25 Martie – La ordinul dumneavoastră
Se povesteşte despre generalul Prim că, atunci când a fost numit preşedintele Consiliului de Miniştri, i-a spus ordonanţei sale predilecte:
-Spune-mi ce vrei să fii. Acum că pot, voi răsplăti cum se cuvine serviciile tale.
-Domnule – răspunse omul lui de serviciu – faceţi-mă colonel în rezervă.
„Jubilación” (pensionare) trebuie să derive de la „júbilo” iar „júbilo” este sinonim cu bucurie. Ar trebui să fie bucuria datoriei împlinite. Însă, de multe ori, este mai degrabă bucuria lungilor vacanţe care vin.
Atunci când cineva îşi iubeşte munca şi este mulţumit cu ea, pensionarea are un gust dulce-amar. Atunci când se aşteaptă pensionarea ca un premiu, o eliberare, o avansare, este semn că la serviciu se stătea cu forţa.
Este important să se lucreze cu plăcere. Reuşeşte să lucreze „plăcut” doar cel care lucrează „cu plăcere”.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
duminică, 25 martie 2012
sâmbătă, 24 martie 2012
Cuvântul sculptează
24 Martie – Fără cârje
Odată i-au prezentat papei Inocenţiu al XI-lea (1611-1689) o listă de pretendenţi la diferite posturi vacante. Doar unul dintre nume nu era însoţit de nota persoanei care o recomanda.
-Pe acesta cine-l recomandă? – întrebă Pontiful.
-Nimeni – spuse cardinalul care îl informa.
-Bine – replică Papa. În cazul acesta îl recomand eu şi îl prefer celorlalţi.
Şchiopii, pentru ca să umble, de obicei au nevoie de cârje. S-a spus că recomandările sunt cârjele celor incompetenţi.
A căuta recomandări în viaţă presupune, de la sine, a recunoaşte propriul şchiopătat. Cel care merge bine nu se preocupă să caute sprijin.
Este mai sănătos şi salutar să cauţi să umbli bine decât să te prinzi de cârje. Mai normal şi mai sănătos, chiar dacă cere mai mult efort.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
Odată i-au prezentat papei Inocenţiu al XI-lea (1611-1689) o listă de pretendenţi la diferite posturi vacante. Doar unul dintre nume nu era însoţit de nota persoanei care o recomanda.
-Pe acesta cine-l recomandă? – întrebă Pontiful.
-Nimeni – spuse cardinalul care îl informa.
-Bine – replică Papa. În cazul acesta îl recomand eu şi îl prefer celorlalţi.
Şchiopii, pentru ca să umble, de obicei au nevoie de cârje. S-a spus că recomandările sunt cârjele celor incompetenţi.
A căuta recomandări în viaţă presupune, de la sine, a recunoaşte propriul şchiopătat. Cel care merge bine nu se preocupă să caute sprijin.
Este mai sănătos şi salutar să cauţi să umbli bine decât să te prinzi de cârje. Mai normal şi mai sănătos, chiar dacă cere mai mult efort.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
vineri, 23 martie 2012
Cuvântul sculptează
23 Martie – Eşec
Atunci când Napoleon planifica să invadeze Anglia (noiembrie 1803), unul dintre consilierii lui încerca să-l facă să se răzgândească în faţa dificultăţii operaţiunii. Unul dintre marele obstacole pe care le vedea consilierul era trecerea canalului Mânecii. Împăratul îi răspunse:
-Este o groapă peste care se trece, dacă există curaj pentru aceasta. Niciodată nu am face nimic dacă vrem să asigurăm dinainte reuşita acţiunii noastre.
Teama de eşec este foarte umană. În schimb, această teamă, ca de altfel toate temerile, este paralizantă. Cel mai rău eşec este acela de a nu face ceea ce trebuie să facem de teamă faţă de eşec.
Ne revine să punem din partea noastră toate mijloacele, umane şi supranaturale, pe care le putem pune. Rezultatul este un eşec? Dacă am făcut ceea ce puteam face, nu suntem responsabili de eşec nici în faţa lui Dumnezeu nici în faţa propriei noastre conştiinţe. Suntem responsabili de punerea mijloacelor, nu de rezultat.
Este bine să avem prezent acest adevăr la momentul acceptării unui angajament, la momentul încercării de a-i ajuta pe ceilalţi, la momentul când facem ceea ce trebuie să facem. Să nu eşuăm din teama de a eşua.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
Atunci când Napoleon planifica să invadeze Anglia (noiembrie 1803), unul dintre consilierii lui încerca să-l facă să se răzgândească în faţa dificultăţii operaţiunii. Unul dintre marele obstacole pe care le vedea consilierul era trecerea canalului Mânecii. Împăratul îi răspunse:
-Este o groapă peste care se trece, dacă există curaj pentru aceasta. Niciodată nu am face nimic dacă vrem să asigurăm dinainte reuşita acţiunii noastre.
Teama de eşec este foarte umană. În schimb, această teamă, ca de altfel toate temerile, este paralizantă. Cel mai rău eşec este acela de a nu face ceea ce trebuie să facem de teamă faţă de eşec.
Ne revine să punem din partea noastră toate mijloacele, umane şi supranaturale, pe care le putem pune. Rezultatul este un eşec? Dacă am făcut ceea ce puteam face, nu suntem responsabili de eşec nici în faţa lui Dumnezeu nici în faţa propriei noastre conştiinţe. Suntem responsabili de punerea mijloacelor, nu de rezultat.
Este bine să avem prezent acest adevăr la momentul acceptării unui angajament, la momentul încercării de a-i ajuta pe ceilalţi, la momentul când facem ceea ce trebuie să facem. Să nu eşuăm din teama de a eşua.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
joi, 22 martie 2012
Cuvântul sculptează
22 Martie – Minune nepotrivită
Despre toate profesiile s-au făcut şi se povestesc multe bancuri şi poante. Restaurantele şi ospătarii nu fac deloc excepţie. Ca acel ospătar care îl întreabă pe clientul său după ce acesta a mâncat:
-Cum aţi găsit biftecul, domnule?
-De minune, ştii? De minune!
Clientul ar fi preferat să găsească acel biftec natural şi nu „de minune”.
De prea multe ori „minunea” pare că este prezentă în viaţa noastră: „a scăpat ca prin minune”, „a luat examenul ca prin minune”, „a câştigat ca prin minune”… Ce există în spatele acestei expresii „de minune”, „ca prin minune”? O cârpăceală, o lucrare prost făcută care, „ca prin minune”, nu produce efectele dezastruoase care ar fi de aşteptat.
Soluţia ar fi să facem bine ceea ce facem. În felul acesta „minunea” va apărea ne-necesară. Este clar că a face lucrurile bine costă mai mult decât a aştepta „minunea”. Costă mai mult, însă este mai cinstit şi mai sigur.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
Despre toate profesiile s-au făcut şi se povestesc multe bancuri şi poante. Restaurantele şi ospătarii nu fac deloc excepţie. Ca acel ospătar care îl întreabă pe clientul său după ce acesta a mâncat:
-Cum aţi găsit biftecul, domnule?
-De minune, ştii? De minune!
Clientul ar fi preferat să găsească acel biftec natural şi nu „de minune”.
De prea multe ori „minunea” pare că este prezentă în viaţa noastră: „a scăpat ca prin minune”, „a luat examenul ca prin minune”, „a câştigat ca prin minune”… Ce există în spatele acestei expresii „de minune”, „ca prin minune”? O cârpăceală, o lucrare prost făcută care, „ca prin minune”, nu produce efectele dezastruoase care ar fi de aşteptat.
Soluţia ar fi să facem bine ceea ce facem. În felul acesta „minunea” va apărea ne-necesară. Este clar că a face lucrurile bine costă mai mult decât a aştepta „minunea”. Costă mai mult, însă este mai cinstit şi mai sigur.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
miercuri, 21 martie 2012
Cuvântul sculptează
21 Martie – Abundenţa
Un tânăr îl întreabă pe un prieten despre fratele său, mai mare decât ei:
-Ce face fratele tău, lucrează sau învaţă?
-Nu lucrează nici nu învaţă.
-Şi de ce nu lucrează?
-Spune că nu este de lucru.
-Cum nu este de lucru, când este muncă din abundenţă.
-Da, însă fratelui meu nu-i place abundenţa.
Există oameni care au nevoie să muncească; aceştia caută de muncă şi suferă pentru că nu găsesc. De asemenea există oameni care fug de muncă şi caută să trăiască – chiar dacă prost – pe seama muncii celorlalţi.
Acestora din urmă ar trebui să li se spună ceea ce Sfântul Paul le scria creştinilor din Tesalonic: „Şi atunci când eram printre voi vă dădeam acest îndemn: dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce” (Tes 3, 10).
Nu este deloc creştineşte a încerca să mănânci fără să munceşti. Nici a da de mâncare celui care nu vrea să se ajusteze muncii nu este deloc creştineşte.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
Un tânăr îl întreabă pe un prieten despre fratele său, mai mare decât ei:
-Ce face fratele tău, lucrează sau învaţă?
-Nu lucrează nici nu învaţă.
-Şi de ce nu lucrează?
-Spune că nu este de lucru.
-Cum nu este de lucru, când este muncă din abundenţă.
-Da, însă fratelui meu nu-i place abundenţa.
Există oameni care au nevoie să muncească; aceştia caută de muncă şi suferă pentru că nu găsesc. De asemenea există oameni care fug de muncă şi caută să trăiască – chiar dacă prost – pe seama muncii celorlalţi.
Acestora din urmă ar trebui să li se spună ceea ce Sfântul Paul le scria creştinilor din Tesalonic: „Şi atunci când eram printre voi vă dădeam acest îndemn: dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce” (Tes 3, 10).
Nu este deloc creştineşte a încerca să mănânci fără să munceşti. Nici a da de mâncare celui care nu vrea să se ajusteze muncii nu este deloc creştineşte.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
marți, 20 martie 2012
Cuvântul sculptează
20 Martie – Profesionalism
Un delincvent obişnuit, judecat în nenumărate rânduri pentru tâlhării şi furturi neîncetate, este adus pentru a nu ştiu câta oară în faţa comisiei, acuzat de faptele dintotdeauna. Funcţionarul îi pune întrebările „ritualului”: nume, prenume, starea, domiciliul şi, din rutina formulei:
-Profesia?
-Controlor de proprietăţi.
-Cum spui?
-Ceea ce auziţi: controlor de proprietăţi. Dacă aţi vedea dumneavoastră controalele minuţioase pe care le fac la domiciliile pe care le vizitez!
Pentru a fi un bun creştin trebuie să fii un om bun, iar a fi om bun presupune să fii un bun profesionist.
Însă nu este de ajuns să fii un bun profesionist. Trebuie ca şi profesia să fie bună. Iar bunătatea profesiei depinde de beneficiul pe care îl aduce societăţii.
La momentul alegerii şi al exercitării profesiei, un creştin trebuie să se întrebe, în primul rând, ce profit aduce acea ocupaţie societăţii. Nu întotdeauna ceea ce străluceşte mai tare este şi mai folositor.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
Un delincvent obişnuit, judecat în nenumărate rânduri pentru tâlhării şi furturi neîncetate, este adus pentru a nu ştiu câta oară în faţa comisiei, acuzat de faptele dintotdeauna. Funcţionarul îi pune întrebările „ritualului”: nume, prenume, starea, domiciliul şi, din rutina formulei:
-Profesia?
-Controlor de proprietăţi.
-Cum spui?
-Ceea ce auziţi: controlor de proprietăţi. Dacă aţi vedea dumneavoastră controalele minuţioase pe care le fac la domiciliile pe care le vizitez!
Pentru a fi un bun creştin trebuie să fii un om bun, iar a fi om bun presupune să fii un bun profesionist.
Însă nu este de ajuns să fii un bun profesionist. Trebuie ca şi profesia să fie bună. Iar bunătatea profesiei depinde de beneficiul pe care îl aduce societăţii.
La momentul alegerii şi al exercitării profesiei, un creştin trebuie să se întrebe, în primul rând, ce profit aduce acea ocupaţie societăţii. Nu întotdeauna ceea ce străluceşte mai tare este şi mai folositor.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
luni, 19 martie 2012
Cuvântul sculptează
19 Martie – Lemnar trândav
La un lemnar, care avea faimă de muncitor cam leneş, vine un client şi-l întreabă:
-Poţi să-mi faci o măsuţă de noapte?
-Da’ bine, omule – răspunde lemnarul – mi-e greu să lucrez de zi iar tu vrei să ţi-o fac de noapte?
A lucra fără chef este o adevărată tortură, însă problema, vina, nu este atât a muncii cât a muncitorului, a muncitorului rău.
A detesta propria muncă înseamnă a se condamna la o viaţă goală şi amară. Şi în acest caz este valabilă zicala: „Orice păcat poartă în sine penitenţa”.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
La un lemnar, care avea faimă de muncitor cam leneş, vine un client şi-l întreabă:
-Poţi să-mi faci o măsuţă de noapte?
-Da’ bine, omule – răspunde lemnarul – mi-e greu să lucrez de zi iar tu vrei să ţi-o fac de noapte?
A lucra fără chef este o adevărată tortură, însă problema, vina, nu este atât a muncii cât a muncitorului, a muncitorului rău.
A detesta propria muncă înseamnă a se condamna la o viaţă goală şi amară. Şi în acest caz este valabilă zicala: „Orice păcat poartă în sine penitenţa”.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)