Ce cred românii despre sfârşitul lumii

Sfârşitul lumii a constituit unul dintre cele mai arzătoare subiectul ale anului 2012, prin prisma finalizării calendarului mayaş în data de 21 decembrie, data în care mulţi au speculat că va veni sfârşitul lumii. Dar cum văd românii sfârşitul lumii şi cum se raportează la el? Răspunsul îl dau oameni de cultură, astronomi, ingineri, jurnalişti şi primul cosmonaut român.

Academicianul Răzvan Theodorescu, istoric al culturii, consideră că sfârşitul apocaliptic al umanităţii este o credinţă milenară, deoarece „oamenii au crezut mereu într-o epocă de aur a începutului umanităţii şi într-un sfârşit apocaliptic al umanităţii". Într-un interviu acordat agenţiei Mediafax, Theodorescu consideră că speculaţiile privitoare la un sfârşit al lumii anunţat de mayaşi sunt irelevante pentru restul lumii.

„Calendarul maya n-are absolut nimic de-a face cu calendarul nostru. Întotdeauna mayaşii au crezut în anumite lucruri proprii credinţei lor. Mayaşii credeau că, la un moment dat, va veni dinspre soarele răsare şarpele cu pene şi-i va nimici. Au o credinţă mitologică care se găseşte în aproape toate credinţele lumii", a mai declarat Răzvan Theodorescu.

O opinie asemănătoare are şi cosmonautul Dumitru Prunariu. „Este adevărat că, din informaţiile transmise, calendarul maya are nişte perioade, pe care mayaşii le consideră de transformare spirituală, dar nu are nicio tangenţă cu calamităţile sfârşitului lumii aşa cum a fost prezentată perioada. E o speculaţie comercială care duce la profit mare pentru numeroase categorii de comercianţi, începând de la cei care furnizează mâncare până la mass-media", a declarat acesta.

Inginerul Florin Gheorghe Filip, preşedintele Secţiei de Ştiinţa şi Tehnologia Informaţiei din Academia Română, a declarat că nu l-a pasionat acest subiect al interpretărilor date calendarului maya privind sfârşitul lumii, dar consideră că „viitorul nu poate fi prevăzut".

„Viitorul poate fi construit. Periodic au loc perioade mai agitate, care determină schimbări bruşte. Când eram eu mic se vorbea despre sfârşitul lumii, care urma să se producă în anul 2000", a spus Florin Gheorghe Filip.

Teama de anul 2000 a fost un alt prilej ca oamenii să se teamă de sfârşitul lumii. Istoricul Toader Nicoară, specialist în istoria mentalităţilor, explică faptul că omenirea a trăit cu un sentiment de frică, de insecuritate, de când există şi că doar cauzele care îl provoacă s-au schimbat. Sentimentul meu este că azi putem lega viziunea despre sfârşitul lumii de faptul că omenirea civilizată se află în criză. Pe fundalul acestor nelinişti, de frica de ziua de mâine şi de viitorul pe termen mediu, asemenea idei capătă un impact mai mare decât ne-am imagina, a afirmat Nicoară.

Citeste şi: Ce se află în spatele fricii de sfârşitul lumii?

Cu privire la mentalitatea europeană privitoare la sfârşitul lumii, istoricul declară că europenii sunt, în general, mai sceptici, pentru că au în spate o istorie mai lungă. În schimb, românii percep fenomenul un pic diferit faţă de europeni. Ei sunt mai degrabă un spirit cârcotaş, ceea ce e diferit de scepticism, pentru că aceasta presupune spirit critic. „Românii iau în râs fără a analiza", explică Nicoară.

Adrian Sonka de la Observatorul Astronomic spune că „anul 2012 este evident un produs comercial" şi neagă existenţa oricăror dovezi astronomice care să confirme sfârşitul lumii.

În primul rând, alinierea planetelor de care se tem unii nu se produce pe 21 decembrie „şi, dacă suntem riguroşi, nu se poate produce niciodată. Chiar dacă s-ar produce, forţa de atracţie a planetelor nu ar produce niciun efect vizibil pe Terra". Sonka dă exemplul alinierii planetelor din 1982, când cinci planete au fost aliniate aproape perfect, dar aceasta nu a avut decât un efect foarte slab asupra mareelor produse pe Terra.

În al doilea rând, iese din discuţie şi erupţia unei supernove, deoarece cea mai apropiată stea care ar putea sfârşi în acest mod se află destul de departe, 150 de ani lumină şi se şi îndepărtează de Pământ.

În al treilea rând, nu trebuie să ne temem nici de este maximul solar, sursă de erupţii solare intense, deoarece acestea sunt evenimente ciclice. „La fiecare aproximativ 11 ani, fenomenele solare sunt mai multe ca număr şi mai mari ca intensitate. Dacă maximul solar duce la sfârştitul lumii înseamnă că lumea se sfârşeşte la fiecare 11 ani, ceea ce este evident absurd", spune Adrian Sonka.

Astfel, din punct de vedere ştiinţific, „niciuna din speculaţiile legate de sfârşitul lumii de pe 21 decembrie nu este adevărată".

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu vorbeşte despre apocalipsă în termeni escatologici (disciplina care studiază sfârşitul lumii). Jurnalistul afirmă că toate religiile au momentul lor escatologic, iar creştinismul nu face excepţie. „Apocalipsa după Ioan. Apocalipsa ce înseamnă? Înseamnă că are loc un sfârşit al lumii, de fapt. Se distruge totul. Vin cei patru călăreţi, este trecută lumea prin foc, prin apă. De ce? Pentru că lumea este păcătoasă. Apocalipsa nu este un simplu fenomen natural, care ne izbeşte. Nu este un tsunami, nu este un cutremur. Este o pedeapsă divină", afirmă Popescu.

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Ce-cred-romanii-despre-sfarsitul-lumii-8375.html

SFârșitul lumii

   „În această zi se decide soarta ta!” Așa ar putea suna un titlu de cotidian în această dimineață.

   2012. Dacă nu sfârșit, atunci cu siguranță început!

   Acum să fim serioși, dacă am lua în calcul fiecare anunț gen „The end…”, atunci am sta toată ziua în buncăre (nu că unii nu ar sta!).

   Astăzi unii își sărbătoresc ziua de naștere (La mulți ani!), alții trecerea în neființă (Odihnă…)!

   Astăzi unii se distrează, pe la munte, prin baruri, alții se izolează în miezul pământului, de parcă SFârșitul lumii înseamnă doar suprafața pământului, nu și interiorul lui. Păi dacă ar exploda nucleul, unde s-ar mai duce? Vor scăpa oare doar cei de pe Stația Spațială Internațională?

   Dacă explodează, ne vedem pe Lună, pe Marte, pe Soare… prin tot Universul!

   Acum că ne apropiem cu pași repezi de ultimele momente (sau nu!), nu ne mai rămâne de rostit decât un singur cuvânt: iubire!

   Dacă până acum iubirea pentru noi era relativă, în aceste momente ea trebuie să fie autentică. Da! Să iubim întreaga omenire, să iertăm tuturor toate și să ne pregătim îmbrățisându-i pe cei dragi. Măcar să vadă și cei din viitor că ne-am iubit dacă va fi să ne acopere lava precum pe cei din orașele antice Pompeii și Herculaneum în 24 august 79.

   Iubire, iubire, iubire!

   „… noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este Iubire şi cel ce rămâne în Iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (1 Ioan 4, 16).

   Mult noroc cu SFârșitul lumii tuturor!

   P.S. Dacă trecem și peste asta, să-I mulțumim Domnului!

Încă un… pamflet