Dacă președintele a dat de lucru societății și presei prin critica fără precedent adusă casei regale, subiectul mai e acum exploatat doar de cei ce critică zi și noapte președinția. Valul eșecului la examenul de bacalaureat ne-a deschis ochii spre o altă situație cu profunde implicații în întreaga societate.
Remarc din nou un lucru, promovarea înseamnă minimul de peste linie, nu maximul pentru bursă. Ce motive sunt? Unii vor spune că e politică la mijloc, ca să se arate cât de proastă e școala condusă de actuali sau foști miniștri; alții vor spune că presiunea camerelor de filmat are greutatea ei, de parcă bieții elevi s-ar fi aflat la detectorul cu minciuni; alții, mai sarcastici, vor spune că nu era din start nicio condiție ca toți să ia examenul, și de fapt întotdeauna a fost așa. Personal cred că fiecare caz are istoria lui, dar și că e vorba de un întreg context situațional. Sunt unul din cei ce, la vremea mea, am luat bacul onorabil, între notele la 5 materii fiind de la 6 și ceva la 10 (și nu la sport!), dar la facultate am picat de două ori (da, pe vremea aceea se dădea examen, nu interviu). Apoi m-am mobilizat și am reușit. Elementul de bază la fiecare eșec a fost, fără discuție, lipsa pregătirii.
„Ai carte, ai parte!" ni s-a tot spus... Remarc în treacăt un lucru. „Ai carte, ai parte" nu are nicio legătură cu cartea generației fără bac. Nu că n-ar avea aplicație și în dreptul lor... dar la bază e vorba de posesia cărții funciare care îți demonstra dreptul de proprietate asupra părții tale de pământ. Pavel Ruxăndoiu spune clar în Proverb și context că proverbul „Ai carte, ai parte" a avut drept context genetic inițial „conflictele de proprietate specifice orânduirii feudale, în care „carte" semnifica, pentru țăranul răzeș sau moșnean actul scris de proprietate asupra unei suprafețe de pământ." Sensul cuvântului era deci acela de „act scris, având putere de consfințire". Enunțul a fost ulterior reinterpretat, pe un alt context, „carte semnificând școală, învățătură. Acesta se constituie ca un nou context genetic, recreând un nou proverb pe baza unui enunț mai vechi."
„Absolut necesar, cea mai valoroasă avere..." - sunt evaluări care obligă. Care e cartea preferată a românilor? Cele mai multe menţiuni în preferinţele respondenţilor le-a obţinut romanul „Pe aripile vântului" (3,02%), urmat de Biblie (2,5%) şi romanul „Moromeţii" (2,19%). Întrebarea ultimă în urma acestor cifre: credeți că e vreunul din generația tânără ale cărui cărți preferate să fie Pe aripile vântului, Biblia sau Moromeții? Pariu că nu. Pentru că cea mai citită carte a lor e cea cu fețe, status-uri, poze, clipuri sau pe scurt Facebook. Știu, deja sunt de modă veche, din altă generație. Sunt vrednic de un dislike apăsat.
Televiziunile ne aduc la talk-show-uri pe cei cu 10 curat, ca într-o compensare, parcă pentru a se vedea că nu suntem atât de proști cum s-ar părea la prima vedere sau cum ne-ar arăta rezultatele acestei generații. În același timp tot televiziunile ne dau știrile conform cărora, din jumătatea picată unii au avut deja tentativă de suicid. Extremele sunt extreme, suta de mii de picați rămâne de necontestat. Sigur că da, este poate primul examen complex din viață, dar e doar un examen, nu e judecata de apoi! Acolo chiar trebuie să ai parte de Carte. Până atunci însă, unele facultăți au luat în calcul o a doua sesiune de admitere, după cea de-a doua sesiune de bac. Dormim mai departe, cu burta pe carte...
Sursa: http://www.semneletimpului.ro/blog/Ai-carte--ai-parte--De-ce--3742.html
