, şi apoi pune pe buzele diavolului amărăciunea în faţa răscumpărării pe care Cristos o aduce în lume. Roman introduce imediat firul conducător al întregului poem: centralitatea crucii ca unic copac, prezent în Eden şi prezent pe Golgota, ignorat de Adam, dar recunoscut şi mărturisit de tâlhar: "Lemnul de trei ori fericit, dar de viaţă, a fost plantat de Cel Preaînalt în mijlocul paradisului pentru ca Adam să poată obţine viaţa veşnică şi nemuritoare. Dar el n-a recunoscut viaţa, a pierdut-o şi a descoperit moartea. În schimb tâlharul, care a văzut cu acest copac din Eden era transplantat pe Golgota, a recunoscut în el viaţa".

Roman subliniază cum crucea devine locul de unde tâlharul vede deja paradisul: "Când a fost înălţat pe lemn ochii inimii sale s-au deschis şi el a contemplat bucuriile Edenului. Atârnat pe cruce curgea viaţa pe lemn, dar simţea durere pentru Adam suferind". Imnograful introduce apoi pe Cristos însuşi pentru a formula tema paulină a vechiului şi a noului Adam: "Cristos a spus tâlharului: Nu-l regreta pe Adam strămoşul tău, pentru că eu sunt al doilea şi adevăratul Adam şi prin voinţa mea am venit să-l salvez pe Adam care-mi aparţine".

Este dezvoltată apoi tema răscumpărării neamului omenesc realizată de Cristos însuşi prin intermediul întrupării sale şi crucii sale: "În iubirea mea faţă de neamul omenesc am coborât pentru el din înaltul cerurilor şi am devenit blestem pentru că de el vreau să-l eliberez pe Adam. Printr-un lemn încălcarea a pătruns în strămoşul tău, dar el va intra din nou în paradis prin lemnul vieţii". Crucea devine deci cheia care redeschide Edenul, temă comună în literatura creştină orientală: "Când primul creat a fost alungat din paradis, heruvimii au blocat drumul, dar tu ia crucea mea pe umeri şi mergi în grabă la Eden".

Astfel tâlharul îndreptat spre paradis cântă crucii lui Cristos: "Tâlharul a luat pe umeri emblema harului, aşa cum spusese cel care este în întregime milostiv, şi a pornit la drum binecuvântând darul crucii şi cântând un cântec nou: Tu eşti altoiul pentru sufletele sterile, tu eşti plugul, tu eşti rădăcina bună a vieţii înviate, eşti varga pedepsei". Sunt foarte frumoase imaginile folosite pentru a descrie crucea: "Tu eşti bastonul care însoţeşte spre viaţă pe păcătoşii care speră în tine, tu eşti ciurul care pe mirişte separă paiele de recoltă. Tu eşti timona divină a bărcii Bisericii lui Cristos pentru a-i conduce pe cei drepţi şi pe cei care cred spre paradis".

La sosirea în paradis, cântecul tâlharului face aluzie şi la tema paulină a participării creştinului la crucea şi la suferinţele lui Cristos: "Văd ţara sfântă a părinţilor, care aparţinea strămoşului meu, şi dacă exteriorul este plin de lumină, mari vor fi cu adevărat comorile în interior. Ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit, nici inima n-a cunoscut ceea ce Domnul a pregătit pentru prietenii săi, răstigniţi cu el". Deci paradisul, graţie crucii, este restituit tâlharului, pentru că după Golgota, Adam redevine stăpân: "Şi heruvimii au spus: Vino, tâlharule, ia din nou în stăpânire drepturile tatălui tău; nouă paradisul nu ne-a fost dat ca şi cum am fi stăpâni: el este încredinţat de Dumnezeu primului om. Tu, o, tâlharule, ne-ai revelat că Adam a fost rechemat din exil".

În partea a doua a poemului, Roman pune pe buzele diavolului amărăciunea pentru înfrângerea sa. Cu imagini puternic contrastante, imnograful pune în paralel cele două "furturi" care-l amărăsc pe ispititor: "Şi diavolul, văzându-l pe tâlhar în Eden, a exclamat plângând: Este teribil ceea ce mi s-a întâmplat! Un tâlhar îndreptăţit care a deschis paradisul! În timp ce îmi bat joc de discipolul înnebunit, de trădătorul lui Cristos, am fost jucat de tâlharul care prin credinţa sa a alergat în paradis".

Diavolul, care încearcă să-i fure lui Cristos discipoli, este astfel furat de tâlharul care fusese un instrument al său, şi încheie plângerea sa: "Dacă l-aş fi văzut pe Iuda câştigând paradisul, n-aş fi suferit prea mult din cauza sa, pentru că nu era discipolul meu ci al lui Cristos. În schimb tâlharul era discipolul meu fidel, şi totuşi m-a abandonat pentru a alerga la Isus, m-a urât şi, ceea ce e mai rău, din cauza lemnului a devenit şi păzitor al paradisului". Şi la sfârşit Roman îl invocă pe Cristos: "Împreună cu tâlharul strigăm către tine, ca şi cum am fi pe cruce: Aminteşte-ţi de noi în împărăţia ta, de noi care am primit sigiliul crucii tale care ne face una în paradis".

(După L`Osservatore Romano, 14 septembrie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu


Sursa:www.ercis.ro