27 August – Văzându-i pe părinţi că se roagă
Tatăl meu este atât de curajos încât el comandă în casă şi nu se clinteşte nici în faţa primarului. Acum se aşează în genunchi, se face un copil mic înaintea lui Dumnezeu… Trebuie să fie foarte mare Dumnezeu acesta încât să îngenuncheze tatăl meu în faţa Lui şi, de asemenea, foarte bun pentru ca să-i vorbească fără a-şi schimba hainele…
Pe mama, însă, nu am văzut-o niciodată în genunchi. Peste măsură de obosită, se aşeza avându-l în braţe pe cel mai mic… Trebuie să fie foarte sensibil Dumnezeu, deoarece i se poate vorbi având un copil în braţe şi purtând şorţ. Trebuie să fie o persoană foarte importantă pentru ca mama mea să nu ia în seamă nici pisica nici furtuna de afară.
Mâinile tatălui meu – acoperind cu ele fruntea – şi buzele mamei mele m-au învăţat despre Dumnezeu mult mai mult decât catehismul meu. Dumnezeu este o persoană, foarte apropiată, căreia i se vorbeşte cu mare plăcere după munca zilei”.
(J. Sans Vila. „Por que me hice sacerdote?” (De ce m-am făcut preot?), Salamanca, 1965, pp. 98-100)
Binecuvântat exemplu al părinţilor! Cât de mult învaţă atunci când nu pretind să înveţe nimic, când, pur şi simplu, trăiesc! Exemplul lor se întipăreşte în copii încât nu se poate şterge.
Pe de altă parte, cât de mult descumpăneşte un comportament diferit de cel care se cere copilului.
Părinţi şi educatori trebuie să mergem cu mult înaintea a ceea ce cerem celor pe care-i educăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu