sâmbătă, 4 iulie 2015

Acum 17 ani am supraviețuit unui avort. Nu ar fi trebuit să fiu azi aici...

Iată povestea lui Lauren:
„Am 17 ani şi niciodată nu am fost mai recunoscătoare pentru viaţa mea. Sunt o supravieţuitoare!
Când mama mea biologică a fost însărcinată cu mine, şi-a dat seama că nu va putea  să aibă
grijă de cel de-al şaselea copil. Era singură, logodnicul o părăsise după ce aflase că este însărcinată. Nu avea nici bani şi nici casă. A considerat că avortul era singura opţiune.
A fugit la sora ei cu care a încercat să vorbească despre avort, dar cu tot ce se întâmpla în viaţa ei, ea a considerat că un avort este ceea ce trebuia să se întâmple..
Nu ar fi trebuit să supravieţuiesc unui avort provocat prin infuzie salină, dar am supravieţuit. Dumnezeu a fost cu mine de la bun început! Dragostea Lui este atât de puternică şi planul Său este cu mult mai mare decât ne-am putea vreodată imagina.
După ce a auzit că avortul a eşuat, mama biologică a continuat sarcina şi în cele din urmă m-a plasat spre adopţie. Am fost planificată să fiu adoptată imediat după naştere, dar din cauza încercării avortului şi naşterii premature, la 32 săptămâni (cântărind  1900 grame), am fost îngrijită la unitatea de terapie intensivă neonatala înainte de a merge acasă cu părinţii mei.
În timpul creşterii am avut hipoglicemie, ADD, dislexie şi leşin. Am avut o creştere lentă şi nu m-am dezvoltat ca alţi copii de vârsta mea.
Primul miracol de care îmi pot aminti că s-a întâmplat în viaţa mea, în afară de eşuarea avortului, bineînţeles, a avut loc într-o zi în grupul de tineri din biserica mea. Mergeam în jurul sălii de lectură citind capitole din Biblie şi mereu obişnuiam să  îi cer pastorului pentru tineri să mă sară din cauza modului prost în care citeam. Din acest punct de vedere am fost ca un boboc la liceu şi niciodată nu am citit cu voce tare pentru alte persoane. Chiar gândul de a citi cu voce tare părea imposibil. Dar, într-o zi, în timp ce mergeam în jurul sălii, pastorul m-a încurajat să dau cititului o șansă. Am citit aceste versete ca o campioană! A fost puterea lui Dumnezeu, M-a vindecat în totalitate.
Am citit toate versetele fără nici o bâlbâială şi nici o problemă! A fost cu totul uimitor şi nu am putut să cred ce s-a întâmplat. Acestea au fost primele cuvinte citite vreodată cu voce tare şi nu puteam fi mai fericită.
Sunt atât de recunoscătoare pentru fiecare minune precum şi pentru obstacolele care a fost puse în viaţa mea. A fost planul lui Dumnezeu în tot acest timp. Încă mai am un drum lung înainte, dar pot face orice acum, sunt în totalitate şi complet de neoprit, ştiind că Dumnezeu este întotdeauna lana mine.
Chiar dacă m-am simţit abandonată de familia mea biologică, țin legătura cu mama mea biologică şi cu unii din fraţii mei.”

Sursa:stiripentruviata.ro