Pe 9 decembrie în ediția online a revistei Science au fost
publicate șase articole importante, referitoare la planeta Marte.
Acestea se bazează pe datele transmise de către roverul Curiosity.
Unul dintre obiectivele științifice ale roverului Curiosity
are în vedere identificarea posibilității ca planeta Marte să fi putut
adăposti viața, în trecutul îndepărtat. Până acum nu au putut fi
identificate asemenea indicii. Conform datelor prezentate în revista
Science, deși nu se prezintă nimic cu adevărat spectaculos, au fost
realizați pași foarte importanți către o viitoare identificare a
compușilor organici, care eventual ar reprezenta semne ale existenței
vieții în trecutul planetei Marte. În știrea de pe site-ul revistei
Science, în care sunt prezentate lucrările recent publicate, John
Grotzinger, cercetător în cadrul misiunii roverului Curiosity, definea
astfel noile rezultate obținute: ”Misiunea noastră a ajuns într-un punct de cotitură. Am început să trasăm drumul pentru a explora deliberat materia organică.”
În urmă cu un an, atunci când au fost prezentate primele analize ale
solului marțian, cercetătorii s-au confruntat cu o mare problemă. Așa
cum spuneam în știrea
postată la acea vreme:
”SAM (Sample Analysis at Mars – Analizorul de Eșantioane Marțiene) a identificat urme de oxigen și de perclorați.
Perclorații sunt compuși ai clorului și oxigenului foarte reactivi,
care au mai fost identificați și în cazul misiunii Phoenix. Reacțiile
chimice produse în interiorul laboratorului SAM au dus la formarea de
compuși clorinați ai metanului, una dintre substanțele organice
detectate de către instrumentul de la bordul roverului. Clorul are cu
siguranță o origine marțiană, dar carbonul este posibil să aibă o
origine terestră, el fiind detectat tocmai datorită sensibilității
extreme a instrumentului.” Altfel spus, s-a
detectat carbon de origine organică în eșantionul marțian, dar s-a
presupus că acesta este rezultatul unei contaminări terestre. În cazul
eșantioanelor marțiene problema este complicată și de prezența
percloraților (compuși chimici care sunt oxidanți puternici tunci când
sunt încălziți). Cum analizele în SAM presupun încălzirea eșantioanelor
la câteva sute de grade Celsius, toți compușii organici, care eventual
ar fi prezenți în probele recoltate, vor fi oxidați, mai înainte de a
putea fi analizați. Poate că vor supraviețui câteva molecule, dar ele
vor putea fi puse pe seama unei contaminări produse înainte de plecarea
roverului către Marte.

De această dată, cercetătorii care prelucrează datele transmise de
către SAM au reușit să rezolve problema legată de o eventuală
contaminare. Prin analize minuțioase, ingenioase și repetate ei au
reușit să ajungă la concluzia că în datele recente contaminarea este
vinovată de numai 1-3% din dioxidul de carbon detectat în eșantioane. Restul de 97% ar putea proveni de la materia organică prezentă în eșantioane.
Atunci când s-au comparat eșantioane recoltate în urma forărilor în
zona numită Yellowkife Bay (care se pare că s-a format pe fundul unui
fost lac, cu apă foarte puțin adâncă, din interiorul craterului Gale) cu
eșantioane de praf marțian recoltat de la suprafață (acolo compușii
organici sunt supuși acțiunii distructive ale radiațiilor ultraviolete
și percloraților) rezultatele au fost oarecum surprinzătoare.
Eșantioanele recoltate din zona Yellowkife Bay au eliberat cantități mai
mari de carbon și la temperaturi mai mici, în raport cu eșantioanele
recoltate de pe suprafața marțiană. Asta sugerează că în aceste mostre
ar putea exista compuși organici. Revista Science consemnează exclamația
unuia dintre cercetătorii SAM: ”Băieți, aici am ars niște material organic.”
Zona Yellowkife Bay și locurile în care Curiosity a efectuat forări.
Deși deocamdată nu se poate spune despre ce compuși organici ar fi
vorba, rezultatele obținute sunt extrem de promițătoare. Nu trebuie să
fim foarte optimiști. Chiar dacă descoperirea compușilor organici pe
Marte ar fi confirmată, nu se va putea afirma că aceștia reprezintă un
indiciu al existenței vieții pe Marte, nici măcar pentru un trecut
îndepărtat. Pe Marte au căzut de-a lungul timpului meteorți și nuclee
cometare, care ar fi putut aduce pe Marte materie organică.
Nu voi insista asupra celorlalte studii publicate online de revista
Science, le voi trece la Surse. Vreau doar să mai remarc că în timp ce
într-una dintre lucrări se arată că în craterul Gale nu existau condiții
favorabile apariției vieții, zona fiind extrem de aridă, într-o altă
lucrare, din grupul celor șase publicate de Science, se arată că pe
fundul craterului a existat o zonă mocirloasă, în care viața ar fi putut
să apară. Acolo ar fi putut supraviețui bacterii pe care le-am
descoperit pe Terra, care se hrănesc cu minerale (un exemplu ar fi
D. audaxviator, o bacterie descoperită într-o mină din Africa de Sud).