Cuvântul sculptează!

10 Noiembrie – Toţi condamnaţi

Xantipa, soţia lui Socrate, suspina amarnic la aflarea veştii că soţul ei fusese condamnat la moarte. Şi, cu afecţiune, îl certa printre lacrimi:

-«Cum ai putut să laşi ca judecătorii să te condamne pe nedrept?»

-«Dar ce», – răspunse filosoful – «preferai oare să o fi făcut pe drept? Nu uita că şi pe ei i-a condamnat Natura însăşi la aceeaşi pedeapsă; toţi trebuie să trecem printr-o soartă asemănătoare.»

Toţi suntem condamnaţi la moarte. Sentinţa judecătorilor nu este nici mai fermă nici mai eficace decât cea a Naturii. Diferenţa între una şi alta nu stă în certitudine, ci în cunoaşterea momentului executării sale.

Acest adevăr se află la îndemâna tuturor din momentul în care avem uzul raţiunii. Cu toate acestea, suntem educaţi şi trăim ca şi cum niciodată nu ar trebui să murim.

Această educaţie şi această abordare sunt greşite. Ar fi mai bine pentru noi să nu cădem în această greşeală.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

9 Noiembrie – Cu mâinile goale

Alexandru cel Mare a fost omul cel mai puternic din vremea sa. În acelaşi timp, a fost şi cel care a avut cea mai mare avere şi cele mai multe posibilităţi în mâinile sale.

Una dintre prescrierile pe care le-a avut în vedere pentru înmormântarea sa a fost ceva de genul:

-«Vreau să fiu purtat la mormânt cu mâinile descoperite, în văzul tuturor. Vreau ca toţi să vadă că, din tot ceea ce am avut, nu iau nimic cu mine.»

În cele din urmă acesta este marele adevăr: „nu iau nimic cu mine”. Atâta caznă în a aduna pentru ca, în final, să trebuiască să laşi totul.

Dacă suntem chibzuiţi vom căuta să strângem ceea ce putem duce. Sfântul Ioan, sub inspiraţia Duhului Sfânt, ne spune în Apocalipsă (14,13): „Fericiţi cei care mor întru Domnul. Da, spune Duhul, să se odihnească de osteneala lor, pentru că faptele lor îi însoţesc”.

„Faptele lor”, nu lucrurile lor.

Timpul este destul de scurt. Nu-l pot irosi în lucruri care expiră. Mai degrabă ar fi să-l întrebuinţez la ceea ce-mi va folosi pentru totdeauna.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

8 Noiembrie – Lăcomie

Trei hoţi au comis un jaf şi s-au întâlnit după aceea într-un loc stabilit pentru a-şi împărţi prada. Pentru ca să sărbătorească reuşita, doi dintre ei îi cerură celui de-al treilea să meargă să cumpere câteva sticle de vin. Aşa a făcut. În timp ce se întorcea la motel se gândi că ar fi extraordinar ca el să rămână cu întreaga pradă, lucru pe care l-ar fi putut obţine otrăvind cu arsenic sticlele. Spus şi făcut.

Odată ajuns în încăpere cei doi tovarăşi, car se gândiseră că ar fi fost un lucru simplu să-l elimine şi să rămână ei cu partea lui, îl uciseră. Îndată s-au pus pe cinstit bând amândouă sticlele.

Două zile după aceea, poliţia îi află pe toţi trei hoţii morţi în acea cameră de motel, cu toţi banii pe masă.

Câtă lume, pentru bani, îşi pierde viaţa! Atunci când se trăieşte pentru a avea, se dă viaţa pentru lucruri. Şi când cineva trăieşte pentru „lucruri” ajunge să fie „lucru”: din persoană se transformă în lucruri şi-i transformă şi pe ceilalţi în lucruri.

Pe de altă parte, dacă noi nu suntem capabili să lepădăm lucrurile, lucrurile vor sfârşi prin a ne lepăda pe noi.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

La recensământul din octombrie au fost înregistrate 19.599.506 persoane (Mediafax)

Un fost neo-nazist american a suferit 25 de operaţii pentru ştergerea tatuajelor rasiste de pe corp (HotNews)

Ce simte un pacient cu psoriazis? (MedLive)

Dovedit ştiinţific: Aspirina previne apariţia cancerului (Evenimentul Zilei)

Fracturile de şold sunt mai puţin riscante astăzi (Adevărul)

Ce ascunde plânsul copiilor (Evenimentul zilei)

Sursa: www.semneletimpului.ro/stirescurta

Cuvântul sculptează!

7 Noiembrie – De cealaltă parte a porţii

Un om bolnav se duse la medicul său şi, în timp ce se despărţea de el, îi spuse:

-«Doctore, mi-e teamă de moarte. Spuneţi-mi, ce este de partea cealaltă?»

Foarte agale, medicul îl întrebă:

-«De ce vă este teamă? Nu mi-aţi spus dumneavoastră odată că sunteţi creştin?»

Pacientul îi replică pe un ton neîncrezător:

-«Da, dar mi-e teamă de ceea ce mi se poate întâmpla.»

Medicul avea mâna pe clanţa uşii cabinetului. De cealaltă parte se auzeau zgomote de zgârieturi şi scâncete şi, deschizând uşa, un căţel intră în grabă în încăpere şi sări pe el cu o manifestare evidentă de bucurie. Întorcându-se către pacient, medicul îi spuse:

-«L-aţi observat pe câinele meu? Niciodată până acum nu a mai fost în această încăpere. El nu ştia ce se află aici înăuntru. Ştia doar că stăpânul său se află aici şi, când s-a deschis uşa, a sărit înăuntru fără nici un fel de teamă. Ştiu foarte puţine despre ceea ce există dincolo de moarte. Însă ştiu un singur lucru: ştiu că Tatăl meu, Dumnezeu, se află acolo şi este suficient pentru mine.»

Ştiu foarte puţine despre ceea ce se petrece după moarte. Însă ştiu că Tatăl meu, Dumnezeu, mă aşteaptă şi că l-a costat destul de mult pentru ca, în acest moment, să mă abandoneze. Iar cu aceasta, îmi este de ajuns.

Nu mă pot încrede în mine însă, da, pot – şi trebuie – să mă încred în El.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro