joi, 7 noiembrie 2013

Capcană pentru părinți: supraprotejarea copiilor

Din grijă, dragoste și din dorința de a-i sprijini pe cei pe care i-au adus pe lume, părinții cad deseori în capcana supraprotejării copilului, uneori pentru a-i scuti de evenimente mai mult sau mai puțin periculoase, alteori pentru a-i opri sa repete greșelile pe care ei le-au făcut în trecut. Acest comportament le face însă copiilor mai mult rău decât bine.

FOTO: parenting.kidspot.com.auCopiii supraprotejați de părinți au mari șanse să devină ținta batjocurilor și intimidărilor, arată o analiză a 70 de cercetări care au inclus 200.000 de copii efectuată de experții de la Universitatea din Walrwick, scrie BBC. „Copiii au nevoie de sprijin, dar unii părinți încearcă să amortizeze toate experiențele negative ale copiilor. În acest proces, ei îi privează pe copii de învățarea metodelor prin care pot face față intimidărilor și îi fac mai vulnerabili", a declarat coordonatorul studiului, profesorul de psihologie Dieter Wolke.

Totodată, copiii supraprotejați riscă să dezvolte probleme legate de anxietate, notează organizația Health Guidance. De exemplu, unii părinți pot fi exgerat de grijulii cu privire la igienă, lucru care îl poate face pe micuț să devină ipohondru. În loc să fie încurajați să își depășească temerile, copiii care se confruntă cu diverse frici, ori care sunt timizi vor fi cocoloșiți și apărați de lumea din exterior, lucru care îi va priva de o mulțime de experiențe și greșeli menite să îi pregătească pentru maturitate. Ei vor crește ca niște adulți fără experiență de viață, ușor naivi, nepregătiți să facă față provocărilor din lumea reală.

„Atunci când presupunem că ai noștri copii au nevoie de mai mult decât le trebuie, le subestimăm abilitățile și le știrbim încrederea", scria dr. Lisa Firestone, expert în creșterea copiilor și directorul de Cercetare și Educație la Asociația Glendon, într-un articol pentru Psychology Today. Lucrul acesta are consecințe ulterioare, atunci când copilul devine adult și trebuie să își croiască singur un drum în viață, bazându-se doar pe propriile puteri. Supraprotejarea copiilor îi determină să devină dependenți de părinții lor, lucru care îi face, mai departe, incapabili să aibă grijă de ei înșiși.

Un alt studiu efectuat de cercetătorii americani sublinia că protejarea excesivă a copiilor îi determină pe aceștia să aibă o autoeficacitate mai mică la maturitate, dar și un sentiment mai pronunțat că totul li se cuvine, potrivit unui comunicat publicat de Universitatea din Arizona. Mai mult, situația are repercursiuni și asupra părinților care sunt nemulțumiți de relația și de comunicarea din interiorul familiei.

Pentru a afla dacă sunt părinți supraprotectori, dr. Firestone propune un exercițiu simplu. Astfel, ei sunt încurajați să își evalueze comportamentul atunci când ies cu micuțul în parc, pentru a vedea cât de mult le dau voie să exploreze parcul și să se joace singuri, cât de mult le controlează comportamentul, cât de îngrijorați sunt de siguranța copilului, cât de mult îi încurajează sau își învingă temerile sau cât de mult îi cocoloșesc.

Cei care descoperă că au tendința de a fi supraprotectori, trebuie să adopte strategii care să le diminueze tendința de a se implica exagerat în viața copilului, dar și să încerce să îl învețe pe micuț abilitățile necesare pentru a deveni mai puternici. Dr. Tim Elmore, fondatorul organizației non-profit Growing Leaders, este de părere că unul din lucrurile esențiale pe care părinții trebuie să îi învețe pe copii este abilitatea de a-și rezolva problemele, scrie el într-un articol pentru Psychology Today. Această lecție îl va ajuta să facă față provocărilor cu care se va confrunta în viață. Totodată, ei trebuie să deprindă arta negocierii, să își dezvolte inteligența emoțională și să învețe să își seteze singuri așteptări fezabile pe care să le poată duce la bun sfârșit. Nu în ultimul rând, părinții trebuie, la rândul lor, să evite să le ofere copiilor totul de-a gata. „Nu le oferi peștele; învață-i să pescuiască", sublinia dr. Elmore.

Sunt visătorii mai creativi?

Iată un scenariu familiar: ești la o ședință și realizezi că nu ai auzit nimic din ce s-a vorbit în ultimele minute pentru că te gândeai ce să faci când ajungi acasă, sau citind un articol realizezi că repeți același paragraf de câteva minute.

Foto:dreamstime.comConform oamenilor de știință, ne petrecem o mare parte din viață visând cu ochii deschiși, cam 50% din fiecare zi mintea noastră o ia pe arătură. Pentru că asta presupune că ne gândim la lucruri care nu sunt direct legate de ceea ce facem pe moment, acest proces cognitiv este considerat o pierdere de vreme și semnalează lipsa capacității de control mental.

Acum însă, cercetătorii se gândesc de două ori la impactul pe care îl poate avea asupra organismului. Dr. Jonathan Schooler, de la departamentul de psihologie al Universității Santa Barbara, din California, SUA, crede că visatul cu ochii deschiși ajută procese mentale creative.

„Aici este locul unde activități precum rezolvarea problemelor, creativitatea, planificarea viitorului, vederea în perspectivă găsesc spațiu să existe", spune Kaufman. De aceea, el crede că se pot obține mari beneficii atunci când li se permite angajaților să își ia timp să reflecteze asupra unei probleme, sau să se deconecteze complet de ea, pentru a reveni mai târziu, scrie CNN.

Revista National Geographic – editia noiembrie 2013

Editia noiembrie 2013 a revistei National Geographic poate fi gasita la chioscurile de ziare de maine, 5 noiembrie 2013.
Pret revista : 15 lei.
Din cuprins :
  • cata nevoie are Romania de Microhidrocentrale
  • vanatorul de tornade
  • reciful idilic din Kimbe
  • razboiul pentru nigeria
  • fiorduri norvegiene

Concurs: „Capcanele istoriei” de Lucian Boia


Librarie.net vă oferă trei exemplare din cartea Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 de Lucian Boia. Pentru a te număra printre câștigători, răspunde corect în comentarii la întrebarea de mai jos.
Dacă nu sunt consideraţi de-a dreptul factori cauzali în istorie, intelectualii sunt cel puţin datori cu atitudini exemplare. Însă atunci când, între 1930 şi 1950, membrii elitei intelectuale, odată cu societatea, trec prin mai multe schimbări de regim, adevărata miză a discuţiei este omenescul, cu toate nuanţele sale. Era nevoie, după un lung şir de tentative intransigente, dar neizbutite, de judecată fină a unui istoric precum Lucian Boia care să pondereze şi iacobinismul, şi îngăduinţa faţă de cei care, în numai două decenii, din cauza amalgamului de idei abstracte şi de orgolii personale, cad în capcanele istoriei.
Spune-ne titlul unei alte cărți scrise de același autor.
Câștigătorul va fi desemnat prin tragere la sorți. Concursul va dura o săptămână. Mult succes !

Intra AICI pentru concurs!

Radioul și cartea... o istorie!

Salut!

Vă mai aduceți aminte de postările trecute în care vorbeam despre radio și în special despre o carte închinată acestui domeniu pe cât de simplu pe atât de complicat?
Astăzi vreau să vă readuc în prim plan acestă carte, respectiv „Mediașul radiofonic 1950-2013” ce a apărut sub patronajul radio-jurnalistului Mircea Hodârnău (coord., www.mirceahodarnau.ro), un distins absolvent al BBC Radio School în anul 1997 și al unui master în Managementul Relațiilor Publice.
Acest simpatic om, a dorit ca materialul său să fie cunoscut peste tot, iar noi, cu modesta noastră contribuție, sperăm să-i fi ajutat în această campanie.
Deoarece tot am intrat pe site-ul dânsului în ultimele zile, pentru cei mai ocupați, am ales să postez aici câteva interviuri realizate în legătură cu cartea coordonată de el.




Vizionare plăcută!

Înregistrare de la Sibiu, emisunea Raluca și Răzvan (de la minutul 56).

  

 

Invitat la postul de televiziune E+ din Cluj (video)




Ascultă și emisiunea înregistrată la Radio Medias 725 (audio)


VEZI ȘI PE YOU TUBE

Eu zic să-l urmărim pe acest om pentru că se pare că pe viitor ne pregătește noi surprize.
Noi de pe acum îi urăm succes și mult spor în ceea ce face bun!