vineri, 17 august 2012

Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

Psalmul 50.15

Un bărbat avea tot ce-şi doreşte fiecare: un serviciu bun, o soţie gospodină şi doi copii. Dar alcoolul de care era dependent, stricase totul. Ajunsese până acolo că hotărâse să-şi curme viaţa. Într-o seară au venit la el doi bărbaţi, care au dorit să-i vorbească. Erau doi creştini care i-au vestit evanghelia. Dar Isus era pentru acest om o legendă. S-a bucurat când cei doi au plecat. La uşă, unul dintre ei s-a întors şi i-a spus: „Dacă în noaptea aceasta vă vine pofta de alcool, încercaţi măcar o dată să opriţi nenorocirea printr-o rugăciune.“

În noaptea aceea şi-a amintit de aceste cuvinte. Rugăciunea? Totul în el se opunea. Dar conştient fiind în ce haos zăcea, a împreunat mâinile şi s-a rugat: „Doamne, dacă Tu exişti cu adevărat acolo sus, atunci ajută-mă să ies din această murdărie. Singur nu mai pot face nimic. Sunt pierdut.“

Dumnezeu l-a ajutat. El a rupt puterea dependenţei de alcool din acel om. Câteva zile mai târziu s-a întâlnit iarăşi cu cei doi bărbaţi creştini. Au vorbit împreună despre necesitatea de a-L primi pe Isus Hristos ca Mântuitor şi Domn în viaţa sa. Acest lucru s-a petrecut spre fericirea vremelnică şi veşnică a fostului dependent de alcool.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-03-20?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-03

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu