joi, 30 iunie 2011















Moment istoric pentru 90% dintre creştinii lumii

Consiliul Mondial al Bisericii (CMB), Alianţa Evanghelică Internaţională (AEI) şi Consiliul Pontifical pentru Dialog Interreligios de la Vatican au făcut un pas istoric prin publicarea unui document care trasează o serie de norme etice pentru activitatea de prezentare a Evangheliei. Documentul reafirmă datoria creştinilor „de a prezenta vestea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu".

Consiliul Mondial al Bisericilor Documentul „Christian Witness in a Multi-Religious World: Reccomendations for Conduct" a fost lansat ieri, la Centrul ecumenic de la Geneva, Elveţia. Intenţia documentului este să ofere o serie de indicaţii precise cu privire la predicarea Evangheliei.

Este prima dată când nişte organisme ce reprezintă creştinii evanghelici, protestanţi şi catolici se reunesc şi semnează împreună un document. Cele 3 organisme reprezintă cca. 90% dintre creştinii din întreaga lume, conform christianpost.com.

„Acesta este un document istoric, un moment istoric şi un timp pentru ca membrii bisericilor să se trezească încă o dată la chemarea noastră pentru misiune şi unitate, având permanent în minte căile prin care Iisus doreşte să lucrăm", a declarat dr. Geoff Tunnicliffe, secretarul general al AEI. Acesta a subliniat că documentul dovedeşte faptul că este posibilă unitatea între creştinii diverselor biserici, atunci când este vorba despre propovăduirea Evangheliei.

Documentul are 3 secţiuni majore. O primă secţiune prezintă bazele biblice ale misiunii de predicare a Evangheliei, arătând că mărturia creştină trebuie să urmeze „exemplul şi învăţătura lui Iisus Christos", precum şi exemplul bisericii primare. Documentul accentuează faptul că „în cele din urmă, convertirea este activitatea Duhului Sfânt". „Convertirea [la creştinism] nu poate să fie impusă nimănui. Sper că este mesajul clar pe care îl transmitem prin acest document", a declarat Olav Fykse Tveit, secretarul general al CMB.

A doua secţiune prezintă un set de 12 principii de care creştinii ar trebui să ţină cont în prezentarea Evangheliei. Între acestea sunt incluse dragostea ca motivaţie a oricărei acţiuni, o viaţă morală, compasiune pentru semeni, spiritul umilinţei, respingerea oricărei forme de violenţă şi respectul pentru orice fiinţă umană.

Ultima secţiune a documentului conţine 6 recomandări pentru biserici, organizaţii şi instituţii creştine, precum şi pentru fiecare creştin în parte. Cele 6 recomandări sunt: (1) să studieze cu atenţie documentul în cauză; (2) să construiască relaţii bazate pe încredere şi respect cu membrii tuturor religiilor lumii; (3) să îşi consolideze identitatea creştină şi credinţa, în timp ce îşi consolidează cunoştinţele cu privire la celelalte religii; (4) să promoveze dreptatea şi respectul; (5) să ceară guvernelor şi autorităţilor abilitate să le asigure tuturor oamenilor libertate religioasă; (6) să se roage pentru binele semenilor lor.

Aceste recomandări „ne vor ajuta să reducem tensiunile inutile şi să prezentăm lumii adevărul lui Dumnezeu într-o manieră credibilă", a declarat Jean-Louis Cardinal Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios.

Documentul este rezultatul unor discuţii de 5 ani, prima întâlnire a echipei care lucrat la redactarea documentului având loc în luna mai a anului 2006, în Italia. Textul a fost finalizat în Thailanda, în ianuarie 2011.

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Moment-istoric-pentru-90--dintre-crestinii-lumii-3689.html

Cuvântul sculptează!

30 Iunie – Inimă bună

Pablito se uita la televizor când mama sa îl strigă:

-«Pablito, cine a luat din frigider prăjitura pe care trebuia să o servesc cu prietenele mele în după amiaza asta?»

Pablito răspunse:

-«Eu mamă. I-am dat-o unui copil înfometat.»

Mama reluă:

-«Foarte bine, fiule. Mă bucur că ai o inimă atât de mare. Dar cine era acel copil?»

El răspunse:

-«Eu, mamă!»

Mama copilului se gândea că fiul său avea o inimă foarte mare. În realitate, ceea ce avea era un apetit foarte mare.

Se poate face bine căutând să remediezi nevoile celuilalt, însă, de asemenea, se poate face bine pentru a afla propria satisfacţie. Este bine şi plăcut să simţi bucurie atunci când faci bine, dar nu mai este atât de bine să faci binele pentru a afla satisfacţie în el. În cazul acesta, în loc de dragoste benefică faţă de aproapele, ceea ce ai, este amor propriu.

Nu este întotdeauna uşor să ai intenţii curate şi drepte, însă aceasta dă o nouă valoare binelui pe care-l faci. Trebuie să facem binele, adică ceea ce trebuie să facem, chiar dacă, uneori, facem în silă. De asemenea, trebuie să facem binele chiar dacă simţim satisfacţie în a-l face. Nu trebuie să încetăm de a-l face, dacă, prin împlinirea lui, simţim satisfacţie.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro