13 Septembrie – Bostanul lui Ioan al XXIII-lea
Fiind copil mic, viitorul Ioan al XXIII-lea într-o zi a furat un bostan. Era atât de mare încât abia îl putea duce. Când ajunse acasă cu trofeul se întâlni cu unchiul său Severo. Acesta îi reproşă comportamentul său şi căută să-l convingă de faptul că făcuse o faptă rea.
-«Ce trebuie să fac acum» – întrebă copilul plângând.
-«Să-l înapoiezi, Angelo, să-l duci înapoi de unde l-ai luat.»
Angelo, căit, încărcă din nou bostanul şi-l duse la locul de unde-l smulsese. Ajungând acolo se întâlni cu stăpânul. Acesta îl întrebă ce se întâmplase. Copilul, cu toată simplitatea, îi povesti totul. Stăpânul, fără să agite îi spuse:
-«Vezi, unchiul tău este un om cinstit şi te-a învăţat să respecţi ceea ce nu este al tău.»
Când un fiu face ceva care este rău, poţi să reacţionezi în diferite feluri:
Să râzi de poznele lui.
Să-l pedepseşti.
Să-i ceri şi să-i arăţi cum să remedieze răul pe care l-a făcut.
Prima reacţie, destul de frecventă, este nefastă. A doua, poate să aibă loc, însă nu merită vreo calificare. A treia este înţeleaptă, pedagogică şi foarte potrivită. Aceasta, în timp, dă roade excelente.
