Timpul nu cruță pe nimeni. Oricât
te-ai împotrivi, oricâte dorințe ai naște, la un moment dat, nu ai ce face și,
gata, mori. Sună destul de banal astfel, și chiar este. Dacă pentru noi moartea
ar însemna „.”, atunci la ce bun să te mai trudești?!
Pentru noi creștinii, a muri
înseamnă a te naște iar. Înseamnă să te dezbraci de acest trup greu, ispitit,
bolnav și predispus îmbătrânirii pentru a rămâne în sufletul gol. Așadar dacă a
muri înseamnă a te naște la o viață nouă, pentru noi tristețea nu are de ce să
ne prindă în capcana ei. Ba mai mult, precum odinioară strămoșii noștri daci,
noi ne bucurăm pentru un semen de al nostru răposat, care s-a eliberat de toate
ale lumii acesteia și s-a dus la fericirea cea fără de sfârșit. O viață ca în
povești, o poveste reală, o poveste veșnică!
Vor fi unii ce se vor arata
împotrivă cerând lămuriri, cerând experimente pentru a se dovedi cele spuse mai
sus. Nimeni nu-i oprește, doar trăim într-o țară liberă… încă nouă zile.
Ori că mori azi (bineînțeles,
fără să ajuți la asta) ori peste nouă zile, lucrurile stau cam tot așa, numai
că măcar acum ai avea parte de o înmormântare. Apropos de asta, înainte de…
dacă mai apuci, îți recomand spre lectură cartea În cele din urnă scrisă
de Keith R. Lindsay și publicată la editura Humanitas în 2006. Am văzut-o în
stoc pe Elefant.ro și zic să nu mai aștepți reducerile și să o comanzi așa, mai
ales că dacă ninsoarea nu mai stă, atunci tot ce se poate să mai întârzie
câteva zile. Eu mă delectez cu ea de ceva vreme și este chiar de calitate…
comico-macabră.
Așadar, pe mâine!
Mult noroc cu SFârșitul lumii
tuturor!
P.S. În seara aceasta, dacă nu
aveți o pătură de nori deasupra, va fi o ploaie interesantă de meteori. Așa ca
de sărbătoare dacă tot suntem în 12.12.12.
Încă un… pamflet