marți, 22 noiembrie 2016

Itinerariu pentru Postul Crăciunului: De ce te mai temi? Ești în mâna Lui!

ASTRU Cluj – așa cum a făcut și în anii precedenți – a pregătit pentru perioada Postului Crăciunului și a Nașterii Domnului un itinerariu spiritual adresat tinerilor și nu numai, pentru a-i ajuta să se apropie de Cuvântul lui Dumnezeu, pregătindu-se astfel pentru marea Sărbătoare a Nașterii Domnului.
„De ce te mai temi? Ești în mâna Lui!”- este un itinerariu spiritual prin care ne propunem să dăm un imbold tinerilor în a descoperi ce stă în spatele acțiunilor pe care le desfășoară zi de zi, mai ales în acest timp al Postului. Ce îți propunem prin această publicație? În fiecare zi vei găsi următorul desfășurător:
  • CITESC – Cuvântul lui Dumnezeu din Evanghelia zilei;
  • MEDITEZ – Un scurt comentariu care mă ajută să transpun în viața de zi cu zi cuvântul Evangheliei;
  • MĂ ROG – O rugăciune pentru dialogul personal cu Dumnezeu;
  • ACȚIONEZ – Un gest care îți permite să pui în practică cuvântul lui Dumnezeu.
În prefața cărții, Pr. Radu Tălpălariu – asistent spiritual al ASTRU Cluj, se adresează tinerilor astfel: „Și în anul acesta vă propunem un set de meditații pentru perioada de pregătire a Nașterii Domnului. Chiar dacă anul universitar/școlar a început și suntem prinși cu multiple activități, lucrări și alte asemenea, este important să găsim hrană spirituală și pentru suflet. Noi încercăm să venim în întâmpinarea acestei nevoi și, ca de obicei, am cerut ajutorul unora dintre membrii ASTRU Cluj să ne propună câteva meditații, bazându-se pe lecturile biblice din fiecare zi a postului.”
„Cu siguranță, dacă vom citi lecturile și ne vom opri puțin asupra lor, meditând la ceea ce Domnul dorește să ne spună, fiecăruia personal textul îi va spune altceva. Aceste meditații își doresc să fie doar un punct de plecare și un ajutor pentru a putea intra în acest dialog cu Domnul. De aceea vă invităm nu numai să citiți meditațiile, ci să citiți și textele evanghelice, pentru a lăsa Cuvântul viu să vă vorbească. Nu uitați ca înainte de a începe lectura, să plecați de la o scurtă rugăciune și mai ales să lăsați la ușa camerei, capelei sau bisericii toate grijile ce vă apasă. Vă vor aștepta tot acolo, numai că multe dintre ele vor dispărea pentru că Domnul le va rezolva.”
Cartea are o sută de pagini, apărută la Editura Emma. Este deja difuzată prin parohii de ASTRU Cluj pentru a ajunge la cât mai mulți tineri. Cei care doresc această publicație se pot adresa ASTRU Cluj, prin email cluj@astru.ro sau telefon 0758677259.

miercuri, 16 noiembrie 2016

O poveste!

 „Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.” – Exod 20:17
O cioară trăia în pădure şi era mulţumită de viaţa sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă. „Această lebădă este atât de albă”, s-a gândit cioara, „şi eu sunt atât de neagră. Ea trebuie să fie cea mai fericită pasăre din lume.” Când a auzit lebăda ce credea cioara despre ea, a răspuns cu tristeţe: „De fapt, simţeam că sunt cea mai fericită pasăre din împrejurimi până când am văzut un papagal care avea două culori. Acum cred că papagalul este cea mai fericită pasăre care a fost creată.”
Apoi cioara s-a întâlnit cu papagalul. Acesta i-a explicat: „Am trăit o viaţă foarte fericită până când am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul are o multitudine de culori.”
Mai târziu, cioara a vizitat un păun de la grădina zoologică şi a observat că mulţi oameni s-au adunat ca să îl vadă. Cioara s-a apropiat de păun şi i-a spus: „Eşti atât de frumos încât zeci de oameni vin zilnic să te vadă. Când oamenii mă văd pe mine, imediat mă gonesc. Cred că eşti cea mai fericită pasăre de pe planetă.”
Păunul i-a răspuns: „Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai frumoasă şi fericită pasăre de pe Pământ, însă din cauza frumuseţii mele, sunt închis în această grădină zoologică. Am cercetat cu atenţie grădina şi am realizat că cioara este singura pasăre care nu este închisă într-o cuşcă. Aşa că zilele trecute m-am gândit că dacă aş fi o cioară, aş putea să hoinăresc fericit pretutindeni.”