16 Iulie – Naturaleţe aparentă
O dată, Sfântul Bernard de Claraval avu câţiva nobili ca invitaţi în abaţia sa. Îi ospătă şi-i însoţi la masa plină cu tot felul de mâncăruri şi băuturi. Sfântul depăşi limitele obişnuitei sale abstinenţe şi cumpătări.
Seara, călugării îi reproşară lucrul acesta, iar sfântul le răspunse:
-«Fraţilor, am suferit mult făcând lucrul acesta însă, credeţi-mă: în cazul meu, caritatea era cea care mânca şi bea, şi nu eu. Vă asigur că atâta mâncare bună era pentru mine un mare sacrificiu.»
De câte ori nu judecăm după aparenţe. Cât de puţin ştim despre ceea ce este în interiorul fiecărui om!
Eroismul faptelor normale, obişnuite, trece neobservat. Nu stârneşte aplauze. Doar Dumnezeu îl vede şi tocmai acest lucru, îl face mai valoros.
Girueta de pe vârful clădirilor străluceşte mai mult decât temeliile, însă est mai puţin importantă şi mai puţin necesară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu