Cuvântul sculptează!

3 Decembrie – A fructifica timpul

Ioan Paul I, înainte cardinalul Albino Luciani, câteva zile după alegerea sa ca Papă, i-a primit pe elevii Seminarului din Roma din cursul 1978-1979. La un moment dat al audienţei le-a spus:

-«Dragii mei, şi eu am fost seminarist. Atunci mă gândeam că voi fi doar un paroh de ţară. Păcat că nimeni nu a venit să-mi spună că peste ani şi ani voi fi Papă. Daca aş fi ştiut, m-aş fi pregătit mai bine, aş fi studiat mai mult. Face-ţi-o voi acum, cine ştie, pentru că eu sunt deja bătrân şi abia mai am timp.»

Într-adevăr, la câteva zile după aceea murea, lăsând perplexă întreaga creştinătate.

Niciodată nu ne vom căi că am fructificat timpul cum trebuie. Că l-am pierdut, l-am risipit, da. Aproape întotdeauna greşelile de mâine îşi au rădăcinile în lenea şi omisiunile de astăzi.

Influenţa şi transcendenţa paşilor pe care îi facem în fiecare zi nu se sfârşesc la venirea nopţii. Vor continua să influenţeze, în bine sau în rău, de-a lungul întregii vieţi. Privind cu ochii credinţei, de asemenea, pentru întreaga veşnicie. Este impresionant ceea ce se află în joc în fiecare minut al fiecărei zile.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

2 Decembrie – Vieţi şi vieţi

Un discipol de-al lui Socrate, Aristip din Cirene, se îndrepta spre Corint când o furtună puse în pericol corabia în care călătorea. Întrucât filosoful manifesta teama de a naufragia, un pasager i-o reproşă spunându-i:

-«Cum tu, om talentat, tremuri în faţa riscului de a-ţi pierde viaţa, în timp ce eu, care sunt un ignorant şi slab la minte, nu am teamă?»

-«Explicaţia» – răspunse Aristip – «stă în ceea ce tu însuţi ai recunoscut: avem vieţi foarte diferite de salvat. Nici pe mine nu m-ar îngrijora că o pierd, dacă a mea ar fi ca a ta.»

Orice viaţă provine de la Dumnezeu şi este un dar al său, primul dar pe care Dumnezeu ni-l face. Aceasta face ca orice viaţă umană – şi orice viaţă, de la început până la sfârşit – să fie sacră.

Însă uzul pe care-l facem de această viaţă – de acest dar – depinde, în mod fundamental, de fiecare. Aici este locul în care apar diferenţele şi diferitele categorii de viaţă. O maşină poate să dea un randament foarte diferit, în funcţie de cine o conduce: depinde de uzul care se va face de ea şi de cum va fi folosită.

Ce randament dă viaţa mea? Ce roade dau cu acest dar pe care Dumnezeu mi-l face? Ofer tot ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la mine?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

1 Decembrie – Motiv puternic

Doi prieteni se întâlnesc de dimineaţă, foarte devreme. Unul îi spune celuilalt:

-«Pepe, nu înţeleg cum de, fiind tu atât de leneş, te trezeşti aşa de devreme.»

-«Păi, pentru ca să pot sta mai mult timp fără să fac nimic.»

Timp pentru a nu face nimic, timp pierdut. Ce păcat, când sunt atâtea de făcut în lumea aceasta! A nu face ceea ce putem şi trebuie să facem reprezintă păcatul omisiunii. Acesta este, fără îndoială, capitolul cel mai mare al păcatelor noastre şi, de asemenea, cel căruia obişnuim să-i dăm cea mai puţină importanţă. Şi o are!

Dumnezeu ne-a pus pe pământul acesta nu doar pentru ca să nu facem rău, ci pentru ca să facem binele. Pentru ca să nu facem răul era de ajuns să nu ne fi născut.

„Dacă afirmi că vrei să-l imiţi pe Cristos…, şi îţi rămâne timp suficient, umbli pe căile lâncezelii”. (Forja, 701).

Singura avariţie nobilă din om este avariţia timpului. A pierde timpul este întotdeauna un rău. A-i face pe alţii să-l piardă este şi mai rău.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

30 Noiembrie – Cei drepţi

Două bătrâne discută la sfârşitul Liturghiei de duminică:

-«Sunt foarte îngrijorată» – spune una dintre ele. «Toată viaţa am luptat şi i-am cerut Domnului să mă ducă în Cer iar acum, după cum spune parohul, văd că este imposibil.»

-«De ce să fie imposibil, femeie?» – întrebă cealaltă.

-«Este imposibil pentru că este deja plin; nu mai încape nimeni. Nu ai auzit că a spus parohul că în Cer se află deja cei drepţi?»

În legătură cu aceşti drepţi, nu este vorba de cantitate, ci de calitate. Este drept cel care împlineşte cu fidelitate voinţa divină, cel care împlineşte planul lui Dumnezeu cu el: dă cu măsura cea dreaptă.

Este drept şi cel care greşeşte, o recunoaşte, se căieşte şi cere iertare Domnului. Dumnezeu îl iartă iar el rămâne îndreptăţit.

Sfântul Iosif este „dreptul”, după cum spune Evanghelia (Matei 1,19), pentru că nu a devia niciodată. Sfântul Petru şi el este drept, pentru că păcătuind, s-a căit.

Întotdeauna, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem şi trebuie să fim în rândul celor drepţi: ori în stilul Sfântului Iosif ori, cel mai probabil, în stilul Sfântului Petru.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

29 Noiembrie – O voce de dincolo de mormânt

În ziua de 14 noiembrie 2005, presa difuza următoarea ştire:

Un irlandez s-a speriat de moarte în timp ce se ruga în faţa cavoului unei rude întrucât din mormântul vecin începu să sune un celular.

Din câte se vede „creşte numărul irlandezilor care cer să fie îngropaţi cu tot cu celularul lor”.

Într-adevăr există preferinţe curioase. La popoarele antice, morţii erau îngropaţi cu bijuterii şi alimente. Pe irlandezi pare că-i preocupă mai mult comunicarea decât alimentaţia.

Credinţa noastră ne învaţă că, într-adevăr, comunicarea cu fiinţele noastre dragi nu încetează odată cu moartea: credem „în împărtăşirea sfinţilor”. E clar că această comuniune nu se stabileşte prin intermediul celularului, a cărui baterie se termină repede.

Însă dacă răposaţii noştri se află în Purgatoriu au nevoie de ajutorul nostru şi noi putem să-i ajutăm. Tot binele pe care-l facem putem să-l oferim Domnului pentru a-i ajuta pe cei care se purifică. Iar, dacă se află în Cer, ei ne ajută pe noi. „Este o faptă pioasă şi sfântă a ne ruga pentru cei morţi pentru ca să fie eliberaţi de păcatele lor” (2 Macabei 12,46).

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

28 Noiembrie – Pentru ceea ce este

Un copil intră într-un magazin de cosmetice şi-i ceru vânzătoarei:

-«Îmi daţi, vă rog, un tub de pastă de dinţi?»

-«Ce marcă? – întreabă vânzătoarea.»

-«Nu ştiu…»

-«Uite, asta întăreşte gingiile, asta parfumează gura, asta răcoreşte gura, asta are un premiu…»

Copilul o întrerupe pentru a-i spune:

-«Mama mea mi-a spus să-i duc o pastă care curăţă dinţii.»

Atunci când suntem la cumpărături şi, mai mult, atunci când trebuie să facem ceva, trebuie să avem foarte clar ceea ce pretindem să obţinem.

E necesar să ne fixăm un scop în viaţă: ce vreau să ating? Iar apoi să pune mijloacele adecvate: cele care folosesc la atingerea acestui scop.

Dar nu este de folos orice scop. Cel care ne-a plăsmuit, Dumnezeu, ne-a marcat unul: Gloria. A căuta un altul care să nu fie acesta, va fi întotdeauna o mare greşeală. Iar ceea ce nu este de folos pentru Glorie, nu este de folos la nimic; este un obstacol.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

27 Noiembrie – Avariţie şi viclenie

Un orb ascunsese o anumită cantitate de bani la poalele unui copac, într-un ogor proprietate a unui ţăran bogat. Se întoarse la puţin timp după aceea pentru a se asigura că era acolo dar găsi locul gol.

Simulând o întâlnire întâmplătoare, orbul îi spuse bogatului:

-«Vreau să-ţi cer un sfat. Am o cantitate de bani ascunsă într-un loc sigur. Acum am adunat o altă cantitate la fel de mare şi sunt în cumpănă: să-i ascund împreună cu ceilalţi sau într-un loc diferit. Ce mă sfătuieşti?»

-«Dacă locul cel dintâi este aşa de sigur» – răspunse bogatul – «ar fi mai chibzuit să pui acolo toţi banii tăi.»

Abia s-au despărţit că ţăranul bogat alergă şi puse înapoi banii în locul de unei îi furase. Apoi sosi orbul şi-şi recuperă ceea ce era al său.

Viclenia orbului faţă în faţă cu avariţia bogatului.

Dacă am fi atât de vicleni şi sârguincioşi cu bunurile veşnice după cum suntem cu bunurile vremelnice am fi sfinţi. Mântuitorul, îndurerat, spune plângându-se: „Fiii acestei lumi sunt mai înţelepţi decât fiii luminii” (Luca 16,8).

Este bine să nu uităm că bunurile Cerului valorează mai mult decât cele ale pământului. Cum mă îngrijesc de ele? Câtă atenţie le dedic?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro