duminică, 28 decembrie 2014

Azi un pic, mâine mai mult!

Adevărul este că fiecare zi este în felul ei frumoasă, particulară și merită trăită. Deși uneori pare plictisitoare sau plină de gropi, chiar și asemenea zile trebuie văzute ca bune, deoarece în acea zi am învățat ceva nou, ne-am adunat experiență de viață. Să nu ne mai gândim la frumosul și înțeleptul proverb: „Cine n-a gustat amaru nu știe cum e zaharu”...
Domo a lansat un nou slogan: „Lucrurile bune se întâmplă în fiecare zi”. Este adevărat, după cum am văzut mai sus, că fiecare zi este importantă și aduce ceva nou. Însă, poate la început, ar trebui să definim ce înseamnă „bun/e”. Astăzi acest cuvânt tinde să devină sinonim cu „plăcut” sau mai bine spun cu „ce îmi place/convine mie”. Așadar ne aflăm într-o dificultate, fiindcă unora le place ceva pe când altora le displace și invers. Este interesant și în modul acesta îți poți da seama de personalitatea unui om... Dar cred că intrăm prea mult în teorie și uităm de esențial.
În principiu, fiecare zi aduce ceva, ceva care poate fi catalogat bun sau rău, rău sau bun. Însă nu mereu binele este bine și răul este rău. Când mă gândesc la asta, mereu îmi vine în minte o poveste care circulă sub diverse aspecte.
Undeva, intr-un sat , uitat de lume, traia un om . Singura lui avere era un cal. Alb, puternic, frumos. Puteai trece pe sub el, fara sa-ti apleci capul.
Omul 
abia isi tinea zilele si familia. Isi iubea calul, asa cum isi iubea lumina ochilor.
Saracia crestea cu fiecare zi. Localnicii i-au cerut sa le vanda lor calul. I-au oferit multi bani.
Omul s-a gandit, s-a uitat la copiii flamanzi, s-a uitat si la calul sau, si a refuzat oferta. Cumparatorilor nu le venea sa creada. Si l-au intrebat de ce isi condamna familia la saracie si chiar la moarte. Scarpinandu-se in cap, omul a zis mai mult pentru sine o fi bine, o fi rau..
Si iarasi au venit alti cumparatori, oferindu-i si mai multi bani. Si omul a raspuns la fel.
Intr-o zi, cineva a lasat usa grajdului deschisa. Calul a fugit . Au venit satenii Ai vazut? Dumnezeu te-a pedepsit..trebuia sa-l vinzi, familia nu ti-ar fi murit de foame.
Omul a privit catre cer, zicand mai mult pentru sine o fi bine, o fi rau..si a intrat in casa.
Peste cateva zile, calul s-a intors. A adus inca trei cai salbatici. Omul i-a ingrijit, erau mari si puternici. Si toata lumea il pizmuia. Celor care il intrebau daca are un cal de vanzare, le raspundea ca nu se poate desparti de niciunul, o fi bine, o fi rau..
Intr-o zi, fiul lui a plecat undeva , in alt sat. Calare pe calul cel mai puternic. Undeva, pe o costisa, a cazut. Si-a rupt trei coaste.
Oamenii il invinuiau pe omul care nu si-a vandut calul si , uite, Dumnezeu l-a pedepsit. El asculta si, uitandu-se la cer, vorbea mai mult pentru sine, o fi bine, o fi rau…
Intr-o zi , a inceput razboiul. Toti flacaii din sat au primit chemare. Au plecat si nu s-au mai intors. Niciodata.
Feciorul ranit a fost lasat acasa. Oamenii il ocoleau, privindu-l chioras.
Batranul se uita la cer, intrebandu-se o fi bine, o fi rau…(Sursa)

Deci cam asta este cu binele. Cu toate acestea, noi credem că fiecare zi poate în felul ei bună și astfel să putem spune în cor cu echipa DOMO: „Lucrurile bune se întâmplă în fiecare zi”

Intră și tu pe

Viaţa ca o profeţie


Meditație la  Duminica după Naşterea Domnului, Ev Mt 2,13-23.
Naşterea Domnului, la fel ca toate evenimentele importante din istorie sau din viaţa noastră în care Dumnezeu îşi face simţită prezenţa într-un mod cu totul particular, nu sunt momente scoase din context. Dimpotrivă, ele sunt cele care creează cadrul general şi dau adevăratul sens întregului. Vedem atât de clar în evanghelia de astăzi că ceea ce începe în Betleem continuă de-a lungul întregii vieţi a Sfintei Familii. Iosif îl are tot timpul de-a dreapta sa pe Îngerul Domnului. Prin vise i se manifestă doar într-un mod mai evident, însă îl sfătuieşte şi îl însoţeşte pe cale încontinuu. Maica Sfânta păstrează în inima ei toate momentele în care misterul de iubire a lui Dumnezeu i se revelează şi îi însemnează calea într-un mod mai clar. Însă tocmai prin aceste momente ştie că Domnul este tot timpul cu ea. Iar Sfânta Familie nu e un exemplu pus undeva sus pe un piedestal, rupt de noi şi de realitate, şi la care să nu putem ajunge. Dimpotrivă, Dumnezeu ne vorbeşte de Familia din Nazareth pentru a ne arăta felul în care ne iubeşte pe fiecare dintre noi. Pentru ca şi noi, în inimile, în vieţile şi în familiile noastre, să-l vedem pe Isus crescând.

Avem şi noi existenţe mai mult sau mai puţin obişnuite, ce nu vădesc în mod normal nimic extraordinar. Obişnuite, la fel ca obişnuiţa şi anonima existenţă a Sfintei Fecioare până la apariţia îngerului. Obişnuite, la fel ca meseria de tâmplar a lui Iosif. Obişnuite, la fel ca obişnuitul Nazaret, intrigant chiar şi pentru unul dintre viitorii ucenici ce se întreaba: oare poate ieşi ceva bun din atât de banalul Nazareth?

Ne întrebăm şi noi: oare poate ieşi ceva bun din banalele noastre vieţi? Din atât de obişnuite existenţe ca şi cele ale noastre? Depinde doar de noi! Fiindcă îngerul păzitor e tot timpul de-a dreapta noastră. Ne sfătuieşte încontinuu pentru ca planul şi profeţia pe care Dumnezeu le are cu fiecare dintre noi să se contureze tot mai mult. Ne înştiinţează de pericolele şi de Irozii ce încearcă să sufoce suflul divin din vieţile noastre. Putem rămâne doar simplii tâmplari, ce să ne construim singuri, din beţigaşe de lemn, viaţa şi destinul. Sau putem decide să ascultăm vocea lui Dumnezeu prin glasul îngerului, şi să-l lăsăm pe El să ne arate planurile şi profeţiile pentru care am fost creaţi. Făcând spaţiu în visele noastre îngerilor Domnului, Isus va creşte în inimile şi în familiile noastre, iar viaţa noastră va deveni o profeţie!

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Mt 2,13-23După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu". Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt". După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt, Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.

Mesajul ”Urbi et Orbi”, Nașterea Domnului 2014


”Isus, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, s-a născut pentru noi. Isus este mântuirea pentru toate persoanele și pentru toate popoarele!”: a spus papa Francisc la tradiționalul mesaj ”Urbi et Orbi” din solemnitatea Nașterii Domnului, proclamat joi de la balconul central al bazilicii Sfântul Petru. Ceremonia a fost transmisă în mondoviziune, fiind preluată pentru prima dată și de radiodifuziunea din Indonezia. Nelipsită la eveniment, televiziunea publică din România, care a transmis și comentat mesajul papei Francisc pe TVR2, TVR HD și TVR+.

În cuvântul său, Suveranul Pontif a cerut Pruncului Isus să aducă darul păcii în acele națiuni care suferă și în zilele noastre din cauza războaielor și a bolilor. Ceremonia s-a încheiat cu Binecuvântarea apostolică a Succesorului lui Petru însoțită de darul indulgenței plenare. Vă oferim mai jos în traducerea noastră de lucru mesajul ”Urbi et Orbi” al papei Francisc la sărbătoarea Nașterii Domnului 2014.

”Dragi frați și surori, Crăciun Fericit!

Isus, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, s-a născut pentru noi. S-a născut la Betleem dintr-o fecioară, împlinind profețiile din vechime. Fecioara se numea Maria, iar soțul ei, Iosif.

Persoanele umile, pline de speranță în bunătatea lui Dumnezeu, sunt cele care îl primesc pe Isus și îl recunosc. În acest fel Duhul Sfânt i-a luminat pe păstorii de la Betleem, care au alergat la grotă și s-au închinat Pruncului. Mai târziu, Duhul Sfânt i-a călăuzit pe bătrânii Simeon și Ana, în templul din Ierusalim, și ei l-au recunoscut în Isus pe Mesia. ”Ochii mei au văzut mântuirea ta” – exclamă Simeon – ”mântuirea pregătită de Dumnezeu înaintea tuturor popoarelor” (Luca 2,30).

Da, fraților, Isus este mântuirea pentru toate persoanele și pentru toate popoarele!

Lui, Mântuitorul lumii, îi cer să-i ocrotească pe frații și surorile noastre din Irak și Siria, care de atâta vreme îndură urmările conflictului în curs și, împreună cu apartenenții la celelalte grupuri etnice și religioase, suferă o persecuție brutală. Crăciunul să le aducă speranță, la fel și numeroșilor evacuați, transfugi și refugiați, copii, adulți și bătrâni, din această regiune și din lumea întreagă; să preschimbe indiferența în apropiere și respingerea în ospitalitate, pentru ca cei care acum sunt puși la încercare să primească ajutoarele umanitare necesare pentru a supraviețui iernii grele, să se întoarcă în țările lor și să aibă o viață demnă. Fie ca Domnul să deschidă la încredere inimile și să dăruiască pacea sa întregului Orient Mijlociu, începând cu Țara binecuvântată a nașterii sale, susținând eforturile celor care se angajează în mod practic pentru dialogul dintre israelieni și palestinieni.

Isus, Mântuitorul lumii, să privească la cei care suferă în Ucraina și să-i dăruiască acestei iubite țări puterea de a depăși tensiunile, de a învinge ura și violența și de a întreprinde un nou drum de fraternitate și reconciliere.

Cristos Mântuitorul să dăruiască pace Nigeriei, unde se varsă din nou sânge și atât de multe persoane sunt smulse pe nedrept din mijlocul celor dragi și ținute ostatic sau masacrate.

Pace invoc și pentru alte țări de pe continentul african. Mă gândesc în special la Libia, Sudanul de Sud, Republica Centrafricană și la diferite regiuni din Republica Democratică Congo; și le cer celor care au responsabilități politice să se angajeze prin intermediul dialogului la depășirea contrastelor și la construcția unei coexistențe fraterne și durabile.

Isus să-i salveze pe atâția copii care sunt victimă a violenței, transformați în marfă de schimb și implicați în traficul cu persoane, sau constrânși să devină soldați.

Să aducă mângâiere familiilor copiilor uciși în Pakistan săptămâna trecută.

Să fie aproape de cei care suferă din cauza bolilor, în special de victimele epidemiei de Ebola, mai ales în Libera, Sierra Leone și Guineea. În timp ce îi încurajez din inimă pe cei care s-au angajat cu curaj să acorde asistență celor bolnavi și rudelor lor, reînnoiesc îndemnul stăruitor de a se asigura celor afectați asistența și terapiile de care au nevoie.

Copilul Isus! Gândul meu se îndreaptă spre toți copii care în timpurile noastre sunt uciși și maltratați, fie la cei care îndură acestea înainte de a vedea lumina, privați fiind de iubirea generoasă a părinților lor și îngropați în egoismul unei culturi care nu iubește viața, fie la acei copii evacuați din cauza războaielor și a persecuțiilor, abuzați și exploatați sub ochii noștri și în tăcerea noastră complice; și la copiii masacrați sub bombardamente, chiar și acolo unde s-a născut Fiul lui Dumnezeu. Chiar și în zilele noastre tăcerea lor neputincioasă strigă sub sabia atâtor Irozi. Peste sângele lor se depune astăzi umbra actualilor Irozi. Cu adevărat, de acest Crăciun, multe lacrimi însoțesc lacrimile Pruncului Isus!

Dragi frați și surori, fie ca Duhul Sfânt să lumineze astăzi inimile noastre, ca să recunoaștem în Pruncul Isus, născut la Betleem din Fecioara Maria, mântuirea dăruită de Dumnezeu fiecăruia dintre noi, fiecărui om și tuturor popoarelor de pe pământ. Puterea lui Cristos, care este eliberare și slujire, să se facă simțită în atâtea inimi care suferă din cauza războiului, a persecuțiilor și sclaviei. Cu blândețea sa, această putere dumnezeiască să îndepărteze împietrirea din inimile atâtor oameni și femei cufundați în mundanitate și indiferență. Forța sa mântuitoare să preschimbe armele în pluguri, distrugerea în creativitate, ura în iubire și blândețe. În acest fel vom spune cu bucurie: ”Ochii noștri au văzut mântuirea ta!”. Crăciun Fericit tuturor!

Primiți și binecuvântarea apostolică invocată în latinește de Sfântul Părinte în solemnitatea Nașterii Domnului 2014, binecuvântare însoțită de darul indulgenței plenare.

Sursa:ro.radiovaticana.va