4 Noiembrie – Înţelept şi împrăştiat
Legenda despre
împrăştierea marilor genii este răspândită şi foarte populară, chiar dacă şi
noi, cei care nu suntem genii, în realitate nu suntem mai puţin împrăştiaţi
decât cei care sunt. Despre unul dintre aceste mari genii, celebrul fizician
francez Andres Maria Ampere, se povesteşte următorul fapt:
Avea o pisică obişnuită
să vină la cabinetul înţeleptului pentru a-şi face acolo siesta. Pisica a avut
un pui iar acesta nu a întârziat mult în a o imita pe mama sa. Plictisit Ampere
de faptul că trebuia să-şi întrerupă munca pentru a le deschide uşa ori de cate
ori pisicile voiau să intre, a cerut unui lemnar să-i facă două portiţe în uşă,
una mai mare şi alta mai mică, pentru ca pisicile să poată intra în libertate.
-Domnule Ampere – îi atrase
atenţia lemnarul – e de ajuns să facem uşiţa mare.
-Bine, omule – răspunse
Ampere, absorbit de munca sa – şi atunci pe unde va intra pisica cea mică?
Suntem foarte absorbiţi
de lucruri poate „foarte importante” şi uităm de altele şi mai importante.
Ne ocupa şi ne preocupă o
mulţime de probleme şi de treburi şi pierdem din vedere, de multe ori, ceea ce
este mai serios, mai transcendental şi de neînlăturat: mântuirea noastră, sfinţirea
noastră.
Învăţătura lui Isus în această
privinţă, ca de altfel în toate, este foarte clară: „La ce-i foloseşte omului
să câştige lumea întreagă dacă îşi pierde sufletul, sau ce-ar putea da omul în schimbul
sufletului său?” (Mt 16,26).