luni, 22 octombrie 2012

Cuvântul sculptează


22 Octombrie – „Sfântul” rubin de ceas


Într-o zi când ceasornicarul demontase un ceas şi cu penseta lui foarte fină urma să apuce rubinul minuscul care primeşte mişcarea de la arc, observă că rubinul era în perfectă stare şi foarte strălucitor. Îl privea cu atenţie, când rubinul îi spuse:
-Eu sunt un sfânt rubin de ceas, nu sunt ca celelalte rubine de care se prinde tot praful care intră în cutie. Mă păstrez curat, ştiu să mă îngrijesc; nu îngrijorez pe nimeni. Sunt un rubin, cu siguranţa aşa cum trebuie să fie. Te rog să nu mă laşi să fiu atins de nici unul dintre angrenajele acestea. Îmi ajunge că mă îngrijesc bine de mine însumi. Fiecare să se ocupe de sine însuşi.
-Însă dacă fiecare se îngrijeşte doar de sine însuşi, cum va mai funcţiona ceasul?... – spuse indignat ceasornicarul.
Scutură cu delicateţe penseta şi micuţul rubin căzu printre vechiturile inutile. Luă un rubin nou, mai puţin strălucitor, însă care să accepte să trăiască în companie şi-l montă în angrenajul ceasului.

Dumnezeu ne-a pus împreună pentru ca să ne iubim şi să ne ajutăm. O parte, importantă, din sfinţirea noastră constă în a-i ajuta pe ceilalţi să fie fideli lui Dumnezeu.
„Nu poţi să trăieşti cu spatele la mulţime: trebuie să ai dorinţa de a o face fericită”. (Camino 32)

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro