Cuvântul sculptează!

5 Octombrie – Mândria demascatoare

Un om de ştiinţă descoperi arta de a crea copii ale lui însuşi atât de perfect încât era imposibil să distingi originalul de reproducere. Într-o zi află că Îngerul Morţii îl căuta şi creă douăsprezece copii pentru a-l păcăli atunci când va sosi.

Îngerul nu ştia cum să afle care din cele treisprezece exemplare care se aflau în faţa lui era omul de ştiinţă. Îi lăsă pe toţi în pace şi se întoarse în cer. Dar nu pentru mult timp. Întrucât era expert în natura omenească, se gândi să-i întindă o cursă. Reveni şi-i spuse:

-«Dumneavoastră trebuie să fiţi un om de geniu, domnule, ca să puteţi reuşi nişte reproduceri atât de perfecte ale dumneavoastră înşivă. Am descoperit, însă, că lucrarea dumneavoastră are un defect, un singur şi minuscul defect.»

Omul de ştiinţă făcu un pas înainte şi strigă:

-«Imposibil! Unde se află acest defect?»

-«Chiar aici» – răspunse îngerul, în timp ce-l luă pe omul de ştiinţă de printre reproducerile sale şi-l duse cu sine.

„Singurul lucru necesar pentru a scoate la iveală ‘ego-ul’ este un cuvânt de laudă sau de critică.”

Omul de ştiinţă nu admitea ca opera lui să aibă vreo greşeală. Mândria i-a fost spre pieire.

Care este reacţia mea în faţa măgulirii şi a criticii? Cel care face lucrurile pentru Dumnezeu şi faţă de Dumnezeu, dă puţină importanţă părerilor omeneşti. Cel care nu-l are pe Dumnezeu obişnuieşte să danseze după cum i se cântă. Câţi nu gândesc şi simt în particular într-un fel iar în public se arată altfel!

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

4 Octombrie – Idolul căzut

Un muncitor care mersese la munte dădu la un moment dat peste un păun. După mai multe încercări reuşi să-l prindă. Satisfăcut şi mândru, îl duse acasă şi neavând un loc mai potrivit unde să-l pună, hotărî să-l lase în ogradă, laolaltă cu găinile.

Găinile, văzând penajul şi coloritul păunului rămaseră înmărmurite. Îl priveau ca pe o fiinţă venită de pe o altă planetă. Aproape că îl considerau o fiinţă divină.

Recent sositul se „umfla în pene” cu înfumurare printre îndepărtatele sale rubedenii.

Sosi momentul „raţiei”. Muncitorul aruncă la păsări grăunţe şi buruiană. Acea minunăţie de pasăre, flămândă, se aruncă asupra mâncării ca oricare altă găină.

Scena la care asistaseră le dezamăgi pe găini: acea minunăţie de pasăre, avea nevoie să-şi umple guşa la fel ca ele; asemenea lor, era dependentă de hrană.

Admiraţia se transformă în decepţie şi dispreţ. Se luară la ciupit cu păunul şi-i smulseră penele.

Iar cel care, cu puţin timp mai devreme stârnea admiraţie, acum, fără pene şi decolorat, stârnea milă şi arăta ridicol.

Atunci când aplauzele ne gâdilă auzul, este bine să ne amintim de greşelile şi mizeriile noastre. Aceasta ne ajută să evităm leşinul.

Nu suntem ceea ce părem a fi. Suntem ceea ce suntem înaintea lui Dumnezeu. Viziunea Domnului este adevărata viziune.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

3 Octombrie – Umbră gigantică

Un copil dintr-un sătuc grecesc trebuia să meargă la şcoala dintr-un sat învecinat, situată la o oră de mers pe jos. Mama sa îl însoţi în prima zi de şcoală. Ca să ajungă la timp au plecat de acasă dis de dimineaţă. Când de-abia parcurseseră 300 de metri, copilul uită de scopul acelei deplasări şi rămase surprins de propria sa umbră care făcea ca el să pară un gigant de vreo 30 de metri. Mama se opri şi, privindu-l direct în ochi, îl sfătui:

-«Nu-ţi admira umbra la răsărit, fiule… Priveşte-o doar la amiază.»

Când orgoliul sau mândria îl domină pe cineva, acesta nu se mândreşte pentru ceea ce este, ci pentru umbra lui: imaginea pe care el şi-o proiectează despre sine însuşi.

La amiază, atunci când soarele bate mai drept, umbra se reduce la mărimea ei normală. Orice circumstanţă care ne afectează este de ajuns pentru a ne pune la punct.

De aceea, este foarte util faptul de a reflecta asupra comportamentului nostru în faţa greutăţilor vieţii. Aceasta ne ajută să ne cunoaştem pe noi înşine.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

"Ghidul familiei crestine" de Daniel Branzei in format electronic (pdf)

Dintre toate cărțile traduse, editate și scrise de mine, aceasta este cea care a făcut cel mai mult bine în jur. O ofer acum și în format electronic (pdf). Dați un click pentru a o descărca în computerul vostru.

Daniel Branzei

Multumim frate Branzei!

Domnul sa va rasplateasca cu cele mai alese binecuvantari!

Click pe imagine!

Sursa: http://informatiafamiliei.blogspot.com

Cuvântul sculptează!

2 Octombrie – Vedere dublă

Un tată îi spuse fiului său, care suferea de vedere dublă:

-«Fiule, tu vezi două lucruri în loc de unul.»

-«Dar, cum poate fi astfel» – răspunse băiatul – «pentru că dacă ar fi aşa, atunci aş vedea patru luni în loc de două. »

Toţi suntem expuşi acestui risc: a crede că realitatea este tocmai ceea ce credem. Băiatul întotdeauna a văzut două luni şi credea că aceasta este realitatea.

Iar când cineva crede că realitatea este ceea ce el crede, nici măcar nu se gândeşte la posibilitatea că el ar greşi. E nevoie de o atitudine de umilinţă în viaţă pentru a nu ţine morţiş la propriile convingeri.

Ceea ce Dumnezeu a voit să ne înveţe ajunge la noi prin intermediul persoanelor pe care el le-a desemnat ca să ne transmită. Iar Dumnezeu, pe lângă faptul că le-a încredinţat această misiune, îi asistă în momentul în care îşi exercită misiunea şi, tocmai datorită acestei asistenţe divine, am eu mai multe posibilităţi de a greşi decât ei.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Invitația la nunta mea...

De ce duminica?

- Părinte, de ce duminica este ziua în care trebuie să venim la biserică?

- Pentru ca să vă răspund la această întrebare, doresc să pornim de la numele fiecărei zile a săptămânii. Primele cinci zile ale săptămânii şi-au păstrat numele corpurilor cereşti sau al planetelor care se află în apropierea Pământului: luni de la Lună, marţi de la Marte, miercuri de la Mercur, joi de la Jupiter şi vineri de la Venus. Din şapte zile, ne-au mai rămas două: sâmbăta şi duminica; acestea nu şi-au luat denumirea de la corpurile cereşti, ci de la două zile importante din istoria mântuirii: “Shabatul” – la origini a fost a şaptea zi a Creaţiei, devenind mai apoi ziua în care evreii se adunau în sinagogile lor pentru a citi şi a interpreta Legea lui Moise; şi “Dies Domini”, în latină, care în traducere în limba română înseamnă Ziua Domnului – este ziua de după Shabat, ziua a opta, în care femeile mironosiţe s-au dus de dimineaţă la mormântul lui Isus, pe care l-au găsit gol; este Ziua Învierii Domnului.

Biserica sărbătoreşte o dată pe an Duminica Învierii sau Paştele, dar fiecare duminică din an ne aminteşte şi ne invită să retrăim bucuria apostolilor şi a femeilor mironosiţe care au aflat că Isus Cristos a înviat, călcând cu moartea pe moarte. Aşadar, noi venim la biserică duminica pentru a sărbători Ziua Domnului, zi în care Isus, prin învierea Sa, a rupt toate lanţurile păcatului şi ale morţii. Participarea noastră la Sfânta Liturghie în fiecare duminică este semnul mulţumirii pe care i-o aducem lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut şi va realiza în viaţa fiecăruia dintre noi. Duminica este ziua în care ne întrerupem activităţile din timpul săptămânii şi ne dăruim cu totul lui Dumnezeu şi aproapelui.

[Întrebare pusă de copii duminica, înainte de Liturghia de la ora 12.]

Sursa: http://www.manastur1vest.cnet.ro/2008/11/de-ce-duminica