Recenziile scrise de mine


Pe sub poduri
de Mike Yankoski

„… Fiul Omului nu are unde să Își plece capul…
(Matei 8, 20; Luca 9, 58)

            În viață putem face multe alegeri, suntem liberi. Dar dacă la un moment dat simți că viața ta e prea simplă? Că nu mai descoperi ce ai dori să găsești? Că te cheamă aventura! Cu siguranță fiecare dintre noi avem o istorioară interesantă sau cel puțin o amintire (frumoasă sau nu) de povestit celorlalți, dar poate nu toți se pot lăuda cu o experiență asemănătoare cu a lui Mike și Sam, nu două personaje fictive ci trăitoare ca și noi.
            Nu știu câți dintre noi ar avea curajul ca într-o zi să renunțe, pentru câteva luni bune, la familie, prieteni, comunitatea religioasă, studii și o viață plină de bucurii pentru a merge pur și simplu în stradă și a trăi printre săraci! Trebuie să fi ori sărit de pe fix ori cu totul dedicat descoperii lui Dumnezeu! Lecturând paginile cărții Pe sub poduri poți găsi singur un răspuns…
            Noi avem tendința de a ne ține departe de cei „rătăciți” de pe calea Domnului sau de cei aflați în stradă. Omitem să îi ajutăm pe cerșetori iar dacă ne apropiem, le azvârlim cu repeziciune o monedă și ne vedem de drum fără a intra în vorbă cu ei. Poate de aceea Mike făcea o constatare extraordinară: „Am descoperit că obțineam un bacșiș mai bun cântând în fața magazinului de băuturi decât peste drum, în fața restaurantului de familiei. Oamenii băuți sunt mai generoși decât cei treji” (p. 140).
            Totuși, ce ar fi dacă ne-am face prieteni, trăind fără a-i judeca, printre cerșetori, dependenți de droguri, alcool și tutun, hoți și ucigași ca astfel să le cunoaștem povestea vieții pentru a-i înțelege?! Dacă nu îți dorești o astfel de experiență în realitate, atunci măcar citește relatările lui Mike și Sam pentru a învăța cum este să renunți la confort, un acoperiș, siguranță, plăceri gastronomice, haine curate, conexiuni la internet, mobil, băi calde și spumoase etc. Din istorisirile lor vom înțelege cum este să mănânci deseori mâncarea refuzată sau aruncată de alții, de prin gunoi alimente uneori expirate, să fi văzut ca un nimeni, privit cu neîncredere și disprețuit uneori tocmai de frații tăi în credință și să constați că avem multe Biblii dar nu și inimi în care să le primim învățătura! De aceea se confesează Mike spunând: „Cuvintele «Isus te iubește» capătă un cu totul alt sens atunci când ești sărac și pe drumuri. Îți sună diferit în urechi. Ai mai mult nevoie de ele. Doar spunându-le unei persoane disperate pe care o întâlnești, îți poți schimba ziua. Înveșmântați aceste cuvinte în prietenie, o masă gătită, bilete de autobuz și îi puteți schimba viața” (p. 117).
            Până la urmă, dacă stăm bine să ne gândim, mai toți suntem niște cerșetori. Oare de câte ori nu ne-am surprins îngenunchiați în fața Crucii cerându-I Domnului, pentru noi sau alții, iertare, îndurare, sănătate, fericire, putere sau altele?!?
            Mike ne învață: „Pentru tot restul vieții mele va exista acel moment în care mă voi identifica cu o persoană fără adăpost. O ușă în inima mea va rămâne întotdeauna deschisă pentru surorile și frații mei jerpeliți de pe stradă. Iar acest lucru îmi place”. (p. 165)
            Ai tu oare inima deschisă să citești și să primești povestea lor?

Pe sub poduri, Mike Yankoski, Traducere Dumitru Dorian, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2006. Pentru comenzi, intră pe www.aquaforte.com

-----------------------------------------------

Anticarul sau
cum să găsești o comoară traducând o carte


Dacă ești un fan al genului scriitoricesc tipic lui Dan Brown, Umberto Eco sau mai nou romancierului Simon Toyne, atunci neapărat trebuie să te adâncești în lectura cărții Anticarul, un bestseller semnat de Julián Sánchez și publicat de editura Alffa în colecția Strada ficțiunii, 2011.
Din primele pagini ale cărții trăiești alături de alți cititori „pasiunea unui bătrân anticar dornic să înțeleagă trecutul prin intermediul moștenirii generațiilor anterioare”[1], Artur Aiguader, un negustor de antichităţi cu obiecte alese de pe piața neagră, recunoscut de cei din branșă ai Barcelonei, și care, datorită unui material de mare valoare, este ucis cu sânge rece.
Nu înainte de a părăsi lumea aceasta, mai apucă să-i expedieze o epistolă fiului său adoptiv, Enrique Alonso, un scriitor care, din dorința exagerată de a dărui lumii gândurile sale prin intermediul cărților, stă zile întregi în fața PC-ului pentru a le scrie.
Datorită acestor împrejurări el este nevoit să se întoarcă în Barcelona pentru înmormântarea și luarea în posesie a moștenirii rămase de la Artur. Dar, misiunea lui, se pare, nu se încheie aici. Poliția îl cheamă imediat spre a afla de la el anumite informații și pentru continuarea anchetei.
Dorința de a-l demasca pe criminalul tatălui său adoptiv și descoperirea secretelor dintr-un document rămas netradus, nu-i dau pace, astfel că, împreună cu fosta lui soție, Bety, încep o adevărată și dificilă misiune.
De acum, deschide-ți mintea pentru a descoperi descrieri ce incită imaginația și pătrunde în lumea autorului, un arbitru de baschet, căruia i-a luat câţiva ani să scrie acest material și care, a așteptat alți 15 pentru a-l vedea tipărit, azi fiind citit în 8 limbi diferite.
Cartea te conduce în locuri ce poate nici nu le-ai vizitat dar cu care rămâi în gând ca și cum ieri ai trecut pe acolo. Personajele îți devin atât de familiare, datorită descrierilor amănunțite și a cunoașterii vieții lor trecute, încât ai să le visezi.
Împreună cu Enrique, atât Bety cât și Manolo, un cunoscut expert filolog, ce din păcate își va pierde viața chiar înainte de a face o valoroasă descoperire, se preocupă de traducerea unui jurnal secret din secolul XV al unui arhitect ce a lucrat la construcția magnificei Catedrale din Barcelona. Textul latin, ascuns de anticarul Artur și descoperit lui Enrique, se pare că i-a aparținut lui Casadevall, care știa despre existența unui obiect mistic și avea misiunea de a-l ascunde de orice muritor, numit Piatra lui Dumnezeu și datând din timpurile regelui David, ce dă puteri nebănuite posesorului.
Despre acest jurnal, Bety spune: „Valoarea sa intrinsecă depășește cu mult potențiala valoare materială, lăsând la o parte misterul care planează asupra. Toți cercetătorii perioadei Evului Mediu și-ar tăia bucuroși o mână ca să intre în posesia lui”[2].
În căutarea obiectului pierdut în timp și care a făcut ca două civilizații diferite să se rănească mereu, se pare că este pornit și cel care i-a curmat viața lui Artur, iar Enrique este convins că îl va descoperi înaintea lui și-l va deconspira.
Lasă-te condus de autor într-o poveste ce are tot ceea ce îi trebuie unei cărți de succes: crimă, suspans, acțiune, dragoste, misticism și nu o lăsa din mână până nu afli alături de personaje, misterioasa piatră a lui Dumnezeu!

P.S. Merită să citești un interviu realizat cu autorul…
http://www.allcafe.ro/2011/11/julian-sanchez-autorul-anticarul-scrisul-si-baschetul-sunt-parti-esentiale-ale-vietii-mele
Mai vezi și o recenzie video Omul care aduce cartea:
http://www.protv.ro/video/omul-care-aduce-cartea_322_julian-sanchez-anticarul-traducere-de-alexandra-reocov-editura-allfa_14834.html

Articolul curent face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL.
Vezi mai multe pe: http://www.allcafe.ro/2012/01/regulament-campanie-valluntar


[1] Simon Toyne, Anticarul, Ed. Alffa, București, 2011, p. 26.
[2] Idem, p. 132.
-----------------------------------------------

Gluma sau nu, mori si tu!


Motto: Venim pe rand si ne ducem pe sarite… (proverb din popor)

Am inceput a scrie ascultand acel Requiem celebru compus de marele Mozart pentru a-mi aminti ca sunt trecator dar mai ales gandindu-ma la cele din urma clipe ale vietii mele.
Te-ai gandit vreodata cum vei muri? Ca moartea ta poate fi comuna altora? Si oamenii celebrii mor?! Ca si moartea face parte din parcursul numit viata?
Ce e drept, suntem astazi atat de agitati si plini de vise incat chiar uitam sau vrem sa dam uitarii faptul ca o data se va pune punct. Dar cum? Iata ca am descoperit o carte ce iti pune la dispozitie o serie de exemple uneori tragi-comice iar alteori de-a dreptul de plans: “In memoriam – mic tratat de morti celebre” pe care o citesc si calugarii ce deja traiesc paradisiac asa dupa cum vei vedea pe coperta intai!
Nu poti cunoaste clipa… marturie ne sta moartea unor oameni celebrii ce au fost surprinsi de ea in ipostaze foarte diferite, iar Stephane Audeguy, autorul micilor descrieri, ni le descopera.
Te-ai intrebat vreodata cum/unde a-i vrea sa te gaseasca batrana moarte? Citeam undeva ca cineva spunea: „Mai bine iti speli dintii in cimitir decat sa mori in baie” (Jean-Claude Carrière). Gluma sau nu, mori si tu!
Cand citesti acele pagini, timpul se opreste, inima bate cu mai multa atentie, numeri fara sa vrei fiecare expiratie meditand ca poate fi ultima, vrei sa bei sau sa mananci ceva dulce desi nu-i mai simti gustul iar o lacrima ingheata pe obraz si te intrebi daca merita sa continui, dar ispita e mare si cand te-ai mai umplut cu un sfarsit de viata mai vrei…
Poti sa te gandesti la faptul ca odata poate cineva va scrie despre tine, despre ultimele tale momente si ce a urmat? Dar intrebarea cea mai tragica este: Ai trait in asa mod incat dupa moartea ta, celor ce ţi-au fost apropiaţi, sa nu le fie ruşine ca te-au cunoscut, pentru a putea varsa o lacrima sincera pentru tine, sa vada in tine un model, iar tu sa traieşti in continuare prin inima şi gandul lor? Sa nu uiti ca poti fi uitat!
Cand vezi atat de multe personalitati ce au murit, pe sirea spinarii tale simti cum te lovesc sute de fulgere inghetate si te intrebi retoric: Ce sanse am eu atunci? Multe intrebari, prea multe, dar la ele a incercat sa raspunda, dand exemple din istoria lumii, Stephane Audeguy, in a sa carte In memoriam, scrisa intr-un mod specific lui, suculent si dedicat fiecarui personaj in parte. Fiecare isi spune povestea sa prin intermediul lui si de la fiecare avem cate ceva de invatat.
In memoriam – aducere aminte, in memoria celor ce nu mai sunt, celor de azi si celor de maine. Ție care azi semnezi cartea si peste zeci de ani dupa ce ai apus o citesc altii…
Niciodata nu e tarziu sa citesti aceasta carte sau chiar sa o recitesti! Pe scurt as spune ca este o carte ce te invata sa mori bine caci numai o data mori!



Postat pe: http://nemirabooks.ro/gluma-sau-nu-mori-si-tu
 
------------------------------------------------


Amintiri...


    Deși pare cumva incredibil, mai există încă și astăzi generații de tineri ce citesc și chiar scriu. Iar unii, cu o doză de energie peste medie, pentru vârsta aferentă, își iau „inima în dinți” și-și publică gândurile. Așa este și cazul mai tânărului publicist Grațian Lascu, ce ne dăruiește cartea lui cu care debutează în lumea literelor frumoase: Amintiri din prezent.
    Ceea ce m-a atras la autor, înainte de a publica materialul, a fost dorința fermă de a trimite gândurile sale scrise pentru a vedea „lumina” tiparului. Am rămas uimit când am văzut campania lui de a aduna banii necesari, punând în vânzare 100 de cărți din biblioteca personală. Sincer să fiu nu aș putea face o astfel de renunțare. Sunt precum copiii mei. Ți-ai vinde copiii?
    Cumva a obținut acei bănuți și cartea s-a publicat.
   
    Fiind plecat la Oradea pentru un simpozion la care participam, m-am gândit să-i cer tânărului autor să ne întâlnim. Am fost bucuros că a răspuns pozitiv invitației mele. Atunci am făcut un schimb de cărți și gânduri bune, și astfel am aflat mai multe detalii despre „istoria cărții”.
    Aflam printre altele că prima ediție s-a „evaporat” și astfel s-a publicat a doua… Oare la a câta a ajuns acum?
    Ok, se pare că romanul are succes, asta este bine, mai ales la început. Dă un imbold sănătos ce îl poate ajuta pe orice scriitor începător.
    Acum despre carte…
    Autorul, cum mai spuneam, deși tânăr, scrie captivant și interesant pentru vârsta lui.
    Cu experiențe personale și culese, el realizează o poveste, juvenilă, a timpurilor noastre, cu metehnele ei și te face să crezi că ești protagonistul.
    Un astfel de material, cu siguranță va fi apreciat de generația lui, cărora se și adresează, dar nu numai, pentru că orice minte deschisă se poate delecta cu lectura romanului său.
    Nu știu cum va fi receptat peste 10 ani, dar acest fapt va spune ceva despre lucrarea în sine, despre autor, și poate chiar el va zâmbi revăzând materialul.
    Povestea este simplă, aceleași motive întâlnite și în alte opere adolescentine: iubirea, dorința, viciile, școala, plictisul, prietenii etc. Tot tacâmul lumii moderne…
    Ar trebui știut că totul este o poveste, o istorisire cu personaje fictive și, sper, cu viciile prezentate la fel de fictive în viața autorului și al cititorilor săi. Ideea este că autorul ne prezintă un personaj foarte viciat, mai ales în ale tutunului, și nu este indicat de a se lua în serios și aplica la viața de zi cu zi a vieții noastre meteahna lui. Mai în glumă, mai în serios, la câte țigarete a fumat personajul principal, vai de el, va fi acum într-un spital, sau mai rău…
    Oricum, deși știu că aceste povești atrag astăzi, trebuie să limităm totul la pură ficțiune și la a nu pune în practică chestiunile mai puțin pozitive prezentate în roman. Unii se vor întreba iar: dar ce este bine și ce este rău? Întrebare clasică, răspuns clar: totul cu măsură! ORI: Toate le pot face, dar nu toate îmi sunt de folos! Dar, până la urmă, libertatea de-a alege vă aparține…
    Nu-mi rămâne decât să-l felicit pe Cristian pentru romanul publicat și să-i mulțumesc pentru faptul că mi l-a dăruit și astfel onorat cu lectura lui, urându-i în același timp multe gânduri bune, sănătate, nopți cu muze, pagini imaculate și multă cerneală în stilou…

    P.S. Pentru cei curioși ori interesați de carte, mergeți de-i faceți o vizită lui Cristian pe site-ul personal: http://www.gratianlascu.com
 
------------------------------------------------



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu