Cuvântul sculptează!

3 Iunie – Inimaginabil

Un inginer, de religie hindusă, îi reproşa unui ţăran vecin de-al său faptul că se convertise la creştinism:

-«De ce ai părăsit religia înaintaşilor tăi pentru o religie precum cea catolică, pe deasupra şi străină? Oare nu valorează la fel toate religiile în faţa lui Dumnezeu?»

Ţăranul nu scoase nici un cuvânt. Intră în casă şi, câteva momente după aceea, ieşi cu un crucifix în mână, şi-l arătă inginerului spunându-i:

-«Tu îmi spui că toate religiile sunt egale, dar eu te întreb: în care altă religie – în afară de cea creştină – există vreun dumnezeu care să fi murit pentru a ne mântui?»

Riscăm, în permanenţă, să ne obişnuim chiar şi cu ceea ce este sublim. De aceea trebuie să ne oprim pentru a reflecta şi a savura această iubire imensă pe care Dumnezeu ne-o dovedeşte prin moartea lui Isus.

Crucifixul este elementul distinctiv al originalităţii credinţei creştine. Este asemenea ştampilei de autentificare. Niciodată noi, oamenii, nu ne-am fi putut imagina aşa ceva. Doar celui care iubeşte în mod infinit îi poate trece prin minte aşa ceva. Calvarul nu este o invenţie umană, ci divină.

Aceasta este Evanghelia: „marea noutate” a iubirii inepuizabile pe care Dumnezeu o are.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

2 Iunie – „A murit pentru mine”

În timpul războiului civil din Statele Unite, a fost chemat în liniile de bătălie un fermier din Illinois, tată a şapte copii, dintre care cel mai mare avea şaisprezece ani. Lipsa tatălui ar fi avut să provoace ruina familiei.

În faţa unei astfel de drame, un prieten de-al său se oferi ca voluntar pentru a merge la război în locul său. Ulterior, într-o bătălie, a fost rănit grav şi a murit în spitalul oraşului său Illinois unde a şi fost îngropat.

Prietenul fermier, recunoscător, plăti mormântul său şi dispuse să fie scris pe el acest scurt dar emoţionant epitaf:

-„A murit pentru mine. R.I.P.”

Există gesturi de iubire care sunt inestimabile, dar nu este niciunul ca acesta: a-ţi da viaţa pentru un prieten. „Nimeni nu are o dragoste mai mare decât acela care-şi dă viaţa pentru ceilalţi” (In 15,13).

Isus „m-a iubit şi şi-a dat viaţa pentru mine” (Gal 2,20). A murit pentru mine, dar nu pentru ca eu să trăiesc câţiva ani în plus, dar pentru ca să am viaţa veşnică.

„Dacă ar fi murit vreun om ca să mă elibereze de moarte!... – A murit Dumnezeu, iar eu rămân indiferent” (Camino, 437).

Isus a trăit pentru mine şi a murit pentru mine.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

1 Iunie – Prieten încercat

Un prizonier de-al regelui Dionisius al Siracuzei, care fusese condamnat la moarte, ceru regelui un favor special: să-l lasă să părăsească închisoarea pentru a rezolva o problemă familială care necesita prezenţa sa. Dionisius se arătă dispus a-i împlini cererea, cu o condiţie: să găsească un prieten care să-i ia locul cât va lipsi.

Prizonierul vorbi cu un foarte bun prieten de-al său care acceptă schimbul.

În ajunul execuţiei, prizonierul încă nu se întorsese. Toţi râdeau de prieten spunându-i:

-«Ai fost un îndrăzneţ tâmpit. Nu vezi, prostule, că fapta ta te va costa viaţa?»

Cel în cauză, însă, era liniştit: avea încredere în prietenul său. Sosi momentul execuţiei şi fu dus la eşafod. Călăul era deja pregătit să execute sentinţa când, deodată, se auzi un murmur puternic printre oameni şi un om care striga:

-«Staţi, aşteptaţi că m-am întors deja!»

Era condamnatul care alerga disperat pentru a ajunge la timp.

Dionisius rămase uimit de acel exemplu de prietenie şi hotărî să ofere celui care l-a dat prietenia sa, spunându-i:

-«Cine se arată atât de loial, încât e în stare să-şi dea chiar şi viaţa, este un om pe care merită să-l am ca prieten.»

Admirabilă loialitate, de ambele părţi: a celui care rămâne în închisoare în locul prietenului său şi a celui care, putând să scape de execuţie, se întoarce pentru a-l elibera pe cel care l-a înlocuit.

Există oameni care se plâng că nu au prieteni. Ar fi mai logic să se plângă că nu ştiu sau nu vor să fie prieteni.

Este impresionant ceea ce fiecare dintre acei doi prieteni face pentru celălalt. Dar şi mai impresionant este ceea ce a făcut Isus pentru mine: s-a lăsat răstignit pe cruce.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

De 1 iunie 2011 Gazeta Sporturilor se transforma in Gazeta Copiilor

De 1 iunie 2011, de Ziua Copiilor, Gazeta Sporturilor le ofera celor mici :

• propriul lor ziar “Gazeta Copiilor” – 8 pagini distractive si sportive, cu jocuri si concursuri
• o surpriza dulce de la Nesquik
• DVD-ul Magicienii cuvintelor, un demo al seriei de 9 volume ce vor apărea împreună cu Gazeta Sporturilor începînd cu data de 6 iunie 2011.

Sursa: http://blogulcolectionarului.net/2011/05/de-1-iunie-2011-gazeta-sporturilor-se-transforma-in-gazeta-copiilor

De Ziua copiilor 2011 , Libertatea ne aduce un dvd de poveste

Miercuri, 1 iunie 2011, ziarul Libertatea ne aduce un dvd de poveste : Calatoriile lui Gulliver (Max Feischer’s).

Dublat in limba romana.

Cel mai frumos cadou de Ziua copiilor 2011.

Pret dvd + ziar : 9.99 lei.

[Multumiri celor de la Libertatea]

Sursa: http://blogulcolectionarului.net/2011/05/de-ziua-copiilor-2011-libertatea-ne-aduce-un-dvd-de-poveste

Cuvântul sculptează!

31 Mai – Caritabila fiică

O fiică şireată se ruga dezinteresat la Sfântul Anton:

-«Sfinte Antoane, nu-ţi cer un logodnic bogat şi frumos pentru mine, însă mamei mele dă-i un ginere bogat, generos şi frumos.»

De câte ori egoismul nu se deghizează în caritate! Acesta este egoismul cel mai respingător: nu caută doar profitul propriu, dar pretinde chiar să-l vândă ca pe o favoare. Pe lângă a fi egoism este şi o insultă: îi ia pe ceilalţi de fraieri.

Nu este deloc plăcut ca cineva să fie înşelat dar dacă, pe lângă aceasta, mai este luat şi în râs, deja este prea mult.

Sinceritatea atrage şi captivează. Duplicitatea este respingătoare.

Sinceritatea, ca orice virtute, trebuie să fie cultivată. Isus ne-a spus: „DA-ul vostru să fie DA, iar NU-ul să fie NU” (Mt 5,37).

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

30 Mai – Caşul din castron

Un anticar trecând prin faţa unei prăvălii şi văzu o pisică în vitrină, bând lapte dintr-o farfuriuţă mică. Îndată îşi dădu seama că era o farfurie veche şi de valoare. Intră în prăvălie schiţând un oarecare dezinteres şi ceru proprietarului să-i vândă pisica.

-«Îmi pare rău», spuse proprietarul, «însă pisica nu este de vânzare.»

-«Dar, vă rog,» insistă colecţionarul. «Am nevoie de o pisică în casă. Uite! Vă dau mai mult decât face.»

-«Bine, bine», spuse proprietarul prăvăliei luând banii.

-«Ah, dar… îmi puteţi da şi farfuria?», adăugă cumpărătorul. «Pare că pisica este foarte obişnuită cu ea.»

-«Îmi pare rău», răspunse proprietarul. «Nu vând farfuria. Îmi poartă mult noroc. Numai săptămâna aceasta am vândut zece pisici la un preţ foarte bun!»

Aşa cum se păcăleşte şoarecele punând caş în capcană, la fel neguţătorul îi păcălea pe colecţionari cu farfuria din care mânca pisica.

Câţi dintre cei care cred că-i păcălesc pe ceilalţi, rămân ei înşişi păcăliţi! Este faimoasa excrocherie cu lozul câştigător fals: e greu de ştiut cine este escrocul, cel care escrochează sau escrocatul?

Sunt sincer şi joc „curat” cu Dumnezeu şi cu ceilalţi?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro