7 Decembrie – Adevăr dureros
Conversaţie între doi prieteni:
-«Cum ţi s-a părut prietena mea?»
-«Ce preferi, să-ţi spun adevărul sau să rămânem prieteni în continuare?»
Nu putem spune nimic, care să nu fie adevărat. Însă nu suntem obligaţi să spunem tot adevărul. Uneori, din caritate, trebuie să nu-l spunem. Să spunem adevărul, să păstrăm adevărul, să trăim adevărul, dar întotdeauna cu caritate.
Caritatea trebuie să fie tovarăşa inseparabilă a oricărui cuvânt, a oricărei acţiuni şi a oricărei omisiuni a unui creştin.
Iar atunci când ni se spune ceva care rezultă a fi dezagreabil sau dureros de auzit, nu poate să ne pice rău. Din contra, este o dovadă de prietenie şi trebuie să fim recunoscători.
