Cuvântul sculptează!

2 Aprilie – Oile nu ştiu matematică

Miguel este un păstoraş de nouă ani. Tatăl său se ocupă cu păstoritul turmei sale de oi. La şcoală, învăţătorul îl întreabă pe micuţ:
-Miguel, dacă ai douăzeci de oi în ţarc şi una sare gardul şi fuge, câte mai rămân?
-Niciuna – răspunde Miguel.
-Cum aşa? Dacă ai douăzeci şi pleacă una, câte mai rămân?
-Niciuna, domnule.
-Nu, nu! Nu mă înţelegi! Douăzeci minus una, rămân nouăsprezece.
-Domnule învăţător, dumneavoastră ştiţi multă matematică, însă nu vă pricepeţi deloc la oi. Dacă una sare gardul, toate celelalte merg după ea.

Lucrul interzis este atractiv. Mai mult, exemplul negativ este incitant, iar aceasta nu se întâmplă doar în cazul oilor.
Păcat vine de la peccatus, cuvânt care derivă din verbul pecco, peccas, peccare. Acest verb, la rândul lui, provine din pecu, care înseamnă bestie, animal; ca şi cum am spune pecurare, adică, pecudum modo agere, adică a se comporta ca bestiile, a depăşi, ca animalele, orice limită (Dicţionarul latin-spaniol, de Raimundo de Miguel).
Oii care dă exemplu rău nu i se poate cere cont, să o tragi la răspundere. Oamenilor, da.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

50% reducere la toate cărţile de pe www.all.ro. Doar marţi, 3 aprilie

Ne pregătim temeinic pentru vacanţa de Paşte, vrem să fie plină de lecturi frumoase. Am apelat la ajutorul iepuraşului. El vă aduce doar marţi, 3 aprilie, 50% reducere la toate cărţile de pe www.all.ro.

Reducerea de 50% este valabilă în limita stocului disponibil. Oferta nu se cumulează cu altele existente pe site.

Livrarea comenzilor se va face:
- prin poşta română, în termen de şapte zile lucrătoare, începând cu data de 4 aprilie, taxă de transport 6,5 lei
- curier în Bucureşti, livrare între 5-10 aprilie, taxă de transport 7,5 lei
- curier în ţară, livrare între 11-12 aprilie, taxă de transport 14 lei
- ridicare de la sediu (Bd. Constructorilor, nr. 20A), începând cu data de 6 aprilie, ora 13.00, cu telefon de confirmare înainte.

Sursa: http://www.allcafe.ro/2012/04/50-reducere-la-toate-cartile-de-pe-www-all-ro-doar-pe-3-aprilie/#more-1137

Cuvântul sculptează!

1 Aprilie – Originea deşerturilor

Când Dumnezeu a creat lumea tot pământul era o grădină, o livadă splendidă. Apoi l-a creat pe om şi i-a spus:
-Să nu faci răul, iar dacă îl vei face, de fiecare dată când se va întâmpla aceasta eu voi lăsa să cadă pe pământ un fir de nisip.
Însă oamenii nu l-au luat în seamă.
-Ce contează unul, o sută sau o mie de firicele de nisip în această grădină imensă a lumii? – gândeau ei.
Au trecut, însă, anii iar răul s-a tot înmulţit. Torente de nisip au început să inunde pământul. Şi astfel au luat naştere deşerturile care pe zi ce trece sunt tot mai mari (legendă arabă).

Cantitatea ofenselor la adresa lui Dumnezeu care se comit zilnic pe pământ este strivitoare. Fiecare păcat nu aduce cu sine, fără îndoială, un fir de nisip în plus însă, cu siguranţă, ceva mai multă durere pentru cine îl comite şi pentru întreaga omenire.
Prin păcat a intrat în lume durerea şi moartea (Sfântul Paul, în Romani 5,12). Fiecare păcat continuă să aducă cu sine suferinţa. Contemplând cruci şi dureri – atât de numeroase astăzi – este potrivit să ne gândim la mulţimea de păcate care există pentru ca roadele durerii să fie atât de multe şi mari.
La această stare de lucruri avem cu toţii partea noastră. De fiecare dată când comitem un păcat, semănăm durere. Cum spunea Paul Claudel: „până când şi păcatele noastre cele mai ascunse înveninează aerul pe care ceilalţi îl respiră”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

31 Martie – Epitafuri

Trăia în Georgia un om foarte bătrân. Într-o zi a mers într-un cimitir ca să-şi aleagă un mormânt şi a putut vedea câteva pietre funerare cam ciudate pe care se putea citi: „Aici zace Boris, care a trăit douăsprezece minute”; „Ekaterina, care a trăit o oră şi două minute”…
Bătrânul vizită întregul cimitir şi văzu doar epitafuri care atribuiau puţine ore sau minute de viaţă. Surprins, se apropie de îngrijitorul cimitirului şi îl întrebă:
-Tovarăşe, cimitirul acesta este cumva un cimitir de copii?
-Nu – răspunse omul. Este un cimitir special. Măsurăm vieţile răposaţilor în funcţie de binele pe care l-au făcut celorlalţi. Unii au trăit mult timp, însă au dat puţin din el celorlalţi.
(Dintr-un articol din ziarul duminical ABC, din 16 noiembrie 1969).

Există zile pline, folosite la maximum şi zile goale, pierdute. Şi există, de asemenea, vieţi pline şi vieţi goale, sterile. Ceea ce umple o viaţă este iubirea faţă de Dumnezeu şi slujirea celorlalţi.
Se întâmplă cu oamenii acelaşi lucru care se petrece cu maşinile: în timp ce unele parcurg două sute de kilometri, altele nu ajung nici la cincizeci.
În cartea Înţelepciunii este lăudat omul sfânt: „Consummatus in brevi explevit tempora multa” (Atingând îndată perfecţiunea, a umplut mulţi ani) (Înţ. 4,13).
O temă bună pentru examenul de conştiinţă: Ce calitate au zilele mele? Ce „epitaf” merit astăzi?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

30 Martie – Filozofie greşită

Pe un student slab, care tocmai a dat foaia de examen goală, un coleg îl întreabă:
-Cum ţi-a mers la examen?
-Păi… putea să fie şi mai rău. Cel puţin nu am scris nici o nerozie.
-La câte întrebări ai răspuns?
-De răspuns… nu am răspuns la nici una, dar nici nu am greşit la nici una.
-Şi asta îţi dă speranţe?
-Normal! Cel puţin profesorul poate să vadă că ştiu că ceea ce ştiu nu răspunde la ceea ce el întreba, iar dacă ştiu ceea ce nu este, deja ştiu ceva legat de aceasta.

Foarte filozof băiatul. Dar şi foarte greşit.
Se spune că speranţa moare ultima. Atunci când această speranţă este întemeiată, când există un motiv pentru a spera, atunci aceasta se numeşte virtute. Însă dacă nu este întemeiată, este un viciu şi se numeşte prezumţie.
Există oameni care cred că Dumnezeu ar trebui să fie mulţumit pentru că nu fac nimic rău, la fel ca studentul convins că profesorul trebuie să-l treacă examenul doar pentru că nu a scris nici o nerozie la examen.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

29 Martie – Faimă proastă

La o clasă de elevi de paisprezece ani, profesorul căuta să-i stimuleze să muncească mai mult. Printre alte motive le spunea:
-Părinţii voştri lucrează de douăzeci de ori mai mult decât voi.
Unul dintre elevi ridică mâna şi spune, foarte serios:
-Tatăl meu, da, însă mama nu mişcă nici un deget.

Bietele mame! Munca femeilor casnice nu este bine văzută şi nu este văzută astfel, în primul rând printre înseşi femeile casnice.
Când fug de această muncă iar toată strădania lor se concentrează pe găsirea unul loc de muncă în afara căminului, atunci îi creează o faimă proastă.
Se caută alt fel de muncă pentru că este mai importantă sau pentru că este mai comodă?
Mi se pare că, de multe ori, se prezintă sub masca utilului sau importantului ceea ce ar trebui să fie numit comoditate.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

28 Martie – Există favoruri şi favoruri

Un judecător îl întreba pe acuzatul pe care-l avea în faţa sa:
-Care este profesia dumneavoastră?
-Gropar, încântat să vă servesc, domnule judecător.

Există favoruri şi favoruri. Cel pe care-l oferea acuzatul nu era prea de dorit.
Este bine să fie sprijinită şi dezvoltată strădania de a servi, de a sluji, însă nu este mai puţin bine să se afle felul în care doreşte cel servit să fie servit. Nu este vorba de a servi pe gustul meu, ci pe gustul celui căruia doresc să-i prestez un serviciu.
Acest lucru este aplicabil în orice tip de relaţii: cu Dumnezeu, cu familia, cu prietenii…
Caut ceea ce „le” place sau caut ceea ce „îmi” place?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro